Sindicalism

O mare centrala sindicala negociaza pentru achizitia unui cotidian. Organizatia are si actiuni la o banca. Un cartel sindical detine actiuni la o companie de tichete de masa. Alte sindicate controleaza afaceri in domeniul energetic, au spatii comerciale, dar vaneaza si alte oportunitati. Campion al businessului este un sindicat de marime medie, care a investit masiv in media, banci si asigurari. Puterea nu se mai masoara astazi in mii de capete de sindicalisti gata sa se reverse in strada cand megafonul sefului o cere. Influenta unori lideri e data acum de conturile bancare ale organizatiilor si de cercurile de afaceri in care acestia au reusit sa penetreze.

Organizatiile sindicale invart azi afaceri de sute de milioane de euro.

Sindicalistii de azi nu mai cutreiera strazile urland la megafoane. Au invatat ca dreptatea si solutiile cele mai bune se castiga atunci cand cauzele sunt pledate de cei mai buni specia-listi. Ca, de multe ori, lobby-ul facut pentru adoptarea unei legi sau pentru blocarea unei initiative neconvenabile este mult mai eficace decat o greva pe termen nelimitat. Liderii de sindicat nu mai agita cheia franceza in fata multimilor infierbantate de discursul limitat de un vocabular exersat in scoala de meserii. Sefii sindicatelor poarta azi cu naturalete costume de sute de dolari, miros a parfum fin frantuzesc, vorbesc limbi straine, cutreiera lumea, cocheteaza cu politica si au armate de consilieri bine platiti, capabili sa inteleaga dintr-o privire toate chichitele unui text de lege si sa plaseze banii sindicatului in afaceri profitabile. Dar pentru toate acestea este nevoie de bani. Cotizatiile membrilor nu mai reprezinta acum mare lucru.

La inceput, majoritatea fondurilor federatiilor si confederatiilor veneau de la membrii de sindicat. Cei care aveau carnet si voiau sa fie aparati de o organizatie care avea si tupeul, si puterea sa izbeasca din cand in cand cu ciocanul sindical in fruntea vreunui guvern dispus la compromisuri trebuiau sa plateasca. Cotizatiile nu erau mari, dar sumele stranse creau un oarecare confort organizatiilor sindicale.
Imediat dupa 1990, fiecare fabrica avea cel putin un sindicat, apoi miscarea muncitoreasca a inceput sa se cristalizeze. S-au creat federatii pe ramuri industriale care, la randul lor, s-au aliat in confederatii. Miscarea sindicala facea astfel primul pas spre emancipare si spre implicarea in afaceri.

Daca ar fi existat un alt mod de organizare si structurare a activitatii sindicale, daca miscarea sindicala ar fi avut niste conducatori destupati la minte la inceputul anilor "90, cand au mostenit de la UGSR miliarde de lei si milioane de dolari si ruble convertibile, probabil ca miscarea sindicala ar fi stat foarte bine din punctul de vedere al serviciilor pe care ar fi trebuit sa le ofere membrilor de sindicat. Resursele au fost cheltuite la vremea respectiva, din prostie, superficialitate, incompetenta.

Insa investitiile facute ulterior sau parte din ele nu sunt decat investitii mascate ale unor persoane interesate, care nu fac altceva decat sa foloseasca credibilitatea sindicatelor sau paravanul sindical pentru a face un asemenea tip de investitie. Si mai grav este cand sindicatele sunt folosite ori manipulate politic.

De regula, peste tot in lumea asta, structurile sindicale capitalizeaza resursele pe care le colecteaza, nu le arunca in stanga sau in dreapta, pe lefuri foarte mari, pe privilegii pentru lideri si pentru activisti. Dimpotriva, isi capitalizeaza resursele, le investesc pentru ca structurile sindicale sa devina institutii solide, capabile sa se bata oricand cu structurile guvernamentale, cu structurile patronale. Resursele financiare ale celei mai bogate confederatii sindicale din lume, o centrala sindicala americana, depasesc de cateva ori bugetul anual al Romaniei. Sunt bani pe care i-au strans, i-au investit de-a lungul anilor, in folosul oamenilor, membrilor lor si, nu in ultimul rand, pentru consolidarea organizatiei. La fel se intampla si in Europa; in Franta, Italia, Germania, Olanda, peste tot, sindicatele au fonduri de pensii, in banci, in media.

Cea mai spectaculoasa ascensiune in domeniul afacerilor au avut-o sindicatul si asociatia conduse de Liviu Luca.

Putini oameni pot indica exact ce inseamna FSLI Petrom. Abrevierea - sirul de litere in spatele caruia se ascunde Federatia Sindicatelor Libere si Independente Petrom - nu spune aproape nimic. Nici Asociatia Salariatilor SNP nu dezvaluie mare lucru. Dar majoritatea au auzit de numele lui Liviu Luca, inginerul ploiestean care sta in fruntea Federatiei de 15 ani si negociaza astazi in numele Asociatiei achizitia unui pachet de 8% din Petrom. Si, cu siguranta, toata lumea a invatat numele lui Sorin Ovidiu Vantu (SOV), consultantul financiar" al sindicalistilor, recunoscut ca atare de seful FSLI.

Condus sau nu de mintea lui SOV, Luca a investit banii salariatilor Petrom - aflati in sindicat sau in Asociatie - in tot felul de afaceri, de la industria petroliera pana la sistemul financiar bancar, transformandu-le in cele mai bogate structuri de tip sindical din Romania. Banii petrolistilor n-au ocolit media, din trustul lui Liviu Luca facand parte pana de curand Realitatea TV, Alpha TV, Ziua, cateva posturi radio si TV locale si un saptamanal cultural.

Ce fac sindicatele cu banii?

Cele mai multe structuri sindicale incearca sa conserve profitul. Altele il reinvestesc. Iar cateva isi creeaza un corp de experti si se gandesc la afaceri si mai banoase. Daca firmele sindicatelor o duc bine nu inseamna insa ca membrii de sindicat primesc dividende la sfarsitul exercitiului financiar.

Dividendele nu se impart frateste

Dar ce fac sidicatele cu banii obtinuti ca dividende, la sfarsitul fiecarui an? Tine de politica fiecarei organizatii.

Succesul in afaceri al organizatiei nu este insa o garantie a bunastarii membrilor sai. Cel mai bun exemplu in acest sens este Petromservice. Compania care facea profituri mai mari decat Coca-Cola si care are, printr-un contract cu Petrom, venituri substantiale asigurate pentru ani buni, face concedieri colective dupa ce in structura actionariatului a intrat off-shore-ul cipriot Elbahold Industries. La ultima Adunare Generala, desfasurata luna trecuta, cei prezenti au votat fara sa clipeasca disponibilizarea petrolistilor, dar si intentiile companiei de a investi in alte directii de business.

Castiga membrii sindicatelor de pe urma afacerilor pe care le fac firmele infiintate de structurile salariatilor? Un raspuns transant e dificil de dat. Probabil ca, in anumite cazuri, da. Dar, in cele mai multe situatii, un castig cert au doar liderii sindicali si cercurile de afaceri in care acestia se invart.

O prima concluzie:
- sefii sindicatelor au incetat demult sa fie gestionari onesti ai intereselor salariatilor. Folosindu-si influenta, banii sindicatelor si celelalte instrumente de presiune si santaj, au intrat in politica, in afaceri sau in mass-media. Au sfidat orice definitie a conflictului de interese.
- aderenta pe care sefii de sindicate o au la masele de salariati este foarte mica. Intrebati orice sindicalist si veti vedea ca li se pare mai usor de schimbat un sef de Guvern decit un sef de sindicat. Mai mult: unii dintre acesti Hoffa ai Romaniei sint de-a dreptul eternizati in functii.

Avem o cultura a sindicatelor?

Cultura sindicatelelor noastre este invechita. Sindicatele sunt controlate de individualitati care isi impun in general agenda proprie si nu cea a colectivului pe care il reprezinta; gradul rudimentar al democratizarii acestora le transforma in mijloace de manipulare si obtinerii de avantaje proprii pentru cei ce le conduc. Sindicatele sunt o forta revoluta, iar in Romania sunt de-a dreptul retrograde. Sindicatele azi se ocupa mai mult de politica decat de progresul maselor sindicale. Activitatea sindicala din Romania si-a pierdut din credibilitate datorita unor lideri sindicali care au dezarmat public de la cauzele sindicale, trecand de cealalta parte a baricadei: afaceri, politica.

In Romania, sindicatele nu prea se manifesta, puterea lor nu sta in forta maselor, ci in puterea financiara pe care o detin, controland in felul acesta domenii importante din economie. Apar uneori cazuri izolate, cum a fost cel al liderilor sindicatului Coca-cola din Romania care au stat in greva foamei, insa in general liderii importanti de sindicat se manifesta rar, mai organizeaza din cand in cand proteste de fatada ca sa inchida gura targului.

Azi miscarea sindicala se rezuma astfel: este aproape de neimaginat să aibă loc un miting de proporţii, în stradă. Mişcarea sindicală se limiteaza mai mult la grevele japoneze şi pichetări. Liderii de sindicat se scuza spunand că nici grevele nu mai sunt ce au fost pentru că nu există solidaritate şi pentru că oamenilor le e frică să nu piardă şi serviciul pe care îl au. Uitati o scuza a liderilor de sindicat: "se taie ziua de muncă dacă se face grevă". Intrebare: dar cotizatiile unde sunt? Sau dat pe locuri eligibile? Sau investit? Da? Profitul unde este? In buzunarele smecherilor! O opinie: Lupta pentru drepturi invocă unele sacrificii. Marile mitinguri sindicale din Europa au loc în timpul liber. Poate ca nu tin mult ca si timp, dar prin forta maselor se pot paraliza activitati importante!

Nu există solidaritate, unitate. Exista demagogie sindicalista! Când se exclamă „Unitate!” mă pufneşte râşul. Românii nu învaţă, o dată pentru totdeauna că numai uniţi dobândesc o forţă. Toate mişcările sindicale din ultima vreme au fost anemice, fâsuri. Acum e şi mai mare teama să spui lucrurilor pe nume, dar nu se rezolvă nimic aşa. Spune ce ai de spus, aliniază-te, creează o forţă de nepătruns. Daca ar ieşi zeci de mii de oameni în stradă, credeţi că ar mai exista situaţia aceasta?

Dar scăderea numărului membrilor de sindicat este semnificativă. Dar şi posibilitatea de a profita, gratis, de pe urma altora şi-a pus amprenta, iar liderul nu mai iese in fata nici macar de ochii lumii.

(va urma)
t.f.