Sindicalism 2

Haideti sa vedem cum se comporta liderii de sindicat(candva la inceputul lui martie, anul asta)!

O intalnire memorabila pe undeva prin cotloanele parlamentului. Lideri clasici şi clasicizaţi ai sindicatelor s-au întâlnit cu viitorii lideri ai viitorului partid, care-şi caută un viitor de centru-stânga, şi anume Gabriel Oprea şi Marian Sârbu, secondaţi de stingherul Cristian Diaconescu - visat viitor prezindente de partid - şi de şi mai stingherul Valeriu Steriu. Domnii sindicalisti reflectau intru-totul starea de criza a societatii romanesti. (La propunerea ca şi liderii confederaţiilor sindicale de nivel naţional să fie obligaţi prin lege în a face declaraţii de avere şi de interese, proletarul, sindicalistul, omul dintre noi, fratele mai mare cu salopeta năduşită şi pufoaica soioasă a avut una dintre cele mai vehemente reacţii de respingere. Ce-o ascunde bietul lider???)

Participanţii - reprezentantii poporului proletar - nu se sfiau să vorbească apăsat despre problemele celor mulţi şi despre problematica salariaţilor, indiferent că sunt bugetari sau din mediul privat. Acelaşi lider se tânguia, afirmând că, după două decenii de activism social sindical, încă n-a găsit partenerul politic dispus să înţeleagă măreţia luptei sale sindicale şi scopurile nobile pentru care şi-a suflecat mânecile atâta amar de vreme, în fruntea şedinţelor şi mitingurilor de tot felul. Dar acum l-a găsit: în „independenţi“!

Ipocrizie şi fariseism fără limita! Hai sictir, tovarasi capitalisto-comunisto-mincinosi!

Toate confederaţiile sindicale au făcut, în mod repetat, câte un pact cu absolut toate partidele, în a trece pe listele pentru Parlament oameni de încredere, recomandaţi de boşii sindicalişti. Fiecare partid a avut obligaţia (contra promisiune de voturi) de a prelua pe locuri eligibile câte unul sau doi reprezentanţi din partea confederaţiilor sindicale, conform unei repartizări judicios alcătuite la o aceeaşi masă, de către toate părţile. Mulţi dintre aceşti lideri sindicali, ajunşi parlamentari pentru câte unul sau două mandate fiecare, şi-au făcut plinul fie revenind în poziţiile de pe care au plecat, fie decolând în politică, fie ajungând maripatroni, fie toate la un loc.

Doua vechi exemple: Miron Mitrea şi Victor Ciorbea – intelesi ca unul s-o ia spre dreapta şi altul spre stânga. Unul a ajuns prim-ministru, iar altul ministru, mare lider de partid, parlamentar la al patrulea mandat etc. etc.

Dar macar astia doi scoteau multimea in strada!!! Astia de-acum scot pitipoancele in lume!!!

Alţi lideri sunt multiplicaţi prin sciziparitate şi răspândiţi prin toate celulele din fagurele puterii. Pe unii îi găseşti neclintiţi, la umbră, prin Consiliul General al Capitalei, stăpâni invizibili ai spaţiilor comerciale, vândute prin legi bine ticluite de fraţii mai mari din Parlament, ori ai licitaţiilor pentru reparaţii de străzi, alei şi clădiri, organizate aşijderea. Alţii sunt prin Parlament, la vedere sau doar pe statele comisiilor de specialitate. Iar aceiaşi câţiva, inamovibili ca patriarhul bisericii ori guvernatorul Băncii Naţionale, participă acum la întâlniri televizate în direct cu nişte persoane care cică ar vrea să facă un partid preocupat exact de ceea ce-i frământă pe aceşti bravi lideri sindicali.

Şi tichetele de masă au fost implementate în România după model occidental, tot spre a ajuta clasa muncitoare. De aceea, afacerea respectivă se află, în mod logic, în proprietatea unui sindicalist. La acestea s-au adăugat şi tichetele de vacanţă, oferite de un ministru preocupat de refacerea forţei de muncă a salariaţilor, şi nu de prosperitatea patronilor de hoteluri, care au primit cadou o clientelă sigură şi solvabilă la termene precise.

Inchei prin a spune "Bravo lor!". Simpli sindicalisti, dormiti precum caii, in picioare!!! In picioare va calca nu guvernarea, oricare ar fi ea, ci liderii vostri, sindicatul vostru catre care lunar cotizati!!! Rusinos!!!