Iraniencele care au indraznit sa se bronzeze vor fi arestate pe loc

Iraniencele care au indraznit sa se bronzeze vor fi arestate pe loc

Femeile bronzate vor fi arestate, avertizeaza şeful poliţiei iraniene. Mesajul vine la puţin timp după comentariile unui cleric de orientare dură, care pretindea că femeile care se îmbracă sumar îi corup pe tineri şi provoacă cutremure.

Astfel că femeile bronzate se consideră că încalcă legea islamică şi vor fi arestate în Iran, arăta şeful poliţiei din Teheran.

"Publicul se aşteaptă ca noi să acţionăm ferm şi rapid dacă vedem orice comportament nepotrivit al femeilor şi bărbaţilor, care sfidează valorile islamice," sublinia Hossien Sajedinia. În unele zone din nordul Teheranului, putem vedea multe femei bronzate şi tinere care arată ca manechinele. Nu vom tolera această situaţie şi le vom aresta pe cele găsite în această situaţie. Le vom aresta şi le vom închide."

Recent, un preot acuza femeile care se îmbracă indecent că provoacă cutremure şi cerea locuitorilor din Teheran să părăsească oraşul, să se căiască pentru păcatele lor.

In acelasi timp, Azam-ol-Sadat Farahi, (foto stanga) soţia preşedintelui iranian Mahmoud Ahmadinejad, poreclita de presa occidentala Lady in Black (Doamna in Negru), a declarat, la o conferinţă a intelectualelor musulmane: "Familia, care este principalul stâlp al fiecărei societăţi, s-a prăbuşit în Occidente şi ei încearcă să îşi extindă problemele lor în lumea islamică prin răspândirea unor planuri decadente. Occidentalii îşi urmăresc propriile planuri necurate sub numele dezvoltării şi înlăturării discriminării sociale" .

Ea a mai acuzat statele occidentale că folosesc Naţiunile Unite pentru a promova afaceri ilicite, transmite agenţia oficială IRNA. "Occidentalii exploatează structura Naţiunilor Unite pentru a promova afaceri ilicite", a spus Azam-ol-Sadat Farahi.

Politicienii din Iran sunt critici dur ai culturii occidentale şi feminismului, iar de la venirea la putere a lui Ahmadinejad in 2005, guvernul său a căutat să încurajeze femeile să rămână la rolurile tradiţionale de mame şi soţii. Iranul a refuzat să se alăture convenţiei de Eliminare a Tuturor Formelor de Discriminare contra Femeilor. Conservatorii cred că tratatul este în conflict cu legea şi învăţăturile islamice.

Activiştii pentru drepturile femeilor au făcut campanii pentru un statut egal cu bărbaţii în Iran, dar s-au confruntat cu presiuni şi intimidări în ultimii ani, iar mulţi din ei au fost închişi pentru că au încercat să schimbe legea. (S.C.)

sursa: Agentia de investigatii media

O fantomă bântuie lumea: ideologia „genului” 2

Rădăcinile transformării dimensiunii de gen în ideologie dominantă

Rădăcina transformării ideologiei de gen în discurs dominant este de găsit în solul marxist. Marx şi Engels au formulat utopia unei societăţi fără clase care caută egalitatea pentru toţi oamenii. Noul totalitarism lucrează cu vechea momeală a „egalităţii” faţă de care oamenii sunt întotdeauna vulnerabili, pentru că încă de la Cain invidia continuă să curgă în venele omului. Şi cu toate acestea ştim că nu suntem „egali”. Desigur, fiecare persoană în parte are o valoare egală în ultimă instanţă, ca copii ai lui Dumnezeu, Tatăl nostru, dar nu suntem cu toţii la fel. Iar revoluţionarii sociali reduc mereu sensul egalităţii la identitate, uitând pe drum că uniformitatea ne distruge umanitatea, a cărei esenţă este unicitatea

Asemenea proiectelor utopice anterioare, ideologia genului încearcă să creeze un „om nou”, de această dată însă la un nivel mai profund decât niciodată. Programul fusese deja formulat de către Friedrich Engels în secolul XIX: „Primul conflict social care are loc în istorie coincide cu dezvoltarea antagonismului dintre soţ şi soţie în căsnicia monogamă, iar prima asuprire – odată cu asuprirea femeilor de către sexul masculin”.

În consecinţă, pentru a aboli pretinsul conflict de clasă între soţ şi soţie, familia trebuie distrusă. Cea mai influentă feministă a secolului trecut, Simone de Beauvoir, a chemat femeia să se elibereze de „sclavia maternităţii” şi a anunţat revoluţia genului cu faimoasa sa expresie: „Cineva nu se naşte femeie, ci devine femeie”. Părinţii intelectuali ai revoltei studenţeşti din 1968, Adorno, Horkheimer, Marcuse, Wilhelm Reich, au flancat acest strigăt de luptă prin detronarea teoretică a „familiei autoritare” şi prin legitimarea şi agitaţia efectivă pentru disoluţia moralei sexuale Iudeo-Creştine în favoarea unei aşa-zise „eliberări sexuale”.


Acum, cu puţin peste o generaţie mai târziu, vedem efectele: ideologia genului ne-a condus pe marginea absurdităţii. Principalul ideolog, Judith Butler, profesoară la Universitatea din California şi la Universitatea Europeană pentru Studii Interdisciplinare din Elveţia este membru în conducerea Comisiei Internaţionale pentru Drepturile Umane ale Homosexualilor şi Lesbienelor. Ea declară „sexul biologic” drept o „fantasmă normativă” impusă de „regimul hegemoniei heterosexuale”.

Odată ce identitatea sexuală biologică a bărbaţilor şi femeilor a fost distrusă, nimic nu mai poate împiedica deconstrucţia rolurilor sociale şi a instituţiilor. Datorită faptului că niciun sector social nu este liber de influenţele sexualităţii bipolare, toate domeniile vieţii sociale urmează a fi ţinta deconstrucţiei: căsnicie, familie, rolul de tată şi cel de mamă, educaţie, limbaj, muncă, cultură, religie. Procesul se numeşte „deconstrucţia genului”. Absolvenţii Institutului Universitar pentru Studii de Gen au multe de făcut şi fac cu adevărat foarte multe.

Pe data de 3 septembrie 2008 Parlamentul European a adoptat, cu 504 voturi pentru şi 110 împotrivă, o „rezoluţie asupra impactului acţiunilor de marketing şi publicitate pentru a promova egalitatea dintre femei şi bărbaţi” (A6-0199/2008). Parlamentul UE vrea să interzică prin lege aşa-zisele „imagini conţinând stereotipuri sexuale” din publicitate, manuale, jocurile video sau pe computer şi de pe Internet, „începând de la primii ani ai socializării copiilor”, cu alte cuvinte, nicio femeie la cratiţă, dar în schimb un bărbat; niciun bărbat la cârmă, dar în schimb – o femeie. Întâi a fost modificat limbajul, acum – imaginile.

Parlamentul European se simte împuternicit să zdrobească cel mai profund nucleu al culturii şi anume diferitele identităţi ale bărbaţilor şi femeilor. Iconoclaştii se află aici la lucru! Oamenii care susţin că polaritatea sexuală este dată prin natură sau chiar cred că fiinţele umane sunt create de Dumnezeu ca bărbat şi femeie sunt consideraţi „fundamentalişti” creştini care trebuie reduşi la tăcere şi făcuţi inofensivi.

Prin aceeaşi constrângere legală strategică, membrii PE ar fi putut să hotărască să ne cureţe de deşeurile toxice ale imaginilor pornografice şi violente. Pe Internet 35% din toate descărcările sunt de natură pornografică; vânzările de pornografie din întreaga lume sunt de aproximativ 57 miliarde de dolari americani în fiecare an. Aceasta este mocirla în care ideologia genului înfloreşte. Acesta este motivul pentru care nu există aproape nicio rezistenţă. De ce nu reuşesc femeile să vadă că libertatea lor de a fi soţii şi mame este pe cale de a fi sugrumată fără milă? De ce nu reuşesc bărbaţii să înţeleagă că bătălia furioasă a sexelor caută să le răpească propria putere şi identitate masculină – o bătălie care a câştigat un teritoriu considerabil precum discriminarea evidentă a băieţilor în educaţie?

Totalitarismul în haine noi

Ideologia – termen prin care înţeleg o gândire falsă în serviciul intereselor unei minorităţi care în acelaşi timp îşi maschează aceste interese – distruge structurile sociale sănătoase şi conduce la totalitarism. În vreme ce creştinii se trezesc treptat din visul prosperităţii fără sfârşit, al democraţiei şi libertăţii religioase, duşmanul a făcut deja câţiva paşi mari înainte. Prin etichete false precum „toleranţă”, „libertate” şi „non-discriminare” el este acceptat. Printr-o rafinată manipulare a limbajului opoziţia este ostracizată social şi incriminată juridic, chiar înainte de a-şi face vreodată apariţia cu adevărat.

Un rol crucial este jucat aici de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Fostul preşedinte federal al Germaniei, Roman Herzog, ne-a prevenit asupra eroziunii suveranităţii naţionale şi a democraţiei, pentru că deciziile CEDO în mod automat înlătură legea naţională. CEDO este un centru de putere al agendei [ideologiei] de gen.

Opoziţia faţă de homosexualizarea societăţii este întâmpinată prin calomnii, pierderea influenţei şi excluziunea profesională. Răsturnarea Comisarului pentru Afaceri Interne al UE, Rocco Buttiglione, în 2004, a fost unul dintre cele mai spectaculoase cazuri. Libertatea de expresie nu mai există. Un nou termen peiorativ devine un fapt juridic, incriminând opoziţia: homofobie. Termenul întoarce realitatea cu susul în jos. De fapt, o fobie este o stare patologică de frică. „Homofobia” implică faptul că cei care îşi fundamentează credinţele şi practicile pe legea naturală şi pe legile morale comune tuturor societăţilor sănătoase sunt patologici. Cei care susţin că sexualitatea slujeşte bunăstării indivizilor, familiilor şi societăţii, dacă este expresia iubirii conjugale dintre bărbat şi femei şi este deschisă procreării, sunt consideraţi acum de o elită dominantă ca fiind bolnavi, de fapt periculoşi şi care trebuie astfel să fie reduşi la tăcere (sau mai rău) prin întreaga putere de care dispune legea.

În documentele UE „homofobia” este pusă în aceeaşi categorie cu rasismul, antisemitismul şi xenofobia pentru a o incrimina. Legile antidiscriminare şi legile care incriminează ura (hate laws) există deja în câteva ţări şi se duce o luptă pentru impunerea lor la nivel mondial. Orice cuvânt împotriva homosexualităţii, fie în cercetarea ştiinţifică sau prin citate biblice, este interpretată ca incitare la ură. Prin această minciună se creează o condiţie emoţională răspândită pe scară largă la nivelul populaţiei generale, făcându-i pe oameni mai pasivi faţă de incriminarea rezistenţei împotriva homosexualizării societăţii.

Prin rezoluţia B6-0025/2006 din 18 ianuarie 2006, UE şi-a anunţat voinţa de a „eradica” homofobia prin „măsuri educative precum campanii de informare în şcoli, universităţi şi mass-media, prin legi şi reglementări administrative”. „Discursurile care incită la ură pigmentate de homofobie şi incitare la discriminare ar trebui să fie pedepsite în mod eficient. Lupta împotriva homofobiei trebuie să fie repartizată prin distribuirea de fonduri pentru anul 2007”. Procesul „ar trebui să fie strict monitorizat” şi „orice omisiune a unui stat membru de a implementa aceste măsuri trebuie raportate Parlamentului European”. Aici vorbeşte spiritul totalitarismului.

Rezistenţa

Până acum nu a existat practic nicio rezistenţă. Majoritatea oamenilor nici măcar nu cunosc expresia „integrarea dimensiunii de gen”. Este o revoluţie tăcută, de sus până jos şi din înăuntru – în afară. Nicio dezbatere media, nicio decizie parlamentară adevărată nu au apărut cu privire la aceste schimbări în centrii nervoşi ai realităţii sociale, în special acelea privind formarea studenţilor, copiilor şi adolescenţilor.

Acesta este unul dintre motivele pentru care populaţia percepe numai vag schimbările, cu toate că nu recunoaşte strategia. Oricine vine în contact cu ea – spre exemplu, dacă instituţia cuiva este supusă ideologizării prin integrarea dimensiunii de gen – va cunoaşte în mod direct, personal, că rezistenţa este întâmpinată de sancţiuni.

Media, care într-o democraţie ar trebui să joace rolul de paznic, este în mare parte un agent al acestei revoluţii. Nimeni nu merge la puşcărie acum pentru a fi stricat reputaţia altei persoane atâta timp cât ofensa favorizează revoluţia. Cel care controlează hărţuirea mediatică împotriva disidenţilor nu trebuie să se teamă că-şi va pierde serviciul, dar îşi ia un risc serios dacă încearcă să se opună mişcării LGBT.

Victimele ideologiei de gen

Ideologiile creează victime. Secolul trecut a arătat cu prisosinţă că încercările revoluţionare de a crea un „om nou” rezultă într-o desfiinţare totalitară care distruge omul. Care sunt atunci victimele ideologiei de gen? Ideologia de gen
Luptă împotriva bunului simţ pentru că tăgăduieşte diferenţele biologice, psihologice şi sociale dintre bărbat şi femeie.
Luptă împotriva femeilor pentru că face că face să prevaleze imaginile masculine ale femeii promovate de feministe şi devalorizează material şi moral mamele.
Luptă împotriva bărbatului pentru că fetele şi femeile sunt în mod sistematic privilegiate, în vreme ce autoritatea şi influenţa bărbaţilor este diminuată prin efeminarea bărbatului.
Luptă împotriva unităţii dintre bărbat şi femeie în cadrul căsniciei şi a necesarei cooperări dintre ei în slujba viitorului.
Luptă împotriva copilului nenăscut, pentru că declară avortul un „drept al omului”.
Luptă împotriva copilului pentru că distruge familia, locul de neînlocuit al formării unor personalităţi sănătoase şi locul transmiterii culturii şi credinţei.
Luptă împotriva familiei pentru că distruge ideologic, social şi material fundamentele existenţei sale.
Luptă împotriva idealului ştiinţific de adevăr şi raţiune pentru că transformă ştiinţa într-un agent al ideologiei şi-şi abuzează resursele pentru a impune scopuri care transformă societatea.
Luptă împotriva liberei exprimări în mass-media şi ştiinţă prin suprimarea opiniilor divergente.
Luptă împotriva democraţiei, pentru că prin puterea statului binele comun este sacrificat în favoarea intereselor unei minorităţi.
Luptă împotriva lui Dumnezeu şi a ordinii creaţiei.

Ideologiile nu slujesc binelui ultim al fiinţei umane; ele intenţionează să recreeze omul pentru ca acesta să slujească intereselor ideologilor. Dar numai Creatorul omului are dreptul şi puterea de a-şi crea creatura din nou: Dumnezeu.

Atacul merge la rădăcina fiinţei umane. Pe prima pagină a Bibliei se spune: „Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.” (Fa. 1:27). Dumnezeu l-a făcut pe om cu o sexualitate bipolară pentru că experienţa nevoii de completare ne împinge să ieşim din noi înşine spre o altă fiinţă umană şi să ne depăşim astfel limitele. Ca chip al Dumnezeului Triipostatic suntem chemaţi la dragoste şi numai iubind putem să găsim pacea şi bucuria.

citeste si O fantomă bântuie lumea: ideologia „genului” 1
sursa: familia ortodoxa

Pe vremea cand recolta depasea hectarul

Multpreaiubitul, “conducatorulpatrieipeculmileinaltealecomunismului” in vizita la hectar acasa. Nu am nici o informatie in privinta datei, locatiei sau a fotografului dar este evident ca sunt o parte din imaginile de propaganda cu ocazia vizitelor de lucru. Sucese pe ramura!

sursa: muzeuldefotografie

Un Intai de Mai preistoric

Un Intai de Mai preistoric













Am gasit un set de imagini ce par a ilustra evenimentele de la una din manifestarile comuniste timpurii. Initial am crezut ca sunt realizate prin anii 50 dar sunt elemente ce ma determina sa le plasez in 1940 sau un pic mai devreme.

Nu am multe date in afara de “ce se vede”. Fotografiile sunt realizate probabil in Targoviste daca este sa tinem cont de sigla fotografului aplicata pe spate “Studio Color – Elena Andreescu – Targoviste” dar nu este exclus si scenariul in care acesta s-a deplasat in alta localitate. Singurele elemente ce sustin o datare apropiata de anii 40 se regasesc in imaginea de mai sus. Este vorba de camionul ce participa la defilare ce este unul nemtesc (sigla Mercedes de pe radiator) dar si de uniforma militarului aflat cu spatele ce este usor identificabila ca fiind una de inspiratie germano-imperiala folosita in Romania in timpul domniei lui Carol al doilea (1930-1940). Sigur, rationamentul meu poate fi gresit asa ca astept opiniile voastre. Totusi pe portiera camionului vedem un afis tematic pe care se citeste foarte clar data de “1 Mai” asa ca ocazia evenimentului este usor de stabilit.

Trebuie sa remarc modestia manifestatiei, arata exact ca o parada saracacioasa de provincie. Amuzante sunt si alaturarile de simboluri: avem un militar carlist, o manifestatie socialista ce foloseste un camion german pe al carui platforma se afla o butaforie a unei sonde petroliere decorata cu steaguri sovietice iar mai tarziu o sa vedem copii ce defileaza cu steaguri americane si britanice. Chiar si defilarea prin fata bodegii “Dealul Zorilor” asa cum citim pe firma cladirii din fundal-dreapta, subliniaza amuzamentul situatiei.

sursa: muzeuldefotografie

????????????

Cine se joaca in mintea ta?

24 de ani de la Cernobîl

S-au implinit ieri 24 de ani de la explozia de la Cernobîl. Norul radioactiv a fost înregistrat de Institut de Radioprotection et de Sûreté Nucléaire (IRSN), din Franta, în perioada 26 aprilie - 9 mai 1986.

Managerii de spitale declara ca au fost obligaţi să ascunda bolile

Managerii susţin că sunt nevoiţi să raporteze cât mai puţine cazuri de infectare intraspitalicească pentru a nu-şi pierde posturile. Directorii instituţiilor sanitare sunt obligaţi să nu depăşească parametrii la care se obligă prin contractul de management, altfel li se scad puncte şi apoi îşi pierd mandatul.

Autorităţile sanitare din România nu îi încurajează pe directori să declare cazurile de infecţii intraspitaliceşti, cunoscute şi sub numele de nosocomiale. Dimpotrivă. Geza Molnar, consilier al ministrului Sănătăţii, Cseke Attila, explică de ce statisticile arată „un trend net descendent" al îmbolnăvirilor de acest gen.

Potrivit consilierului, procentul infecţiilor spitaliceşti este unul dintre indicatorii din contractul de management pe baza căruia sunt angajaţi şefii instituţiilor sanitare. Fiind un indicator, el contează atunci când se evaluează activitatea directorului şi se decide păstrarea lui în funcţie, spune Molnar.

„Am semnat în orb"

Cu alte cuvinte, la semnarea contractului, fiecare manager de spital trebuie să spună cu aproximaţie câte cazuri de astfel de infecţii crede că va avea, într-un an, în spitalul pe care îl conduce. Dacă numărul respectiv nu este respectat, directorul îşi riscă postul. „În cele mai multe contracte, managerii semnează pentru un procent de 1% de infecţii nosocomiale.

Dacă acest procent este depăşit, directorul este sancţionat sau chiar demis. În aceste condiţii, managerii preferă, de cele mai multe ori, să ascundă astfel de cazuri. Ceea ce nu se ştie este faptul că niciun spital din lumea asta nu poate să nu aibă infecţii intraspitaliceşti. Ele sunt ceva normal, există peste tot, însă la noi se ascund sub preş", a spus dr. Tudor Ciuhodaru, şeful Unităţii de Primiri Urgenţe din cadrul Spitalului de Urgenţe Iaşi.

Fost director al Spitalului de arşi, dr. Sorin Stegărescu povesteşte cum a semnat contractul de management în 2006, în aşa-zisele „negocieri" cu DSP Bucureşti: „Mi l-au pus în faţă şi eu trebuia să-l semnez. Nu cunoşteam niciun istoric al spitalului pentru că veneam din afara lui, nu ştiam câte cazuri de infecţii avuseseră în anii trecuţi, ca să am cu ce compara, aşa că am semnat în orb. Îmi amintesc că indicativul la infecţii era undeva între 1,5 şi 2%".

„Îţi scădeau punctajul"

Fostul manager spune că raportarea numărului de cazuri peste indicativul asumat în contract presupunea un risc. Atunci când autorităţile sanitare făceau evaluarea activităţii managerului şi o comparau cu cifrele din contract, „îţi scădeau punctajul şi riscai să pierzi postul". „Directorii au fost forţaţi de practica din spital să ascundă infecţiile. De aceea, acest indicator ar trebui să dispară din contractul de management, pentru că nu face decât să acopere adevăratele probleme din sistemul sanitar", susţine Sorin Stegărescu.

El crede că procentul de infecţii ar trebui să fie inclus într-un indicator mai complex, de calitate a serviciilor medicale, ori să fie parte din contractul directorului medical, „pentru că infecţiile ţin de practica medicală".

„Directorii nu vor să declare infecţiile din spitale de teamă să nu-şi piardă locul de muncă. Cât timp autorităţile sanitare nu vor face ceva pentru a-i încuraja să recunoască existenţa unor astfel de cazuri, nu se va schimba nimic", este de părere dr. Monica Pop, directorul Spitalului Clinic de Urgenţe Oftalmologice din Bucureşti.

Călin Boeru, managerul Spitalului de Obstetrică - Ginecologie Ploieşti, recunoaşte şi el că există o teamă de infecţii printre manageri, dar şi de repercusiunile pe care acestea le-ar putea avea.

„Ştiam că e ceva de ascuns"

Fost director al DSP Bucureşti, Adrian Neacşu a declarat că autorităţile sanitare ştiu că infecţiile intraspitaliceşti nu se declară în totalitate. „Când eram director mă duceam în control mai ales în spitalele în care nu exista nicio infecţie. Ştiam că acolo e ceva de ascuns", spune Adrian Neaşcu.

Ancheta Minsterului Sănătăţii a început la Spitalul CF 2 vineri, când a fost demis şeful spitalului, Constantin Tănase, şi au fost închise secţiile de Ginecologie, Neonatologie şi blocul operator. Deciziile au venit după ce prim-solista Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian" Amelia Antoniu (36 de ani) şi Alice Roxana Preda (35 de ani) au fost duse de la Spitalul CF 2 la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti (SUUB), marţi noapte, în stare foarte gravă. Cele două au făcut şoc septic în urma unor intervenţii chirurgicale minore la care au fost supuse în Spitalul CF 2.

Ieri au fost demişi patru şefi de secţie din Spitalul CF 2. În prezent, starea Ameliei Anton s-a ameliorat. Cealaltă pacientă este încă în şoc toxico-septic. Pagină realizată cu ajutorul „Adevărul de Seară "

Ultima oră

Blocul operator de la Spitalul Universitar din Bucureşti a fost închis, ieri, la cererea conducerii unităţii sanitare. Decizia a venit după ce medicii i-au făcut o mică intervenţie pacientei Alice Roxana Preda, fiind necesară dezinfectarea departamentului.

Şi Occidentul are probleme, dar le rezolvă

Scandalurile pornite de la infecţiile intraspitaliceşti nu sunt o invenţie românească. Ziarele din Marea Britanie şi din Franţa au fost necruţătoare atunci când astfel de infecţii au dus la moartea pacienţilor. Diferenţa dintre noi şi europeni este că ei admit existenţa unor probleme de sistem şi le rezolvă fără să ascundă gunoiul sub preş.

Englezii: 5.000 de morţi

Un scandal a izbucnit în martie 2009 într-un spital din Kent, Marea Britanie, după ce 13 persoane au murit, iar alte 17 au fost infectate cu bacteria „clostridium difficile".

Directorul spitalului din Kent a fost demis, iar instituţia însăşi a fost închisă pentru dezinfectare. Guvernul britanic analizează situaţia frecvent. În 2008, 5.000 de persoane au murit din cauza infecţiilor intraspitaliceşti.

Scandalul de la spitalul din Kent nu a rămas nici el fără urmări:. în aprilie 2010, numărul de infecţii cu aceeaşi bacterie a ajuns doar la şapte cazuri, în total, până la sfârşitul lunii martie.

În Franţa, un raport din 2008 arăta că 80% din spitalele aflate în Hexagon erau în regulă. „Situaţia poate fi încă ameliorată", arăta documentul. Şi într-adevăr, anul trecut, performanţele erau considerate a fi bune în 85% din instituţii.

Pacienţii francezi pot consulta permanent situaţia spitalelor. O listă publicată pe site-ul Ministerului francez al Sănătăţii prezintă gradul de siguranţă al tuturor instituţiilor sanitare, prin calificative de la A la F.

Spitalele din Marea Britanie şi din Franţa primesc frecvent pacienţi de alte naţionalităţi. Pentru bolnavi contează transparenţa de care dau dovadă autorităţile medicale de aici. Carmen Constantin

Spitale închise din cauza infecţiilor

Spitalul Judeţean Bistriţa- Năsăud a anunţat anul trecut şase cazuri de infecţii intraspitaliceşti, în timp ce anul acesta a fost semnalat un singur astfel de caz în municipiu. În toate situaţiile a fost vorba de probleme cauzate de infecţii respiratorii şi nu au fost cazuri severe.

Maternitatea „Cuza Vodă" din Iaşi intră peste o săptămână în reparaţii capitale din cauza numeroaselor cazuri de infecţii intraspitaliceşti înregistrate în ultimii ani. În anul 2008, la maternitate au fost înregistrate oficial 309 cazuri de infecţii intraspitaliceşti.

Un nou-născut a murit la jumătatea lunii octombrie 2005, la câteva zile de la ieşirea din Maternitatea Braşov. În urma controlului efectuat de Minsterul Sănătăţii s-a constatat că alţi 30 de copii erau bolnavi, iar 60% din personalul secţiei de nou-născuti era infectată cu stafilococul auriu.

Sterilizarea se făcea într-o fostă magazie cu igrasie

Comisia de evaluare a Minsterului a stabilit că vina pentru afecţiunile celor două paciente de la Spitalul CF 2 este a celor care le-au îngrijit în această unitate medicală. „În cazul uneia dintre paciente s-a depistat în sânge microorganismul de gram negativ „Burkholderia cepacia" care demonstrează condiţiile improprii în care au fost efectuate intervenţiile medicale", transmite MS. Epidemiologii spun că microorganismul nu este deseori depistat la analize, dar că este asemănător cu majoritatea bacililor gram negativi vinovaţi de infecţiile intraspitaliceşti.

Literatura de specialitate arată că bacilul este favorizat de mediul umed, lucru confirmat de prima fază a anchetei la Spitalul CF 2. Potrivit lui Geza Molnar, consilierul ministrului Sănătăţii, bănuielile comisiei de anchetă pleacă şi de la camera de sterilizare chimică de la Spitalul CF 2, improvizată într-o încăpere insalubră.

„Ei făceau sterilizare într-o fostă magazie, cât o chicinetă, pe unde treceau conductele de apă caldă şi rece care mai erau construite şi în spirală, ca să nu poată fi curăţate. Când depozitezi într-un loc tehnic lucruri sterile şi el se află la subsolul unei clădiri vechi şi ai în jur conducte de apă care atrag condensul şi mucegaiul, să nu te miri că ai infecţii", a spus dr. Molnar.

Responsabilii din MS suspectează că transferarea pacienţilor cu infecţii spitaliceşti era o practică obişnuită pentru medicii de la CF 2. Directorul Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti, Cătălin Cârstoiu, spune: "Am primit o adresă oficială în care ni s-a cerut acest lucru, să scoatem toate cazurile venite de acolo. Probabil, toate spitalele bucureştene trebuie să facă asta". Mariana Bechir

sursa: adevarul

Manifestul meu!

POATE INDIFERENTA, poate problemele zilnice, lipsa de înţelegere, nepăsarea, situatia economica, viata politica, poate ROMANIA „îngheaţă” sufletul nostru. Câte lacrimi fierbinţi, câtă durere trebuie să-l dezgheţe? Câte mânuţe întinse pentru ajutor trebuie să se ridice?
Ce facem? Stam?
Am „încremenit” din cauza problemelor socio-economice într-o izolare din care nu mai putem scapa? Din ce în ce mai des auzim pe străzi şi în multe alte cercuri „STRIGATE DE AJUTOR”. Neputinţa, sau poate nepăsarea autorităţilor, sunt probleme pe care puţini dintre muritorii de rând ai tarii le înţeleg.
Ce facem? Stam?
Nu putem să ne uităm neputincioşi cum ne moare sufletul. Crăciun, Paşte… atunci se naşte generozitatea pentru un moment, dar oameni săraci, oameni cu mari probleme sunt peste tot si tot timpul întinzand mâna neputincioasă la tot pasul, cerşind în neputinţa lor o bucată de pâine, sau o privire prietenoasă, sau acel ban strălucitor care ne domină viaţa.
Ce facem? Stam?
Haideti sa ne inhamam la o muncă asiduă, muncă pe care sa o depunem noi, oameni de rând, oameni cu suflet, cu multă dăruire.
SA REVENIM LA GENEROZITATE! SA FACEM CEVA! SA NU STAM!
Există oameni care îşi permit extravaganţa unei vieţi luxoase, vorbind la mese de protocol despre „sărăcie”; poate firmiturile de la aceste mese ar hrăni oameni aflaţi în dificultate, dacă tot este o „discuţie”. Pe alt plan întâlnim poate la fiecare pas oameni care la lumina lumânării îşi înghit lacrimile în loc de pâine şi pun în farfuriile copiilor, promisiuni: „MÂINE VA FI MAI BINE!”
DACA TOTI AM DEPUNE UN EFORT CONJUGAT, DACA NE-AM APLECA CU GENEROZITATE ASUPRA DRAMELOR ALTORA, DACA IN LOC SA NE ACUZAM RECIPROC, AM CAUTA SOLUTII, POATE...

Guvernul Boc fara consilier penal si bici din pătrunjel

Nu prea se bucură Marko Bela, dar totuşi poate accepta ca primarii Elenei Udrea, săracii, sunt ghinionişti pentru că pe vremea când erau bani era guvernare PSD sau PNL, in timp ce acum am pierdut fonduri europene nerambursabile de 875 milioane de euro pentru drumuri şi căi ferate deoarece Guvernul Boc nu a avut consilier penal si bici din pătrunjel asta din cauza ca taranii nu emit bon fiscal la taraba, dar nu-i nimic ca Teo - candidat de imprumut - va fi un politician atipic , iar primaria Baia Mare se muta la Cluj si Seful AGVPS isi umple tolba cu banii vanatorilor cu girul lui Laszlo Borbely ce a plantat cioate si uscaturi la Romsilva, e, nu-i bai, ca apelam la "spalatoria" Miculescu pentru imagine si-i punem pe fugă pe investitorii străini si totul e-n regula, rasuflati usurat, „Guru” Bivolaru a fost achitat pentru infracţiuni de natură sexuală...

Copiii exploataţi în Franţa, deportaţi pentru a fi exploataţi în altă parte

Asociaţiile de protecţie a copilului din Franţa spun că statul nu face nimic pentru a-i ajuta pe tinerii români forţaţi să cerşească sau să se prostitueze. Deportându-i, nu face altceva decât să îi trimită să fie exploataţi în alte ţări

Mii de copii din România, majoritatea provenind din zone rurale sărace, ajung în Franţa sub promisiunea unor slujbe şi ajung fie să cerşească, fie să se prostitueze. AFP relatează poveştile lor, atrăgând totodată atenţia că politica statului francez referitoare la aceştia nu rezolvă problema. Copiii, odată prinşi, sunt trimişi înapoi în România, de unde aceştia sunt racolaţi din nou şi trimişi în altă parte.

Aneta, de 14 ani, le-a vorbit reporterilor de la AFP despre plecarea ei din România şi felul în care a ajuns să se prostitueze în periferia de nord a Parisului. "Într-o zi, un bărbat a venit la părinţii mei cu un vecin din sat şi a propus să îmi ofere un loc de muncă în Franţa, într-un restaurant", explică tânăra româncă. "Mie mi-a fost puţin teamă să plec singură cu el, dar părinţii mei au semnat rapid o autorizaţie de ieşire de pe teritoriu în faţa notarului, spunând că sunt încredinţată acestui bărbat. Ei mi-au explicat că suntem atât de săraci încât aşa este cel mai bine pentru viitorul meu".

Sosită în Franţa în urmă cu patru luni, Aneta se bucura să viziteze Parisul, dar, ca zeci de alţi copii români, ea a fost deziluzionată: "Bărbatul mi-a luat actele şi m-a bătut până am acceptat să merg să mă prostituez alături de alte trei fete".

Deportarea, alt drum spre exploatare

În prezent, Aneta spune că ar prefera să moară deoarece nu vrea nici să continue această viaţă de "violuri cotidiene", nici să se întoarcă în satul său, "dezonorată". Singura sa speranţă este să fie "protejată de justiţie şi să meargă la şcoală în Franţa". Un alt caz este cel al lui Loren, un tânăr român de etnie romă, în vârstă de 15 ani, care trăieşte pe străzi, în nordul Parisului. El este "controlat" de un "văr", care de asemenea a păcălit-o pe mama sa cu privire la natura călătoriei şi îl obligă să fure şi să cerşească. "Am fost deja în Spania şi Italia", explică el. "De fiecare dată când sunt arestat mă trimit în România şi acest văr mă expediază în altă ţară. Aş vrea să fug dar îmi este frică", spune Loren.

În 2009, asociaţia Hors-la-Rue a monitorizat 270 de noi emigranţi tineri români, dintre care aproximativ 100 erau exploataţi şi circa 40 se prostituau. "În regiunea pariziană, astăzi, ne confruntăm cu copii ai străzii la fel de umiliţi ca în Lumea a Treia", a declarat Edouard Donnelly, preşedintele acestei asociaţii, care a asistat 1.600 de copii români din 2002. "Minori foarte tineri, cu media de vârstă de 14 ani, se află în special în situaţia de a fi exploataţi sau de a se prostitua", spune Donnelly, adăugând că deportarea nu este o soluţie, ci un alt drum către exploatare.

"Aceşti adolescenţi, constrânşi să fure, să cerşească sau să se prostitueze de către reţele mai mult sau mai puţin organizate la nivelul Uniunii Europene, au nevoie înainte de toate de protecţie şi de un veritabil proiect de viaţă, trecând prin şcolarizare sau instruire", subliniază şi Alexandre Le Cleve, directorul Hors-la-Rue.

"Adesea însă ei sunt victime ale politicilor privind controlul imigraţiei". Astfel, "unii tineri, victime ale exploatării, au fost repatriaţi, în condiţiile în care autorităţile nu cunoşteau condiţiile de securitate şi de reintegrare care le sunt garantate" la revenire, adaugă el. Jean-Francois Martini du Gisti, o organizaţie de sprijinire a imigranţilor, afirmă de asemenea că Franţa repatriază la întâmplare anumiţi minori străini izolaţi, interceptaţi la frontiere, "fără a şti dacă sunt victime ale exploatării".

Această versiune este respinsă însă de Ministerul Imigraţiei, care susţine că "minorii care se prezintă la frontiere sunt întotdeauna luaţi în grijă de un administrator ad-hoc, pentru a-i reprezenta şi proteja".

sursa: gandul