Cum se trăieşte în secolul 21 în bordeie, ca în Evul Mediu

În comuna Blăjel, judeţul Sibiu, şapte familii de rromi trăiesc în bordeie săpate la marginea drumului, la fel ca cele din Evul Mediu timpuriu. Fără curent electric şi fără apă potabilă, 30 de oameni se hrănesc cu găini moarte şi cu câini morţi. N-au acte de identitate, dar trăiesc în Europa secolului XXI.

Li se spune „hingheri" şi sunt categoria cea mai defavorizată a rromilor din judeţul Sibiu. Izolaţi la marginea societăţii, huliţi şi izgoniţi de oriunde s-ar aşeza, multă vreme. Au fost „uitaţi" de autorităţi şi de societate.

Situaţia lor nu este nouă, aşa au trăit de când se ştiu. Numai că, de jumătate de an, mânaţi de un instinct formidabil şi-au săpat gropile, numite case, la un Drum Naţional, într-o zonă circulată, cu maximă vizibilitate.

Cazul Blăjel

Abia după mutarea „la şosea", primarul din Blăjel, speriat, a intrat în panică şi a trimis adrese către Prefectura Sibiu. Nu-i e de alta, dar „pe gerul şi viscolul ăsta, moare unu' acu' şi circu-i gata", se teme primarul Toader Roman.

Despre ţiganii din Blăjel, unii săteni spun că ar fi pe aici de câţiva zeci de ani, alţii că s-ar fi pripăşit în zonă, venind de la Târgu-Mureş, însă, dacă-i întrebi pe cei vârstnici din clanul hingherilor afirmă senini că în Blăjel s-au născut.

Pe de altă parte, trăind marginal, sub o minimă normă de convieţuire socială, analfabeţi, fără exerciţiul gândirii, nu te poţi baza prea mult pe spusele hingherilor. Îşi duc existenţa aproape ca în zorii naşterii civilizaţiei: mănâncă orice, beau apă de ploaie, adunată în cutii goale de conserve, din băltoace sau din fântâni părăsite şi se încălzesc la focul vreascurilor adunate de oriunde.

Au avut gropi săpate în mai multe locuri de la marginea comunei Blăjel, însă, oamenii din zonele respective, după ce la început le-a fost milă de iei şi i-au ajutat cu haine şi hrană, într-un sfârşit le-au dat foc la şandramalele devenite focare de infecţie.

De-a lungul anilor, femeile din clanul hingherilor au născut copii în câmp sau pe buza şanţului. I-au botezat cum le-a venit în minte: Pardalian, Tarzan, Adela. Nu au certificate de naştere şi nici buletine de identiate. De fapt, din toată mica lor comunitate, ce însumează 30 de suflete, numai trei dintre ei au carte ee identitate, în baza cărora încasează lunar, un ajutor social de câte 300-400 de lei.

Toader Roman, primarul comunei, exasperat de faptul că locul din centrul comunei, unde s-au mutat hingherii, tinde să devină un focar de infecţie, că oamenii au început să fie din nou nemulţumiţi de prezenţa lor, că bordeiele creează o imagine urâtă întregii comunităţi, a cerut Prefecturii Sibiu să formeze o comisie care să se deplaseze la faţa locului şi să găsească soluţii, pentru ceea ce începe să se contureze drept cazul Blăjel.

Viaţa sub pământ

Aşezat la 9 kilometri de Mediaş, comuna Blăjel este situată pe Drumul Naţional ce duce spre Târnava şi are în componenţă două sate, Pâncea şi Româneşti, care, ciudat nu numără niciun rrom. Toţi cei 283 de rromi (20% din populaţia comunei) au vrut să locuiască „mai în centru" pentru a se putea deplasa mai cu uşurinţă spre Sibiu sau Târgu-Mureş.

Ţiganii din Blăjel sunt identificaţi în trei categorii: hingherii, cortorarii şi ţiganii fără breaslă. Comuna Blăjel nu iese în evidenţă, faţă de celelalte comune ale zonei, decât prin aceea că oricine trece pe drumul ce leagă Mediaşul de Târnava îşi face cruce şi pleacă îngrozit. Acolo locuiesc hingherii.

Denumirea nu se ştie dacă le-a venit din faptul că, pe vremuri, ei erau cei care prindeau câinii în laţ, sau pentru că astăzi, răzbiţi de foame, mai învârt câte unul în frigare! Acceptaţi pe terenul lui de un cetăţean mărinimos, aceştiaşi-au încropit aici bordeie.

Ridicate în spatele unei foste grădini, lipite de un zid vechi de cărămidă, încropeala de locuinţe şochează orice trecător. Magherniţele strâmbe, „zidite" din scânduri, placaje şi cartoane, sunt înălţate deasupra unor gropi de doi metri pe doi şi căptuşite în interior cu macaturi roşii ţesute la război.

Două paturi cu velinţe roase, o masă de mămăligă şi o sobă înseamnă tot mobilierul. Într-o astfel de cămăruţă mănâncă, dorm, se încaieră ori se odihnesc 7- 8 suflete.Pe tăpşanul din faţa bordeielor nu există păsări de curte, vite sau câini. Sărăcia este sub orice prag de acceptabilitate.

Haine de foc

La vederea maşinii din care coboară primarul Roman Toader (54 de ani), toţi puradeii ies ca râmele din bordeie. Sunt numai femei, un băieţandru şi restul copii, fiindcă bărbaţii în putere sunt plecaţi la lucru cu ziua.

Nevestele, mamele ori soacrele rămase acasă încropesc ceva de mâncare sau împletesc târnuri (mături de nuiele). Vara, merg şi ele cu ziua la grădinărit, la sapă sau la fân. Cele mai tinere, cu copii în braţe, speriate de prezenţa oficială a primarului, încep să ţipe, să blesteme, să facă o hărmălaie ca la uşa cortului, spunând că nu-şi dau copiii nimănui.

Se potolesc după ce edilul le asigură că nu este nimeni venit de la Protecţia Copilului. Dunca Angela (39 de ani) are deja un băiat luat la Casa de Copii. „De şapte ani e dus, nici nu-l mai cunosc. Dacă n-am avut bani, cu ce să mă duc sa-l văd? Patru copii sunt duşi de aici de la noi". Până acum jumătate de an au locuit la marginea comunei. „Au stat dincolo de deal, dar le-au dat foc cortorarii, că le blocaseră drumul. S-au mutat apoi lângă un saivan. După o vreme le-a dat foc şi ăla cu oile, lăsaseră mizerie şi animale moarte pe păşune", spune primarul.

Scoase printre acoperişurile de carton, din coşurile sobelor de fier ieşea un fum gros. Ieşiţi de la căldura plăpândă a sobelor într-un ger de minus 20 de grade, puradeii ţopăiau desculţi cu nişte cămăşuţe subţiri de vară pe ei. „La Crăciun, la Anul Nou şi la bobotează le-am dat câte un sac cu alimente. Şi-o căruţă cu haine le-am dat, că unii au şi făcut focul cu ele", mai adaugă edilul. În apropiere, Angela replică: „E, cine n-a avut lemne a făcut focul cu haine. Că doar nu era să murim de frig!"

În ciuda sărăciei lucii, Dunca Angela nu vrea să se despartă de copiii săi.

„Mâncăm şi câini morţi..."

Femeile intră în bordeie, sub pământ, să supravegheze ciorba lăsată la fiert pe plite. Rămân doar copiii afară. Dintre ei, cel mai răsărit este un băieţandru de 19 ani. Nici nu ştie bine cum îl cheamă. La început spune că numele său este Cristi Lucian. Mai apoi revine şi se prezintă ca fiind Lingurar Andrei. Oricum, n-are acte. Munceşte pe unde apucă ori când îl tocmesc oamenii cu ziua la cărat de gunoi sau la săpat în grădini.

În zilele bune se trezeşte de dimineaţă şi se întoarce noaptea acasă cu 30 - 40 de lei. Nu i-a trecut prin minte să meargă la şcoală, mai ales că nimeni nu l-a îndemnat. Este tuciuriu şi de sub mustaţa abia mijită i se văd dinţii albi: „Nu merg la şcoală, că e scumpă şi n-am bani. Ştiu câteva litere, dar nu ştiu să citesc. Nu ştiu decât să număr bani, că ăia sunt mai importanţi", râde băiatul.

Lângă el, Lăcătuş Adela (13 ani) îi ţine isonul. Fuge când aude că e vorba de şcoală. E înaltă, subţirică şi frumuşică. „Nu vreau la şcoală, mai bine fac mâncare, curăţenie şi merg după apă. Mama m-a învăţat să fac zamă, cartofi copţi şi tocană de cartofi", spune Adela.

De aici, discuţia se încinge. „Am auzit că mâncaţi şi animale moarte. Găini moarte...", afirmă primarul. Lingurar Andrei sare repede: „Auzi, domnu' dragă, dacă nu avem găini vii, mâncăm şi d-ălea moarte, ce să facem!" O fetişcană de vreo 10 anişori este vocea inocenţei: „ Domnu' primar ne-a dat mâncare. Ne mai dau vecinii carne moartă. Mâncăm orice. Şi câini..."

Copii născuţi pe buza şanţului

Toader Roman este de 18 ani primar în Blăjel. Toţi îl ştiu ca om sufletist şi bun gospodar pentru comună, dovadă că l-au şi votat pentru cinci mandate. Tot gura lumii şuşoteşte pe la colţuri că fiica primarului a câştigat înainte de sărbători la un concurs televizat 100.000 de lei.

Din acei bani, Toader ar fi cumpărat saci cu alimente şi îmbrăcăminte second-hand pentru hingheri. Primarul nu recunoaşte decât acţiunile pe care le-a întreprins oficial:

„Le-am dat, în ajutor de urgenţă, grinzi, lanţuri (din lemn), ţiglă şi tablă, că le cădeau acoperişurile la bordeie. Dar ce, le-au reparat? Că, nu le place să muncească. Am încercat să cumpăr din fondurile Primăriei nişte barăci, ca la muncitorii de pe şantier. Costau însă 300 de euro bucata. De unde să dau atâţia bani pe şapte barăci d-alea? Le-aş fi luat, că mi-e frică să nu ia foc de la sobele improvizate", rosteşte cu amărăciune primarul. Văzând că n-o scoate la capăt de unul singur, a apelat la consilierul prefectului, care răspunde de problemele rromilor din judeţ.

„A venit la faţa locului o comisie mixtă din partea Prefecturii, Consiliului Judeţean, Poliţiei şi Protecţiei Copilului. Sper să se găsească soluţii. Trebuie să-i punem în legalitate şi cu actele, că doar trei au buletine, la restul le-au ars actele când le-au dat ăia foc la colibe. Anul trecut s-au născut trei copii de-ai lor, pe buza şanţului. A venit Salvarea, i-a luat, i-a adus la Mediaş şi le-au făcut certificate de naştere. Cei mărişori, dacă-i duci la cămin fug pe fereastră şi vin acasă", spune Toader Roman.

Plictisiţi să dea roată în jurul primarului, copiii o zbughesc la săniuş. Se lasă seara. Fără curent electric, în bordeie vor pâlpâi câteva lumânări sau opaiţe, până când toţi vor adormi claie peste grămadă în paturile neîncăpătoare.

Un proiect numit dorinţă

Teodor Costache (59 de ani) este secretarul Primăriei Blăjel. Spune că, de 40 de ani, de când lucrează în administraţia locală, nu a mai întâlnit un asemenea caz.

„Proiectul cu aşezarea unor barăci sau a construirii unor case nu se poate derula decât pe terenuri care au o situaţie juridică clară. Noi avem terneuri, dar nu sunt intabulate în Cartea Funciară astfel ca proiectul să se poată derula. Nenorocirea este că rromii de la bordeie nu au nici acte de identitate. Acum, ca să se facă un certificat de naştere unuia dintre ei, trebuie martori şi amprentare ca să poată fi identificat", explică secretarul primăriei.

„Le-am dat, în ajutor de urgenţă, grinzi, lanţuri (din lemn), ţiglă şi tablă, că le cădeau acoperişurile la bordeie. Dar ce, le-au reparat? Că, nu le place să muncească."
Toader Roman, primarul comunei Blăjel

Iulian Preda (48 de ani), consiler al prefecturii pentru problemele romilor, cunoaşte cazul Blăjel. "Am fost de mai multe ori la faţa locului, unde am cunoscut situaţia celor şapte familii care trăiesc în bordeie. Am stabilit un plan de măsuri conform Strategiei de îmbunătăţire a situaţiei romilor, pentru o intervenţie în acest caz, plan care a fost aprobat de către domnul prefect Constantin Trihenea. Personal am întocmit demersuri care au fost sau vor fi avizate şi transmise către toate instituţiile publice responsabile de îmbunătăţirea situaţiei romilor.

De asemenea vom face demersuri către Fondul Român de Dezvoltare Socială, dar şi către fundaţii, parlamentari sibieni şi europarlamentarii români. Crucea Roşie va interveni în această lună cu un ajutor în alimente la circa 100 de familii din Blăjel. Sper ca în câteva luni situaţia din Blăjel să poată fi prezentată ca un caz de bună practică", susţine consilierul prefecturii, Iulian Preda.

" Am stabilit un plan de măsuri conform Strategiei de îmbunătăţire a situaţiei rromilor, pentru o intervenţie în acest caz, plan care a fost aprobat de către domnul prefect."
Iulian Preda, Consilier Prefectura Sibiu

sursa: adevarul