Cand vorbesc de libertate, iau mereu in discutie vorbele Sfantului Siluan Athonitul: „Un vultur zbura in inaltimi, se desfata de frumusetea lumii si gandea in sinea lui: Trec in zbor peste departari intinse: peste vai si munti, mari si rauri, campii si paduri; vad multime de fiare si pasari; vad orase si sate si cum traiesc oamenii. Dar cocosul de la tara nu cunoaste nimic in afara ograzii in care traieste si nu vede decat cativa oameni si cateva dobitoace. Voi zbura la el si-i voi povesti despre viata lumii. Si vulturul a venit sa se aseze pe acoperisul gospodariei si a vazut cat de tantos si de vesel se plimba cocosul in mijlocul gainilor lui si s-a gandit: Inseamna ca e multumit cu soarta lui; dar, cu toate astea, ii voi povesti cele ce cunosc. Si vulturul a inceput sa-i spuna cocosului despre frumusetea si bogatia lumii. La inceput cocosul l-a ascultat cu atentie, dar nu intelegea nimic. Vazand ca nu intelege nimic, vulturul s-a mahnit si i-a fost greu sa mai vorbeasca cu cocosul. La randul lui, cocosul, neintelegand ceea ce-i povestea vulturul, se plictisea si ii era greu sa-l asculte. Si fiecare a ramas multumit de soarta lui.”
Multi dintre noi nu mai cunoastem ce este adevarata libertate fiindca am renuntat la zbor. A zbura inseamna a avea o intelegere superioara a realitatii. Numai in zbor cunoastem ceea ce este folositor si ceea ce nu zideste. Paradoxal, cel ce se rezuma la „propria gradina”, uzeaza de libertate si devine robul propriilor sale creatii. A ramane in „ograda”, inseamna a vedea in libertate puterea de a face ce vrei, chiar daca este contrar glasului constiintei, omeniei si poruncilor lui Dumnezeu. Lipsit de „inaltimi”, omul se va folosi de darurile naturii sale intr-un mod irational: minte, ucide, uraste, ...
Daca ii vei spune omului din zilele noastre ca exista o randuiala ce trebuie respectata, va crede ca atentezi la libertatea lui. Liberul arbitru este complet opus libertatii pe care ne-a daruit-o Dumnezeu. Liberul arbitru este forma negativa a libertatii, iar libertatea, ca odihna in Dumnezeu, este forma ei pozitiva. Libertatea de alegere nu garanteaza ca omul va urma calea binelui, ca va ajunge la asemanarea cu Dumnezeu. Omul poate alege calea separarii si a raului. Iar slujind raul, omul nu ajunge la libertate, ci pierde atributul de stapan, caci devine rob. A voi ceea ce voieste Dumnezeu inseamna a ne voi pe noi insine vii si nu morti. Sfanta Scriptura afirma ca in Duhul devenim cu adevarat liberi, caci Dumnezeu este libertatea nelimitata pe care nimic nu o ameninta si care nu exercita nici o amenintare.
Libertatea este adesea conceputa intr-un mod static, cand ar trebui privita intr-un mod dinamic. Adevarata libertate se manifesta nu atunci cand omul trebuie sa aleaga, ci atunci cand alegerea sa este facuta. Actualizarea libertatii se face prin daruirea noastra lui Dumnezeu. Atunci cand dorim sa tinem existenta pentru noi, ne pierdem libertatea. Parintele Dumitru Staniloae spune ca „omul vrand sa domine asupra existentei sale, el devine sclavul acesteia. El trebuie sa accepte sa traiasca mereu din darul lui Dumnezeu, nu dintr-al sau insusi, pentru a fi liber de sine. Trebuie sa renunte la sine si sa se daruie lui Dumnezeu de la Care ii vine tot ceea ce el are, pentru a fi liber. Nu poate fi liber decat daca traieste pentru Dumnezeu si in Dumnezeu”. Libertatea este inradacinata in Dumnezeu si nu in imparatia Cezarului. Cezarul nu doreste sa dea libertate nimanui.
Sa nu uitam: Dumnezeu l-a creat pe om liber sa raspunda iubirii Sale. Astfel, putem spune ca omul nu poate sa iubeasca cu adevarat pe Dumnezeu decat pentru ca el poate sa-l refuze.
In concluzie, suntem liberi atunci cand zburam. Avem aripi, daca vrem, putem zbura oricand.
Adrian Cocosila
sursa: crestinortodox
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu