Chiar în faţa scenei, în zona cu bilete scumpe, inşi dichisiţi, la sacou, cămaşă albă şi pălărie a la Justin Timberlake. Ceva mai departe, la tarif rezonabil, fac legea tricourile negre, pletele, lanţurile şi bocancii. Ceva i-a făcut pe toţi să se comporte la fel.
Înainte chiar de ora programată (18 fix), pe scena din Piaţa Constituţiei au năvălit oamenii de la Down. Cu Phil Anselmo în frunte, care s-a arătat impresionat de mulţimea cu care a dat ochii. "Mulţumim că aţi venit atât de mulţi, atât de devreme!", a fost cea dintâi mostră de recunoştinţă amplificată venit de la american. Omul şi-a împănat reprezentaţia cu numeroase astfel de manifestări de simpatie, încântat că n-a nevoit să le cânte doar bodyguarzilor şi vânzătorilor de la standurile cu bere şi răcoritoare. A existat, însă, şi un moment de dezamăgire crasă: anunţând că urmează să intepreteze un cântec dedicat fumătorilor de marijuana, Anselmo n-a stârnit decât o reacţie anemică. "Nu fumaţi iarbă? Ce e în neregulă cu voi?!", a venit replica rockerului perplex. Chiar şi în astfel de condiţii, Down a cântat piesa cu pricina. Recitalul s-a sfârşit cu puţină cerşetorie artistică: "Dacă ne întoarcem să cântăm în România, veniţi la concert?" Preocupaţi mai degrabă s-o şteargă către dozatoarele de bere, pletoşii au încuviinţat prompt, dar cu jumătate de gură. Phil a reuşit să-şi buimăcească total spectatorii chiar înainte de a se da jos de pe scenă, îndemnându-i să cânte un vers din "Stairway to Heaven", celebra baladă Led Zeppelin. Lezat în orgoliul lui de "metalist", unul dintre privitori i-a gratulat pe americani cu un "Ru-şi-ni-că!".
• Zeci de mii de martori au asistat, apoi, la recitalul Iris. "Naţionala de rock a României" a avut ghinionul unui sunet prost şi norocul unui public bun. Fanii au trecut peste neajunsurile de ordin audio şi au reacţionat entuziast la fiecare piesă aleasă pentru seara de duminică. La fel ca americanul dinaintea lui, Cristi Minculescu i-a omagiat pe zeii de la AC/DC, cărora le datorează o zi atât de specială. A avut motive să-şi elogieze şi auditoriul, care a cântat conştiincios strofă după strofă. Până şi un grup de nemţi rătăciţi prin românimea consumatoare de rock s-au trezit cântând cot la cot cu Iris. Din pricini lesne de înţeles, doar vocalele refrenului de la "Doamna în negru", coverul după hitul Uriah Heep "Lady in Black".
Ora 21 a adus, însă, delirul. Uraganul australian a măturat Piaţa Constituţiei încă de la primele acorduri. Locomotiva care a rămas pe scenă tot concertul, e, probabil, cel mai bun simbol pentru trupa fraţilor Young şi a lui Brian Johnson: AC/DC continuă să tragă hard rockul după ea.
N-a fost nevoie decât de salutul în româneşte al lui Brian, pentru ca publicul să izbucnească. Până la finalul showului, fiecare spectator a simţit "curentul alternativ"şi fascinaţia continuă care reprezintă reţeta AC/DC. Angus Young, "arând" frenetic scena, la 55 de ani, cu pasul care i-a devenit marcă înregistrată; Brian Johnson, la 62, nemenajându-se nicio secundă; restul trupei, funcţionând ca o maşinărie impecabilă de spectacol, totul a făcut ca mulţimea care a răbdat până în 2010, pentru a-i vedea acasă, să-şi simtă răbdarea pe deplin răsplătită.
Scena fabuloasă şi "dezmăţul" vizual care a însoţit prestaţia muzicală au fost alte două atuuri ale concertului. În plus, inepuizabilul Angus a fost protagonistul unui moment de striptease, savuros de comic. Omul a renunţat la haină, cravată, cămaşă şi faimoşii pantaloni şcolăreşti, rămânând doar în ghete şi boxerii inscripţionaţi cu AC/DC. Urale garantate.
Anonimii care s-au înghesuit cu simţ de răspundere, pe toată suprafaţa disponibilă, au plecat spre case cu bucuria de a fi asistat la un episod definitoriu al carierei de fani. Şi cu sentimentul că nemurirea ar trebui să le fie refuzată doar unora.
sursa: gandul
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu