Mizeria - trupească şi sufletească - a poporului român de astăzi este deprimantă. Umilinţele naţiunii sunt nesfârşite. Cine va pune capăt acestei căderi? Manifestul meu! | Miscarea celor ca noi!

luni, 26 aprilie 2010

Manifestul meu!

luni, 26 aprilie 2010
POATE INDIFERENTA, poate problemele zilnice, lipsa de înţelegere, nepăsarea, situatia economica, viata politica, poate ROMANIA „îngheaţă” sufletul nostru. Câte lacrimi fierbinţi, câtă durere trebuie să-l dezgheţe? Câte mânuţe întinse pentru ajutor trebuie să se ridice?
Ce facem? Stam?
Am „încremenit” din cauza problemelor socio-economice într-o izolare din care nu mai putem scapa? Din ce în ce mai des auzim pe străzi şi în multe alte cercuri „STRIGATE DE AJUTOR”. Neputinţa, sau poate nepăsarea autorităţilor, sunt probleme pe care puţini dintre muritorii de rând ai tarii le înţeleg.
Ce facem? Stam?
Nu putem să ne uităm neputincioşi cum ne moare sufletul. Crăciun, Paşte… atunci se naşte generozitatea pentru un moment, dar oameni săraci, oameni cu mari probleme sunt peste tot si tot timpul întinzand mâna neputincioasă la tot pasul, cerşind în neputinţa lor o bucată de pâine, sau o privire prietenoasă, sau acel ban strălucitor care ne domină viaţa.
Ce facem? Stam?
Haideti sa ne inhamam la o muncă asiduă, muncă pe care sa o depunem noi, oameni de rând, oameni cu suflet, cu multă dăruire.
SA REVENIM LA GENEROZITATE! SA FACEM CEVA! SA NU STAM!
Există oameni care îşi permit extravaganţa unei vieţi luxoase, vorbind la mese de protocol despre „sărăcie”; poate firmiturile de la aceste mese ar hrăni oameni aflaţi în dificultate, dacă tot este o „discuţie”. Pe alt plan întâlnim poate la fiecare pas oameni care la lumina lumânării îşi înghit lacrimile în loc de pâine şi pun în farfuriile copiilor, promisiuni: „MÂINE VA FI MAI BINE!”
DACA TOTI AM DEPUNE UN EFORT CONJUGAT, DACA NE-AM APLECA CU GENEROZITATE ASUPRA DRAMELOR ALTORA, DACA IN LOC SA NE ACUZAM RECIPROC, AM CAUTA SOLUTII, POATE...

4 comentarii:

abbilbal spunea...

Să ne înhămăm? Dar la ce? Ce punem în loc la ceea ce este?
În 1989 românii s-au bucurat că au scăpat de Ceauşescu şi comunişti. Ce au pus în loc?
Atunci în 1989 când un ins a rupt stema României am îndrăznit să-i spun: "Să dea Dumnezeu să pui în locul ei alta mai frumoasă". S-a uitat chiorâş la mine. După 10 ani am îndrăznit să-l întreb: "Ai găsit o stemă mai frumoasă? Că asta-i neterminată." S-a uitat la mine şi a râs spunând: "Dreptate ai avut atunci şi nu ştiam ce vrei să spui. Pentru mine mai erai secretar de partid".
Ce avea comunist stema de atunci în ea? Munţii? Sondele? Grânele? Steaua? I se schimba culoarea în albastru şi era simbolul UE. În afara înscrisului REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA, care de fapt nici ăla nu era înscris comunist, nimic. Şi ce i-ar fi oprit pe mai marii revoluţiei să şteargă ănscrisul Republica Socialistă şi să lase doar România? Era totuşi o stemă mai faină, românească, nu de import, ca cea de acum.
Şi ce mai avem de făcut? Cine ne mai bagă în seamă? Electoratul s-a săturat şi nu mai participă la vot.

championsurl spunea...

dupa cum vezi, nu implic politic blogul meu, pentru ca nu vad o alternativa la ceva... eu ma refeream la ceea ce putem face noi fara a implica statul, administratia, etc.

abbilbal spunea...

Noi nu mai putem face chiar nimic. Marele val apusean ne-a adus tot ce plutea pe el. Sedimentele au rămas la ei.

championsurl spunea...

hai sa nu mai fim chiar asa de pesimisti! o vorba: speranta celor fara de speranta: nicio speranta!

Trimiteți un comentariu