Nu vorbesc despre sport, dar acum merita... Un editorial elocvent de Marius NIŢU aparut in Gandul
Tricolorul românesc a străbătut ieri lumea, fluturând pe toate canalele de sport. A plecat dimineaţa din Montrealul lui Bute şi s-a oprit amiaza la Vâlcea, oraşul unde handbalul e sportul rege. E minunat, nu-i aşa, ne simţim mândri că suntem români, dar aceste victorii n-au nicio legătură cu România noastră, a tuturor. Sunt performanţe individuale, nu sunt o reuşită a unui sistem colectiv la care am contribuit cu toţii. Bute reprezintă combinaţia câştigătoare dintre managementul sportiv de top al canadienilor şi talentul, munca titanică a unui tânăr care nu uită o clipă că putea sfârşi îngropat la turnătorie, la Sidex. La fel, Oltchimul e reuşita unei masive investiţii private. Ada Nechita şi colegele ei aveau nişte şuturi la poartă care semănau cu upercutul care l-a făcut praf pe Miranda, le aplaudăm, dar puţini se gândesc că patru-cinci dintre jucătoarele Oltchim-ului au salarii anuale care se învârt în jurul a o sută de mii de euro.
Statul n-are nicio legătură cu salariile, trebuia doar să creeze cadrul pentru astfel de jucătoare. Dar acest cadru, mediu de cultură al performanţei nu există. Jucătoarele din Vâlcea nu pot juca finala Ligii Campionilor în oraşul lor, alături de publicul lor, pur şi simplu, pentru că n-au o sală omologată cu 5.000 de locuri. Vor juca în Bucureşti, în Polivalenta uşor ruinată construită de Ceauşescu. Cu Bute lucrurile sunt şi mai grave. Statul, după ce că n-a contribuit cu nimic la performanţa lui, nici nu e în stare să-i valorifice victoria.
Transmisia partidei nu e un simplu moft, satisfacerea unei plăceri a iubitorilor de box în frunte cu Mircea Badea. Meciul dat în direct la TV putea fi o investiţie în sport, aşa cum a fost exerciţiul de 10 al Nadiei, tot de la Montreal. După aceea, mii de fetiţe au dorit să devină aidoma "Zânei din Carpaţi" iar gimnastica românească a luat un avânt extraordionar din care mai trăieşte şi azi. Acum, cum să viseze nişte copii să se facă Bute când vor fi mari, dacă ei nici măcar nu pot să-l vadă boxând? Dar, asta e un lucru firesc într-o ţară care a scos din noua lege a Educaţiei recunoaşterea rolului sportului în formarea elevului, cu tot ce implică asta, de la numărul de ore la facilităţi fiscale. Totuşi, ca să fim corecţi, politicienii noştri au făcut ieri ceva pentru sport: Roberta Anastase s-a dus la meci, la Vâlcea. Fireşte, îmbrăcată în violet.
de Marius NIŢU
sursa: gandul
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu