4.1. Alegerea “meseriei” de prostituată
Prostitutia nu este văzută de către femei ca o posibilă carieră. Nici o femeie nu îsi doreste să fie transformată într-o masină de făcut sex, care îndură orice perversiuni, dacă acestea au fost plătite. Datorită lipsei protectiei sociale, a ignorantei ”gulerelor albe” privind calvarul zilnic al unei prostituate, a neeficientizării aplicării legilor privind proxenetii, printr-un cinism al clientilor, femeile sunt silite să intre în prostitutie. Ele îsi vor pierde independenta, îsi vor toci sentimentele, vor fi supuse unui proces cotidian de depersonalizare, sub privirile nepăsătoare ale ”oamenilor de bine”, ”preocupati” de soarta lor. [7]
Aproximativ trei pătrimi din femeile traficate nu sunt în cunostintă de cauză asupra faptului că ele au drept destinatie cluburi de strip-tease, bordeluri ori stradă, unde sunt vândute unor cumpărători înversunati. Majoritatea femeilor caută să scape de sărăcie, de violentă si de lipsă de perspectivă, dar, intrate sub controlul pestilor ori al traficantilor, ele sunt ”călite” de prostitutie prin constrângeri fizice, sexuale si economice, prin violentă. Fără nici o altă sansă de scăpare, femeile sfârsesc prin a spera într-un eventual câstig de bani, de-ajuns pentru a-si răscumpăra datoria pentru dependenta fiecăreia de pestele său ori în descoperirea unei posibilităti de evadare. Supunerea femeilor fată de numeroasele acte sexuale nedorite generează traume ale mintii si ale corpului lor. Supravietuitoarele sistemului prostitutiei relatează adesea că fiecare act prostitutional este simtit ca un viol. În scopul îndurării multiplelor violuri ale corpului lor, femeile folosesc droguri si alcool pentru a neutraliza efectul injuriilor si al amenintărilor fizice asupra demnitătii si integritătii lor corporale. În final, sănătatea fizică si emotională a femeilor este distrusă. [4]
“Prostitutia nu reprezintă o încununare a sexualitătii feminine. Repet, femeile si copiii se supun cerintelor proxenetilor si clientilor deoarece vor bani, mâncare, adăpost, haine si NU sex. Ele nu se asociază cu proxenetii pe motiv că ar avea un apetit sexual foarte mare. Nu actionează sub influenta dorintelor lor sexuale, ele sunt folosite pentru a stimula si a satisface dorinte sexuale masculine. Nici o femeie din câte am cunoscut până acum nu a intrat în prostitutie pentru sex. După ce femeile se lasă de această meserie, nu se lamentează pe motiv că ar avea într-adevăr nevoie de sex. Prostitutia nu are nimic de-a face cu sexualitatea feminină. Ea prezintă cea mai degradantă imagine a sexualitătii feminine, înfătisându-le pe femei ca făcând un serviciu sexual bărbatului, cu o dispozitie sexuală neconditionată. Prostitutia nu este sinonimă cu sexul. Este o violentă împotriva femeilor. Ea stă la intersectia dintre incest, viol, violentă si tortură. Dominatia bărbatilor asupra femeilor în prostitutie este o realitate tragică.” [8]
Asa cum se observă în cele trei fragmente de mai sus, femeile care intră în prostitutie nu fac acest lucru de plăcere, ci fortate de împrejurări, fie că este vorba de sărăcie, lipsa mijloacelor de supravietuire, fie un anumit context social sau familial. Cele mai multe cazuri însă ajung să se prostitueze în urma unor violuri sau agresiuni suferite în copilărie sau în adolescentă. Din studiul [4] “Prostitution in Five Countries: Violence and Post-Traumatic Stress Disorder” rezultă că 62% din femeile care au răspuns la chestionar au afirmat că au fost violate în copilărie, 54% din femeile intervievate au fost bătute în copilărie până la cauzarea unor răni, iar 58% au raportat un abuz sexual în copilărie, realizat în medie de patru autori. Conform cercetărilor unui psiholog american, mai mult de 90% din cele care practică prostitutia au fost victimele unui incest sau abuz sexual.
Prostitutia în sine este un viol. Prostitutia este aproape întotdeauna o continuare a abuzului care a început mult mai devreme, de obicei, acasă. Aproape toate prostituatele au povestea unui incest sau abuz sexual în copilărie sau chiar pe amândouă. Incidenta procentului de 57% a abuzului sexual la subiecti când erau copii, în această anchetă, este probabil mic. Alte studii au arătat că un număr de 55% până la 90% dintre prostituate prezintă o astfel de situatie nefericită, ceea ce înseamnă de două ori mai mult decât abuzul sexual în copilărie, prezentat de către femeile neprostituate. O copilărie a abuzului sexual creează un mediu care defineste fetele si tinerele femei ca prostituate si sclave un auto-concept de care multe femei nu scapă niciodată. ”Prostituatele trăiesc o distrugere sistematică a personalitătii sexuale” [4]. ”Vârsta medie de intrare în prostitutie este de 13-14 ani. Dar aceste cifre se schimbă în timp, ele tind să se micsoreze.” [7]
Din cele de mai sus rezultă că alegerea meseriei de prostituată nu este efectiv o alegere, ci mai mult o determinare psihosocială sau familiară, produsul unei agresiuni pe care fata care ajunge să se prostitueze o suferă fizic si sufleteste înainte de a intra în prostitutie. Studiile arată că desi în trecut nu au existat experiente sexuale traumatizante, intrarea unei fete în industria sexului se va produce, de cele mai multe ori, prin violarea ei de una sau de mai multe persoane, fiind tinută izolată pentru o anumită perioadă de timp în conditii inumane (mizerie, întuneric, frig si foame). Metoda este tipică tehnicilor de reeducare în urma cărora este distrusă personalitatea femeii, rezistenta fizică si psihică sau suportul sufletesc al oricărei opozitii. Femeia devine astfel un instrument, un obiect în mâna celor care o exploatează sexual, pesti sau patroni.
Violurile pe care femeia le va suferi ulterior îi vor sustine această stare de dezagregare sufletească de soc sau această anulare a personalitătii, caracterizată de lipsa oricărei vointe. După raportul [9] al Council for Prostitution Alternatives, femeile prostituate au fost violate aproximativ o dată pe săptămână. Odată intrată în prostitutie, femeia va suferi aproape continuu o experientă traumatizantă care conduce la dezechilibrul sau boala datorată stresului post traumatic (P.D.S.T.).
Boala – dezechilibru datorat stressului posttraumatic – este echivalentul modern al socului din bombardamente sau al epuizãrii de dupã luptã. Aceasta lasã în urmã supravietuitori coplesiti emotional de ideea pericolului fizic si torturati de cosmaruri si flash-uri recurente, uneori putând dura zeci de ani.
Pentru a efectua acest studiu prezentat la întâlnirea anuală a Asociatiei Psihologilor Americani de la San Francisco, cercetătorii au intervievat aproximativ 500 de prostituate din toată lumea si au constatat că 2/3 sufereau de dezechilibre datorate stressului posttraumatic, spre deosebire de populatia generală, din care sunt afectati mai putin de 5%. Studii efectuate asupra veteranilor din Războiul din Vietnam au evidentiat că această boală poate fi diagnosticată la 20-30% dintre ei, ceea ce reprezintă aproximativ jumătate din cei ce prezintă probleme psihice de lungă durată.
”De fapt, trebuie să vedem în prostitutie un agent stresor traumatic”, a afirmat dr. Melissa Farley, psiholog si cercetător la KPMC din San Francisco, ce a condus studiul [4] împreunã cu colegi din Africa si din Turcia. Utilizând o scală (folosită de cei care cercetează impactul stressului posttraumatic asupra militarilor) pentru a determina severitatea traumelor, echipa dr. Farley a descoperit că prostituatele au înregistrat o formă ceva mai severă de boală decât chiar veteranii din Vietnam, care erau în tratament. Frecventa dezechilibrului provocat de stressul posttraumatic în rândul prostituatelor s-a dovedit a nu fi relationată cu nationalitatea sau cu locul de lucru. Era la fel de comun atât în Istambul, cât si în San Francisco, atât printre bărbatii si femeile ce lucrau în 3 bordeluri pretentioase din Johannesburg.
În contrast cu ”romantica” viziune a prostitutiei oferită de Hollywood, ”prostitutia nu înseamnă doar alegerea unei meserii”, a spus dr. Farley [4]. Mai mult de 90% dintre prostituatii care au participat la acest studiu au afirmat că ar dori să ”evadeze” din acest mod de viată. [5]
4.2. Ieşirea din prostituţie
Acest stress datorat violentei, umilintei, socurilor psihice la care sunt supuse femeile de pesti sau clienti va distruge complet vointa femeii, resursele fizice si psihice, făcându-o incapabilă să se mai lupte pentru a-si revendica vreun drept ca fiintă umană, a se elibera din prostitutie. Experienta este atât de traumatizantă că femeii nu-i mai rămâne ca orizont existential decât să-si cedeze trupul spre exploatare.
Cităm acelasi studiu [4] Prostitution in Five Countries: Violence and Post-Traumatic Stress Disorder, realizat de Melissa Farley, Isin Baral, Merab Kiremire si Ufuk Sezgin, în 5 tări ale lumii, în 1996. Au fost chestionate 475 de persoane implicate în prostitutie.
Peste 90% din persoanele chestionate doresc să părăsească prostitutia, însă nu pot face lucrul acesta din următoarele motive:
- teroarea la care le supune pestele-patron în cazul în care ar fugi si care, prin intermediul lumii interlope, o poate urmări, vâna, violenta grav sau chiar omorî;
- lipsa oricărui adăpost, casă ori loc sigur. Asa cum reiese din tabelul de mai sus, cel putin 70% afirmă că au nevoie de o casă, dar aceasta nu înseamnă că restul de 30% ar avea unde să locuiască;
- lipsa scolarizării, cele mai multe femei fiind aruncate în prostitutie la vârsta de 13-14 ani;
- femeile care se prostituează, chiar în situatia în care li s-ar oferi un loc de muncă, au nevoie mai întâi de un tratament fizic si psihic în clinici specializate, pentru a putea fi reintegrate în viata normală;
- este vorba de tratamente de dezintoxicare, alcool, droguri (care le ajută în depăsirea experientelor traumatizante), tratarea afectiunilor grave de care suferă: B.T.S., boli interne etc.;
- greutatea reintegrării într-o viată normală, după socurile psihice pe care le-a avut, stres posttraumatic, dar si datorită refuzului societătii de a le asimila, de a le recunoaste acelasi rang de demnitate umană, acelasi statut social;
- lipsa unui sprijin afectiv, sfătuire personală sau asistentă legală, prostituatele fiind, în general, complet singure, lipsite de cunostinte, de oameni care să le privească altfel decât ca pe o marfă.
CONCLUZII:
Femeile intrate în prostitutie sunt în majoritatea lor victimele unor abuzuri sexuale în copilărie sau mai târziu;
Sunt constrânse să se prostitueze pentru a supravietui economic si, de multe ori, pentru a sustine pe cineva din familie care îi cere sau îi impune să se prostitueze;
Adesea sunt victimele unor capcane sentimentale puse de oameni specializati în asa ceva (pestii) sau a unor asociatii de multe ori cu alte scopuri afisate decât prostitutia;
Sunt lipsite de casă, educatie, orizont social sau familial.
Chiar dacă există femei care să spună că aleg prostitutia pentru că le place să facă sex si vor să câstige bani din acest lucru, numărul lor nu este semnificativ. Ele nu si-au dat seama încă pe deplin de efectele pe care prostitutia le va avea asupra sufletului si trupului lor. [7] Se poate însă ca femeile care afirmă aceasta să încerce a-si recăpăta o minimă demnitate a alegerii libere a acestei asa-zise profesii de prostituată. Este greu de acceptat pentru cineva faptul că practică cea mai degradantă ”profesie” din lume sau că ocupă pozitia celui mai de jos statut social care poate fi gândit. Dispretuite de societate, exploatate de patronii-pesti, privite ca o marfă de clienti, bătute, chinuite peste putinta imaginabilului, aceasta este soarta pe care trebuie să o accepte.
Odată intrată în sistem, femeia care se prostituează nu mai poate da înapoi, nu-si poate da demisia. Va fi aruncată însă în afara sistemului atunci când nu va mai fi bună de nimic. Prea bolnavă, uzată atât de mult biologic si psihic, prea vârstnică, femeia care se prostituează va fi oricum aproape de sfârsitul vietii sale. Un raport făcut în Canada cu privire la prostitutie si pornografie spune că, în cazul femeilor prostituate, rata mortalitătii este de 40 de ori mai mare decât media natională. [7]
4.3. Proxeneţii şi clienţii prostituatelor
Proxenetii sau patronii afacerilor cu sex, sunt personajele principale ale asa-zisei industrii a sexului. Ei sunt cei care instrumentează în societatea modernă campania de recunoastere a prostitutiei ca profesie respectabilă. Ei vorbesc, prin gura ziaristilor, a unor oameni politici sau a unor miscări feministe, despre drepturile femeilor la auto-determinare sexuală, despre eliberarea femeilor pe plan social, economic, sexual sau politic. Despre adevăratul scop al proxenetilor în industria sexului vom afla mai multe dintr-un material realizat de Kelly Holsopple, co-fondator al Coalitiei Metropolitane Împotriva Prostitutiei, înfiintată în Minneapolis (Minnesota). Studiile sale împotriva prostitutiei si a afacerilor bazate pe sex se bazează pe experienta si pe cunostintele acumulate personal timp de 13 ani de practicarea prostitutiei, streaptease-ului si pornografiei, pe observatiile sale în legătură cu femeile si fetele cu care a fost asociată, pe cercetările sale originale asupra violentei sexuale din cluburile de streap-tease si pe eforturile sale de apărare a femeilor si fetelor implicate în afaceri sexuale. Kelly Holsopple este, de asemenea, autoarea lucrării ”Localurile de streap-tease după declaratiile artistilor de streap-tease”.
“Codos (proxenet) este orice bărbat sau femeie care influentează, determină, promovează si profită de pe urma prostitutiei. El se foloseste de violenta fizică si sexuală pentru a putea detine controlul asupra femeii respective, o vinde ca pe o marfă de larg consum, o fortează să facă sex fără voia ei si nu-i dă posibilitatea să se lase de prostitutie. Codosii le santajează pe femeile sau pe copiii care au căzut adesea victime unui incest, îi antrenează si îi fac dependenti din punct de vedere psihologic, emotional, chimic si financiar.
Clientii cred că au tot dreptul să cumpere femei si copii pentru a-si satisface violentele lor nevoi sexuale. Ei se folosesc de femei si de copii ale căror vieti sunt adesea caracterizate de violentă, sărăcie, lipsa unui cămin, boală, stres, dezordine, droguri sau alcool.
Femeile si copiii care fac prostitutie se supun cerintelor codosilor si clientilor deoarece au nevoie de bani, mâncare, adăpost si droguri. Ei cad victime unor variate forme de prostitutie. Altii se implică în prostitutie dintr-o nevoie de supravietuire.
Prostitutia a fost descrisă ca o ocupatie alternativă pentru femei, ca reactie la slujbele prost plătite, plictisitoare si ca o solutie privind somajul. Codosii si clientii promovează prostitutia ca pe o slujbă ca oricare alta. Un codos sau un client îi va spune prostituatei că este mai desteaptă decât celelalte femei, că nu se vinde pe ea însăsi, ci doar face un serviciu care-i poate aduce foarte multi bani.
Dacă o femeie este nemultumită de cariera sa si caută o profesie fascinantă cu un program flexibil, cu posibilităti de câstig nelimitate si dacă doreste ca bărbatii să se îndrăgostească de ea si să o adore, prostitutia este solutia optimă, declară proxenetii. Dar înainte de a face această alegere femeia trebuie să stie ce perspective i se oferă. Va urma o serie întreagă de hărtuiri, exploatări, abuzuri, agresiuni fizice cu diverse obiecte. Ei o vor putea lega, constrânge în diferite moduri, o vor strânge cu funii si cu lanturi sau o vor arde cu tigări. Ei o pot fotografia si înregistra în timp ce-si face meseria prin hoteluri, bordeluri, furgonete, băi publice, case de mâna întâi, gări, baze militare, baruri si barăci.
Patronul are dreptul de a contabiliza câstigul. Nu se oferă beneficii. Nu se oferă despăgubiri în cazul unei boli transmisibile, sarcină, deformare, oase rupte, mutilare, dezmembrare sau moarte.” [8]
4.4. Legalizarea prostituţiei sau sclavagismul în epoca modernă
Atât timp cât femeile si copiii implicati în practica prostitutiei sunt cumpărati si vânduti, detinuti contrar dorintei lor reale si exploatati până la distrugerea lor biologică si psihologică, nu putem vorbi decât de o autentică relatie de exploatare de tipul stăpân-sclav. [27] Fată de sclavagismul epocii primare, care avea, în cele mai multe cazuri, reglementări privind viata de familie sau un anumit respect al vietii private, intime, a sclavilor, sclavagismul modern al femeilor cumpărate pentru prostitutie constă prin excelentă în exploatarea sexuală, în interdictia de a avea o viată normală, de familie. În felul acesta sclavagismul modern este mult mai josnic, dar si mai ipocrit în contextul unei societăti care vorbeste de drepturi si echitabilitate, care afirmă libertatea persoanei si a optiunilor reglementând, în acelasi timp, exploatarea sexuală ca meserie.
“Proxenetii controlează, înrobesc, violează si posedă femeile. Marea majoritate a copiilor si a femeilor în prostitutie ocupă un statut de sclavi. Ei sunt cumpărati si vânduti pentru sex si violentă. Cumpărarea sexului si a violentei este proprie prostitutiei si o caracteristică esentială a acesteia este puterea pe care bărbatii o detin asupra femeilor, materializarea acestei puteri. Delimitează o clasă de femei si de copii disponibili incestului, violului, violentei si torturii. Clientului putin îi pasă dacă o femeie consimte să se prostitueze sau a fost constrânsă să facă acest lucru. El obtine oricum ceea ce vrea. Putin îi pasă dacă o posedă în New -York sau în Bankok. Putin îi pasă dacă are 12 ani sau 22. Nu are de ce să-i pese.
Aceasta este ceea ce proxenetii, clientii si chiar feministii vor să ne convingă să denumim sex, expresia sexualitătii feminine. În numele acestui sex, al sexualitătii feminine, clientii provoacă uneori moartea copiilor. În numele acestui sex, copiii încă imaturi sunt fotografiati nuzi pentru a stimula apetitul sexual al bărbatilor. În numele acestui sex, bărbati de 60 de ani tin pe genunchi fete de numai 14 ani.” [8]
4.5. Clienţii bordelurilor ajung să trateze în general femeile ca pe nişte prostituate
Poate cel mai grav lucru în chestiunea prostitutiei este că, prin posedarea femeii ca prostituată, prin folosirea ei ca obiect sexual, instrument de obtinere a plăcerii, se produc grave mutatii în sufletul, în psihologia sau în mintea bărbatilor. Acestia prin obisnuintă si asociatie vor ajunge să transfere comportamentul pe care-l manifestă în raport cu prostituatele către femeie în general. Aceasta va conduce la o mentalitate masculină dominată de ideea de posesiune, de valorizare a femeii si a raporturilor cu aceasta numai prin prisma sexului, sau oricum, lipsă de respect fată de aceasta. Nu poate fi considerată o întâmplare practica relatiilor sexuale caracterizate de aberatii, violentă, chiar si în familie, relatii pe care bărbatul ajunge să le impună femeii în numele iubirii lor. Nu este o întâmplare că stabilitatea familiilor în societatea modernă este atât de mică (până la 70% este rata divortialitătii în state ca: Franta, Germania sau Statele Unite); că femeile sunt, în general, tot mai mult nemultumite de comportamentul bărbatului (sot sau prieten), care le priveste mai ales sub aspect sexual, si care, când se plictiseste sexual de ele, le neglijează sau chiar le părăseste. Prostitutia ca institutie, reglementarea ei ca profesiune, înseamnă un grav atentat la demnitatea femeii, mai ales în ceea ce înseamnă raporturile ei cu bărbatul. Se validează astfel ideea că femeia este în primul rând un instrument de satisfacere a plăcerii bărbatului. Când spunem aceasta nu ne referim numai la femeia care se prostituează, ci la femeie în general.
Prin legiferarea exploatării femeii ca prostituată nu se face decât să se sugereze si să se valideze la nivelul mentalitătii sociale că femeia are ca functie satisfacerea sexuală a bărbatului. Această idee-fortă, cu toate că nu este formulată, în contextul relatiilor interumane actionează în sensul creării unor atitudini anormale ale bărbatului în raport cu femeia. Femeile se vor împărti în două clase. Unele, constatând degradarea lor în raporturile cu bărbatul, se vor segrega în asociatii feministe pentru sustinerea drepturilor femeii. Celelalte vor accepta acest tratament, uneori acceptând chiar practicarea unor aberatii sexuale, pentru a-si putea păstra bărbatul (sexul oral este doar una dintre ele), bărbat care deja si-a schimbat mentalitatea în urma experientelor sexuale pe care le-a avut cu prostituatele din bordeluri. Nici bărbatul nu va scăpa din această capcană a sexului liber, el devenind un adevărat handicapat, incapabil să aibă o relatie sinceră, curată, nedominată de fantasme sexuale cu femeia din fata sa, colegă de serviciu, prietenă sau sotie. Dacă relatia sa de dragoste se va reduce la ineditul unei experiente sexuale (de multe ori degradantă prin perversitatea ei), atunci relatia sa cu femeia de care se va îndrăgosti va fi valorizată din această perspectivă. Pe termen lung, un asemenea criteriu este dizolvant pentru orice relatie intimă între doi oameni care se iubesc.
“Dacă există o categorie de femei ”disponibile” pentru profitul si plăcerea bărbatilor, acest lucru nu face ca celelalte femei să fie protejate, ferite de hărtuire, violentă, viol, tortură si crimă. Si stiti de ce ? Pentru că bărbatii le vor trata pe femei ca pe niste prostituate. Ei vor hărtui, poseda sau violenta femei pentru că pot face acest lucru. Nici o femeie sau o categorie aparte de femei nu este scutită. Nu pierdeti din vedere faptul că violenta împotriva unui anumit grup încurajează violenta împotriva altora.” [8]
CONCLUZII:
Tinând cont de cele spuse mai sus, legiferarea prostitutiei nu poate însemna decât legiferarea nedreptătii sociale, a violentei, a abuzului si exploatării sexuale, a încălcării demnitătii umane; legiferarea crimei, a uciderii sufletului si a trupului, a unor fete care nu au decât vina nedreptătirii lor de către o societate bolnavă.
Aceste fete care ajung mai târziu să fie stigmatizate ca prostituate au avut, înainte de invadarea răului în viata lor, o copilărie, gingăsia unui suflet tânăr care cu bucurie si cu mirare privea lumea si viata. Au fost asemenea cu fiicele si cu surorile noastre.
Am putea oare să acceptăm ca surorile sau fiicele noastre să practice vreodată meseria de prostituată? Dacă întrebarea ne jigneste, atunci trebuie să recunoastem că, validând prostitutia ca meserie, nu facem decât un act de nedreptate, considerând femeile care practică prostitutia ca fiinte de rangul al doilea; fete ce apartin unei lumi subumane, vrednice de dispretuit, de exploatat si de folosit ca o marfă sau instrument de satisfacere a plăcerii bărbatilor. Statul, ca si oamenii care validează prostitutia ca meserie, nu pot fi numiti nici crestini si nici măcar produsul unei civilizatii a dreptului si a echitabilitătii, ci doar garanti ai ipocriziei, ai violentei, ai încălcării drepturilor celor mai elementare si a demnitătii umane.
4.6. Impozitul pe prostituţie şi costurile sociale ale acesteia
Unul din motivele legalizării prostitutiei este si acela al impozitelor care vor umple vistieriile statului. S-au început să se poarte în mass-media chiar si discutii privitoare la sensul pe care ar trebui să îl ia acesti bani. Totul nu este decât o mare minciună, ce caracterizează de altfel întreaga campanie de sustinere a legalizării prostitutiei.
În primul rând, este improbabil că statul va avea capacitatea de a percepe impozitele potrivit volumului activitătii din bordeluri. Care client, bărbat cu o anumită pozitie socială, va accepta să i se taie chitantă? Sau cum va putea fi urmărită si gestionată activitatea prostituatelor care, prin natura ei, este ascunsă si secretă. Există oare astăzi, în România, o politie atât de competentă si incoruptibilă încât să poată supraveghea si controla o afacere profitabilă si ilicită prin natura ei?
În al doilea rând, statul va cheltui imense sume de bani pentru lupta împotriva infractionalitătii pe care o aduc bordelurile în sânul societătii (afaceri murdare, droguri, trafic de influentă si femei etc.). De asemenea, statul va cheltui în plus pentru medicalizarea celor care s-au îmbolnăvit în urma proliferării bolilor sexuale si pentru resocializarea femeilor care vor părăsi sistemul prostitutiei.
Cine va câstiga oare banii rezultati din această adevărată industrie a sexului care se doreste astăzi legalizată în Parlamentul României? Este vorba, mai întâi, de patronii bordelurilor, pestii, si cei din asa-zisa lume interlopă. O altă parte a banilor, nu nesemnificativă, va ajunge în buzunarele oamenilor politici corupti, a structurilor de putere care trebuie să asigure siguranta si linistea desfăsurării activitătilor ilegale (trafic de femei, consum de droguri, realizarea de materiale pornografice sau destinate santajului etc.) ce însotesc functionarea bordelurilor. Atât politistii, medicii sau cei îndrituiti prin lege să asigure un control al functionării bordelurilor vor avea partea lor.
4.7. Cine va pierde prin legalizarea prostituţiei în România?
Statul, pentru care veniturile rezultate din impozitarea prostitutiei vor fi depăsite de cheltuielile suplimentare cu asigurarea ordinii si a sănătătii publice etc.
Poporul român sau fiecare dintre noi, prin proliferarea bolilor cu transmisiune sexuală, prin degradarea morală pe care o va aduce frecventarea bordelurilor, prin cresterea numărului de divorturi datorată slăbirii relatiilor familiale, prin nesiguranta socială si cresterea infractionalitătii, prin sporirea numărului de femei si fete care vor esua în prostitutie, ca într-o meserie pe care statul o garantează prin legalizarea ei, prin deteriorarea statului femeii în societate; femeia va ajunge o fiintă de rangul al doilea, care poate fi exploatată în anumite conditii până la inuman.
Vom pierde, de asemenea, prin dezvoltarea sex-turismului dinspre tările occidentale, căci imaginea României va fi usor asociată prostitutiei, în conditiile unei oferte deosebit de atrăgătoare pentru amatorii de sex din Occident (preturi mici, datorate sărăciei; femei frumoase si încă sănătoase pe care poporul român le va oferi spre exploatare sexuală străinilor prin legalizarea prostitutiei).
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu