Papa Pius al XII-lea l-a lăsat pe Hitler să-i omoare pe evreii

Papa Pius al XII-lea l-a lăsat pe Hitler să-i omoare pe evreii

Cât de multe ştia Biserica Catolică despre opresiunea lui Hitler asupra evreilor chiar în perioada în care aceasta avea loc? Şi mai ales, de ce nu a vorbit deschis despre acest lucru? Odată cu deschiderea arhivelor Vaticanului din timpul celui De-al Doilea Război Mondial şi cu ajutorul cercetării făcute de istoricul german Hubert Wolf , s-a descoperit că Papa Pius al XII-lea, cunoscut sub numele de „Papa lui Hitler" a decis să lăse persecutarea evreilor şi a catolicilor în seama episcopilor germani, în mod conştient, potrivit Foreign Policy.

Chiar şi în momentul confurntării directe cu gravitatea situaţiei, Papa a evitat să ia orice acţiune publică, scrie Foreign Policy.

Clemens August Count von Galen, episcop de Münster, era un om normal, cu abilităţi intelectuale destul de limitate, care nu a putut vedea, până de curând, unde duc lucrurile, şi tindea întotdeauna să ajungă la învoială, scria episcopul Berlinului, von Preysing, în vara anului 1941.

Galen nu era un om care ar fi putut să aibe curajul moral de a numi politica nazistă de eutanasiere o crimă împotriva umanităţii.

Deşi, iniţial, Galen s-a opus Socialismului Naţional din motive ecleziastice, fără, însă, a pune la îndoială legitimitatea regimului, în 1936, acest lucru avea să se schimbe.

În timpul slujbei din 6 septembrie, pentru prima oară a formulat ceva asemănător cu rezistenţa împotriva unui regim nedrept motivată de drepturile omului şi de libertatea conştiiinţei.

Trebuie să ascultăm de Dumnezeu, şi nu de oameni, a afirmat Galen atunci. Pentru că în momentul în care autoritatea umană intră în conflict cu dorinţa recunoscută a lui Dumnezeu, încetează să mai servească lui Dumnezeu.

Patru săptămâni mai târziu, Galen a condamnat în mod direct regimul şi acopliţii acestuia, Gestapo-ul:

Fiecare cetăţean german este complet lipsit de protecţie şi de apărare în faţa superiorităţii fizice manifestate de Gestapo.

În acest punct, Galen nu mai apăra doar drepturile Bisericii, ci şi drepturile omului şi demnitatea umană, comentează Foreign Policy.

Aici avem de-a face cu fiinţe umane, cu vecinii noştri, fraţi şi surori, invalizii şi săraci ... neproductivi - poate! Dar au pierdut ei oare dreptul de a trăi? Ai tu sau am eu dreptul de a exista doar pentru ca suntem "productivi"? ... Un blestem asupra bărbaţilor şi asupra poporului german, dacă încălcăm porunca sfântă: Să nu ucizi .... Vai de noi poporul german, dacă nu doar am permis această infracţiune atroce ci am şi lăsat să fie comisă fără consecinţe!

După această predică, episcopul german era pe punctul de a fi arestat.

Protestele publice ale lui Galen au condus la o stopare temporară a programului de ucidere. Naziştii au fost afecaţi şi trebuiau să ia în calcul opinia publică, scrie Foreign Policy.

În cancelaria Reich-ului se lua în considerare spânzurarea lui Galen pentru a intimida ceilalţi episcopi. Hitler a vrut să fie judecat. În final, s-a decis amânarea cazului până la victoaria finală. Crearea de martiri catolici în mijlocul unui război, nu-şi avea sensul, întrucât ar fi dus la opoziţia populaţiei catolice în faţa regimului nazist.

Slujbele lui Galen împotriva eutanasierii trebuie cântărite comparativ cu tăcerea sa faţă de persecutarea evreilor.

Episcopul german nu a pomenit nimic despre legile de la Nuremberg, Kristallnacht sau despre Holocaust. Putem doar să speculăm motivele tăcerii lui.

Dacă un protest public al unui episcop german a determinat limitarea parţială a crimelor naziştilor, nu ar fi trebuit ca acest lucru să fi fost un semn clar pentru Papa Pius al XII-lea? Nu ar fi trebuit ca acest lucru să-l încurajeze să renunţe la acuzaţiile indirecte şi să condamne în mod poublic Holocaustul, spunându-i pe nume - un genocid organizat?

sursa: historia

Ana Pauker în vizorul presei britanice: „Îi poate telefona lui Stalin oricând doreşte“

Ana Pauker în vizorul presei britanice: „Îi poate telefona lui Stalin oricând doreşte“

Numirea Anei Pauker la Externe nu trece neobservată în presa britanică. O sinteză realizată şi trimisă în ţară, la 9 noiembrie 1947, de consilierul de presă al Legaţiei României la Londra ne arată că jurnaliştii britanici ai acelor timpuri înţelegeau destul de bine mersul evenimentelor de la Bucureşti şi consecinţele acestora.



Procesul sovietizării României, care a debutat la 6 martie 1945, prin instalarea la Bucureşti a guvernului procomunist prezidat de dr. Petru Groza, se apropia de un final previzibil. După farsa electorală de la 19 noiembrie 1946, anul 1947 avea să fie pentru Partidul Comunist cel al decapitării opoziţiei, reprezentată în primul rând prin cele două partide „istorice“, Partidul Naţional Liberal (P.N.L), condus de Constantin I.C. (Dinu) Brătianu şi Partidul Naţional Ţărănesc (P.N.Ţ), condus de Iuliu Maniu şi Ion Mihalache, cărora li s-a adăugat Partidul Social-Democrat, condus de Constantin Titel Petrescu.

În vara anului 1947, a avut loc înscenarea de la Tămădău, în urma căreia liderii şi membrii marcanţi ai P.N.Ţ au fost, după o sumară judecată, condamnaţi la detenţie pe viaţă. Aceaşi soartă au avut-o liberalii şi social-democraţii. Rămăseseră practic la guvernare liberalii din gruparea condusă de Gheorghe Tătărescu, care, colaborând cu regimul comunist, ocupau în cabinetul Groza patru portofolii.

În binecunoscuta manieră comunistă, totul a început cu o furibundă campanie de presă, împotriva politicii externe româneşti şi a Ministerului Afacerilor Străine, condus de Gheorghe Tătărescu, ex-premier şi fost ambasador al României la Paris. Acest lucru l-a determinat pe ultimul şef necomunist al diplomaţiei române să-i solicite premierului Petru Groza, la 4 noiembrie 1947, printr-o scrisoare, „o reexaminare a tuturor problemelor de politică externă care au făcut obiectul campaniei presei oficioase“, examinare de care – preciza diplomatul – „depinde rămânerea mea mai departe în capul Ministerului“. Această iniţiativă era tocmai prilejul aşteptat de comuniştii din Adunarea Deputaţilor.

A doua zi, în cadrul şedinţei Comisiei de Politică Externă, ei au depus o moţiune de neîncredere la adresa activităţii Ministerului Afacerilor Străine. Moţiunea a fost admisă în unanimitate, fapt care a determinat demisia în bloc a tuturor miniştrilor liberali, în frunte cu vicepremierul Gheorghe Tătărescu. În fruntea instituţiei se instala pentru aproape cinci ani stâlpul de nădejde al Moscovei, Ana Pauker.

Dar cum se vedea acest lucru de la Londra, capitala unei puteri încă aliate, având în vedere că, teoretic, nu izbucnise încă războiul rece?Un document important îl constituie telegrama consilierului de presă al Legaţiei României la Londra, Ion Murgu, din 9 noiembrie 1947. Acesta preciza că:
„Toată presa britanică înregistrează pe prima pagină schimbările din guvern, ilustrând cu fotografia noului ministru de externe, doamna Ana Pauker, comentariile şi istoricul carierei sale de luptătoare, veterană a P.C.R“.

Diplomatul ataşa telegramei sinteza ştirilor apărute în presă despre numirea Anei Pauker şi demiterea lui Tătărescu. Spiritul de orientare politică îl făcea pe diplomatul român să prezinte sinteza de presă într-o lumină plăcută puterii comuniste. Cu toate acestea, fondul materialului prezentat autorităţilor de la Bucureşti era unul cât se poate de profesionist şi neutru.

Ion Murgu era, totuşi, un diplomat format la şcoala interbelică. Presa din Marea Britanie a reprodus şi tratat cu obiectivitate şi mai ales cu onestitate şi exactitate desfăşurarea evenimentelor petrecute la Bucureşti, precum şi dedesubturile şi culisele care au stat la baza lor, dezvăluindu-i, evident, şi pe adevăraţii lor autori.


„The Times“: Prima femeie română care obţine, deschis, puterea

„Domnul Tătărescu, care este un politician adaptabil şi de o remarcabilă abilitate, şi-a pus experienţa la dispoziţia actualului guvern, căruia i-a fost până acum de o utilitate considerabilă; dar se pare că el nu era prea tare simpatizat de extremişti. Se spune că ar fi protestat în iunie împotriva sistemului arestărilor arbitrare, care a devenit de altfel obişnuit, şi a constituit recent ţinta atacurilor din ziarul comunist «Scânteia», care pretindea că procesul Iuliu Maniu a revelat Ministerul de Externe drept «un cuib al spionajului şi al trădării, o citadelă a reacţiunii».

Formarea Cominformului a împins neîndoielnic lucrurile către o criză. Tătărescu este acum acuzat de a fi oferit fonduri din Ministerul de Externe unor oameni implicaţi în prezent în procesul lui Maniu, şi de complicitate la acte de trădare şi de furtul unor documente, descoperite în timpul procesului“. (7 noiembrie)

„Noul Ministru de Externe, în vârstă de 52 de ani, Ana Pauker, este prima femeie română care a ajuns, în mod direct şi deschis, să obţină puterea politică. Cariera sa de comunistă datează din 1921. În 1936, ea a fost condamnată de un tribunal militar pentru activităţi împotriva securităţii statului, fiind osândită la zece ani de închisoare.

A fost eliberată în 1940, când Armata Roşie, aflată pe atunci în Basarabia, a oferit în schimbul ei pe un lider al Partidului Ţărănesc capturat.

A plecat apoi la Moscova, unde a rămas pe toată durata războiului, în calitate de consilier pe probleme româneşti“. (8 noiembrie)

„Manchester Guardian“: Campanie pentru eliminarea întregului Partid Liberal

„În Europa de Est, terenul politic a fost rapid curăţat şi pregătit pentru bătălie. Nu se mai găseşte nici o cameră liberă pentru aceia care nu au băut îndelung şi în profunzime din pura fântână a ideologiei comuniste. Pentru premierul Groza şi prietenii săi, domnul Tătărescu, deşi şi-a servit destul de bine ţara în ultimii doi ani, nu era un om de încredere. Astfel, el era un politician din alte vremuri şi care îşi mai spunea şi liberal.

Recent, el a arătat semne de regretabilă indisciplină, mergând atât de departe încât a trimis un manifest în iunie trecut, în care critica numărul şi natura proceselor politice din România. Aceste lucruri s-au agravat atunci când, în cursul procesului dr. Maniu, s-a «revelat» că un număr de oficialităţi din Ministerul Afacerilor Străine erau direct implicaţi în activităţile de spionaj de care fusese acuzat Maniu.

Domnul Tătărescu a fost de asemenea sever atacat în presă deoarece a eşuat în mod lamentabil să ia măsuri adecvate împotriva acestor oficiali. De fapt, este cât se poate de clar că a început o campanie vizând eliminarea întregului Partid Liberal“. (7 noiembrie)

„Ana Pauker, o lideră comunistă veterană, a depus în seara aceasta jurământul în calitate de Ministru al Afacerilor Străine, în locul domnului Tătărescu, un liberal, care a deţinut anterior acest post“. (8 noiembrie)

„Daily Telegraph“: Comuniştii spun stop jocului parlamentar

„În cercurile comuniste influente se spunea noaptea trecută: «Comuniştii români sunt pregătiţi să nu mai continue jocul parlamentar. Mersul timpului înainte ne forţează să ne înfruntăm inamicii într-o luptă deschis㻓. (7 noiembrie)

„Doamna Ana Pauker, o veterană comunistă, a depus în această seară jurământul în calitate de Ministru român de Externe, succedându-i domnului Tătărescu, care a demisionat ieri, după ce a fost acuzat în Camera Deputaţilor de complicitate la trădare.

Concomitent, au fost anunţaţi succesorii celor trei miniştri liberali din gruparea Tătărescu, care au demisionat. Aceştia sunt: domnul Luca, comunist, Ministrul Finanţelor; domnul Iordăchescu, socialist, ministrul Lucrărilor Publice; domnul Stoian, Frontul Plugarilor, Ministrul Cultelor“. (8 noiembrie)

„Fiul ei s-a născut în temniţă“

„Despre Ana Pauker se spune că ar avea gradul de maior în Armata Roşie, cu care de altfel s-a şi întors în România, în 1944“. („The Scotsman“, 8 noiembrie)

„Doamna Ana Pauker a devenit prima femeie Ministru de Externe. Ea îl înlocuieşte pe domnul Tătărescu, acuzat de trădare. În vârstă de 50 de ani, roşcată, evreică, a fost, în timpul războiului, una din secretarele PCR. Arestată pentru activităţi comuniste în 1934, apoi eliberată, a plecat în Rusia, a lucrat în cadrul Comintern, s-a căsătorit cu o oficialitate sovietică şi a devenit cetăţean sovietic. S-a întors la Bucureşti împreună cu Armata Roşie, în 1944, şi şi-a recăpătat naţionalitatea română“. („Daily Herald“, 8 noiembrie)

„Femeia cu părul grizonat, doamna Ana Pauker, în vârstă de 53 de ani, mamă şi fostă lideră comunistă desfăşurând o activitate subterană, a depus în seara aceasta jurământul în faţa Regelui, în calitate de Ministru de Externe. Doamna Pauker a fost rănită de un glonţ, într-o încăierare, în timp ce organiza activitatea subterană a Partidului Comunist în 1934 şi a fost condamnată la închisoare şi apoi întemniţată sub acuzaţia de complot împotriva Statului. Eliberată de Armata Roşie, a plecat la Moscova, unde a primit gradul de maior. Se spune că îi poate telefona lui Stalin ori de câte ori doreşte“. („Daily Express“,
8 noiembrie)

„O carieră furtunoasă a adus-o pe Ana Pauker în pantofii goi ai domnului Tătărescu. Fiica rabinului Bucureştiului, Rabinsohn, din 1924, timp de 10 ani a depus o activitate subterană în slujba Partidului Comunist scos în afara legii. Din 1936, ea a executat 5 din cei 10 ani de detenţie la care fusese condamnată pentru activitate împotriva siguranţei statului. Subsecretar de Stat la Ministerul de Interne şi responsabil de arestarea ei era domnul Tătărescu.

Fiul ei s-a născut în temniţă. Un glonţ, încă aflat în piciorul ei, a oprit încercarea ei de evadare. A devenit faimoasă pentru rezistenţa ei fizică la grevele foamei; odată a rezistat 35 de zile, postind. În 1940, Armata Roşie i-a redat libertatea, oferind în schimbul ei pe un deputat ţărănist capturat. A mers la Moscova, devenind consiliera Kremlinului pe probleme româneşti şi s-a întors împreună cu Armata Roşie în 1944.

Aici a organizat mişcările de stradă (agitaţiile) din Bucureşti care au determinat căderea cabinetului Rădescu.“ („News Chronicle“, 8 noiembrie).

Cum vedea reprezentantul S.U.A debarcarea lui Tătărescu

Debarcarea lui Gheorghe Tătărescu şi instalarea Anei Pauker erau astfel apreciate de reprezentantul diplomatic al SUA la Bucureşti, Rudolf Schoenfeld: „Rapiditatea şi precizia cu care s-au derulat etapele arătate indică în mod clar că procedura a fost atent pregătită dinainte. Această situaţie este şi mai evidentă când se analizează evoluţiile din presa românească, presă care, cu excepţia unor abateri minore şi nesemnificative din partea «Drapelului» domnului Tătărescu şi a «Liberalului», este în întregime dirijată de comunişti. [...]

Domnul Tătărescu a fost acuzat personal de responsabilitatea directă pentru delictele din ministerul său. S-a afirmat că se face vinovat cel puţin de neglijenţă criminală, dacă nu chiar de favorizare a activităţilor trădătoare ale su-bordonaţilor săi. În acest mod s-a pus la punct decorul pentru eliberarea lui din funcţie“.

Un corespondent diplomatic scria: „Singura deducţie care poate fi făcută despre atacul asupra domnului Tătărescu este aceea că el şi liberalii săi, deşi s-au conformat procesului implementării politicii comuniste în afacerile interne şi externe ale României, nu sunt consideraţi 100% satisfăcători.
Ultimul angajament public important al domnului Tătărescu a fost vizita sa în Cehoslovacia, împreună cu dr. Groza, unde s-au purtat convorbiri în vederea încheierii unui tratat de prietenie şi asistenţă mutuală, în septembrie. De la eliberarea României, el a răspuns protestelor Marii Britanii şi SUA împotriva suprimării drepturilor omului în ţară, cu referire la alegerile de anul trecut“.

sursa: historia

Au nevoie de lecţii de joacă

Au nevoie de lecţii de joacă

Cei mai mulţi elevi de şcoală primară îşi petrec timpul liber în faţa calculatorului sau sunt foarte ocupaţi cu temele după orele de curs. Pedagogii spun că programele after-school ar trebui să se axeze mai mult pe activităţi reacreative pentru copii, dar şi pe tradiţionala joacă.

Puzderia de copii care se jucau în faţa blocului „Raţele şi vânătorii", „Ţară, ţară, vrem ostaşi", „Leapşa", „Hoţii şi vardiştii" sau „V-aţi ascunselea" riscă să devină o amintire tot mai îndepărtată. Găştile micuţilor gălăgioşi care se ceartă din cauza unei figuri care a ieşit sau nu la „Elasticul" sau dintr-un alt motiv copilăresc par să fie pe cale de dispariţie.

Foştii Gavroche, care îşi juleau genunchii în urmă cu 30 de ani, se tem să îşi lase la rândul lor odraslele în praful de pe stradă. Mult mai comună e azi povestea copilului plin de energie, dar care nu ştie să se joace. Indiferent că are 6, 7, 10 sau 13 ani, el stă în faţa calculatorului ore întregi sau învaţă şi după orele de curs, eventual limba engleză, aproape întotdeauna aşteptându-şi până târziu părinţii să se întoarcă de la serviciu.

„Acum nu mai este ca înainte. Copiii nu mai ştiu să se joace. Părinţii sunt prea ocupaţi. Merg la serviciu de dimineaţă până seară, iar timpul nu le permite să-şi petreacă mai mult timp cu copiii lor. Încearcă să stea cât de mult pot cu ei în weekend, dar la vârsta de şapte ani, ei trebuie să socializeze şi cu alţi copii de vârsta lor", spune Laura Zilagin, învăţătoare la Şcoala Generală nr. 12, din Bucureşti.

O mare parte dintre părinţi petrec alături de copii mai puţin de o oră. O arată un studiu comandat de Romtelecom, potrivit căruia o treime dintre părinţi nu se joacă decât foarte rar cu puştii lor.

Relaxare prin mişcare

La Şcoala Generală nr. 12, toţi elevii de clasa I învaţă să se joace în cadrul unui proiect al SOS Satele Copiilor. Un astfel de program a fost lansat recent şi la Cisnădie, în judeţul Sibiu. „Vrem să îmbunătăţim relaţia copil-părinte-şcoală, să motivăm copiii să meargă cu drag la şcoală, să îmbunătăţim nivelul de implicare al părinţilor în problemele copiilor", explică Lucreţia Moldoveanu, director executiv SOS Satele Copiilor România.

„Aş vrea să mă joc aşa în fiecare zi. Mi-ar plăcea mult la şcoală, dacă aş face asta în fiecare oră", spune Şerban Ungureanu, elev în clasa I la şcoala din Capitală. „Jocurile de felul acesta sunt foarte importante pentru vârsta lor. Se simt bine şi se relaxează făcând mişcare.

Asta ar trebui să se întâmple în fiecare zi la programele „After-school". În felul acesta copiii socializează şi îşi eliberează energia. Nu-i poţi încărca zilnic mintea numai cu lecţii. Dă randament numai în primele trei zile ale săptămânii, apoi devin foarte obosiţi", mai spune Laura Zilagin.

sursa: adevarul

DNA sufla in ceafa liderilor sindicali

Cine santajeaza pe cine in scandalul bugetarilor?

Negocierile cu sindicatele sunt presarate cu presiuni ale procurorilor * DNA a luat la frunzarit dosarele liderilor de carteluri * Bogdan Hossu, Dumitru Costin, Marius Petcu si Iacob Baciu au fost trecuti "pe ordinea de zi" * Firmele si averile acestora fac obiectul de studiu * Deja liderii sindicali au lasat-o mai moale

Ultimele masuri luate de Guvern cu privire la reducerile bugetare au inflamat toate sindicatele importante din Romania. Drept urmare, au inceput obisnuitele presiuni asupra Guvernului, amenintat cu scoaterea in strada a mii de oameni. Liderii sindicatelor au fost invitati la Cotroceni si brusc, au inceput sa o lase mai moale. Potrivit acestora, se asteapta masurile asupra carora vor conveni Guvernul si reprezentantii FMI. Neoficial insa, prin DNA au inceput sa se faca presiuni, cum ca s-ar fi pornit ample verificari in ceea ce-i priveste pe cei mai importanti lideri sindicali. In plus, DNA a inceput sa-si arata iar muschii in dosarul "Voicu", chemandu-i la ordine pe Marius Locic si pe Costel Casuneanu.

Care ar fi agatamentul pentru liderii sindicalei? Conform mai multor surse juridice, liderul Cartel Alfa, Bogdan Hossu, Dumitru Costin, presedintele Blocului National Sindical, Marius Petcu - CNSLR Fratia, Iacob Baciu – Confederatia Sindicatelor Democratice din Romania si Aurel Cornea – Federatia Sindicatelor Libere din Invatamant ar face obiectul unor cercetari ale procurorilor, care au luat la puricat firmele sefilor de sindicate, precum si averile agonisite de acestia. Se incearca astfel obtinerea unor masuri asiguratorii, care sa confere Guvernului oarece avantaj in negocieri. Actiunea nu este una tocmai ortodoxa, insa poate asigura linistea Guvernului, amenintat de un posibil santaj politic. Iar in situatia in care liderilor sindicali li se vor gasi unele hibe, ar fi rezolvata si problema unor eventuale miscari sociale.

Lideri de sindicat si administratori la firma lui Vantu

Patru dintre baronii sindicali se afla pe statele de plata ale lui Sorin Ovidiu Vantu sau au facut parte din consiliul de administratie al televiziunii Realitatea Tv. Mai exact, potrivit datelor de la Registrul Comertului, Marius Petcu, presedintele celor 800.000 de membri ai CNSLR Fratia, Iacob Baciu, liderul Confederatiei Sindicatelor Democrate din Romania, Dumitru Costin, conducatorul Blocului National Sindical, si Ion Popescu, presedintele Confederatiei Sindicale Meridian, sunt din 2005 administratorii Realitatea TV. Potrivit lui Ion Popescu, relatiile dintre cei patru lideri sindicali si Realitatea TV s-au cimentat prin intermediul lui Liviu Luca, sindicalistul-sef din Petrom si partenerul lui Sorin Ovidiu Vantu in afacerile defunctei companii Petromservice, „capusa” Petrom.

Denuntati la DNA pentru evaziune

Dumitru Costin, Iacob Baciu, Marius Petcu si ceilalti sindicalisti care administreaza televiziunea lui Sorin Ovidiu Vintu au produs, doar in 2008, o evaziune fiscala de 6,2 milioane de lei noi, conform ANAF. De altfel, Fiscul le-a facut sindicalistilor si o plangere penala la DNA in acest caz. Ca administratori la Realitatea Media SA, cei enumerati ar fi folosit, potrivit ANAF, trei metode de ocolit taxele si impozitele catre stat. Una dintre ele a fost utilizarea contractelor de drepturi de autor pentru plata salariilor, cu scopul de a se eluda plata impozitelor.

Costin suspectat de legaturi cu mafia pariurilor

De asemenea, in ceea ce-l priveste pe Dumitru Costin, procurorii ar lucra la un dosar referitor la unele blaturi din fotbalul romanesc, de care actualul lider sindical nu ar fi deloc strain. Mai exact, anchetatorii doresc sa reactiveze un dosar de cercetare mai vechi, in care Costin, fost presedinte al echipei International Curtea de Arges era cercetat dupa ce ar fi trantit unele meciuri in divizia B. De altfel, anul trecut au aparut si in presa cateva informatii cu privire la o eventuala implicare a lui Dumitru Costin in mafia pariurilor. S-a vorbit la vremea respectiva de un nou dosar chiar, ce ar sta sa explodeze in fotbalul romanesc, imediat dupa cel al “Mitei pentru arbitri.” Pe de alta parte, presedintele BNS, Dumitru Costin, i-a mai vizitat si cu alta ocazie pe procurorii DNA, care l-au audiat in 2007 intr-un dosarul privind unele licitatii si achizitii facute de Posta Romana.

Nu au vrut sa-si faca publice averile

Propunerea de modificare a Legii Agentiei Nationale de Integritate (ANI), prin care liderii federatiilor si confederatiilor sindicale ar putea fi obligati sa-si publice declaratiile de avere si de interese, a creat agitatie in randurile celor vizati. Sindicalistii au acuzat faptul ca autoritatile statului au intentia de a strica imaginea sindicatelor. Totusi, nu de putine ori au existat situatii in care s-a descoperit ca firme ale sindicalistilor primeau de la stat contracte extrem de grase, in schimbul asigurarii “pacii sociale”. Ca un exemplu, Matei Bratianu, vicepresedinte al Blocului National Sindical, care este in paralel si deputat PSD de Constanta, detine actiuni la firma SC Postcom Bucuresti, a fost membru in Consiliul de Administratie al Realitatea Media, are cinci terenuri, din care patru mostenite, detine trei case si un apartament. De asemenea, el are peste 400.000 de lei in conturi si a incasat peste 300.000 de lei din partile sociale pe care le detine la o societate comerciala. Dumitru Costin, lider BNS, este actionar in doua firme off-shore, Crypton International Ltd. si Interactive Commtech Development SA, societati cu sediul in Insulele Turks si Caicos din Marea Caraibelor, Oceanul Atlantic. In plus, a fost asociat in afaceri cu controversatul Gheorghe Tofan si este inca actionar in Realitatea Media, alaturi de Marius Petcu (lider CNSLR Fratia), Iacob Baciu (Confederatia Sindicatelor Democratice din Romania) si Ion Popescu (sindicatul Meridian). Iacob Baciu are un salariu platit din cotizatii sindicale de 4.000 de lei, detine un imobil la Targu-Mures, o parte din casa parinteasca, un apartament in Bucuresti si un teren la Saftica. Bogdan Hossu, presedintele CNS Cartel Alfa, este platit cu 4.000 de lei, bani proveniti din cotizatia de sindicat si detine doua apartamente in Capitala.

Sefii sindicatelor se dau pana la urma cu Puterea

O alta varianta pentru “inmuierea” liderilor sindicali ar putea consta intr-o serie de promisiuni si avantaje pe care Guvernul si presedintele Basescu ar putea sa le ofere acestora in nume personal. Iar prima dintre ele s-ar traduce in inregimentarea sefilor de sindicate intr-un partid politic urmata eventual de asigurarea unei functie “linistite” prin vreun minister. De altfel, aceasta varianta este foarte plauzibila, daca ne uitam si ce s-au intamplat cu alti lideri sindicali, mutati fiecare, la un moment dat, de partea Puterii. Dintre cele mai cunoscute nume se disting Miron Mitrea, fost presedinte executiv al C.N.S.L.R. Fratia intre 1991-1995, ajuns ulterior in Parlament si chiar in Guvern, ca ministru al Transporturilor, sau Victor Ciorbea, lider al C.N.S.L.R. Fratia, dupa 1990, devenit prim-ministru in 1996. De asemenea, Matei Bratianu, fost presedinte, secretar general, vicepresedinte, prim-vicepresedinte BNS, este momentan deputat PSD de Constanta, la fel ca si Dumitru Chirita, fost vicepresedinte al Blocului National Sindical. Ioan Radoi, fost vicepresedinte BNS, actualmente este senator PSD. Olguta Cocrea, fost vicepresedinte al Federatiei Sindicatelor Posta Romana, ocupa in present fotoliul de deputat independent. Marian Sarbu, fost vicepresedinte C.N.S.L.R. Fratia, a ajuns secretar de Stat in Ministerul Muncii, deputat, ministru al Muncii, din nou deputat si in cele din urma ministru delegat pentru Relatia cu Partenerii Sociali. Ion Giurescu fost presedinte al Confederatiei Sindicale CERES, a devenit al PSD+PUR. Marius Sorin Gondor, fost vicepresedinte al Federatiei Sindicatelor Libere din Invatamant, momentan ocupa fotoliul de deputat PD-L. Mircia Giurgiu, fost secretar confederal al BNS, a ajuns si el deputat PD-L in legislatura 2004-2008. Pavel Todoran, fost presedinte al C.N.S.L.R. Fratia si al Federatiei Energetice, s-a aflat in Parlament inca din 1990, ca deputat PDSR. Gheorghe Ciobanu, fost vicepresedinte al Uniunii Sindicatelor Functionarilor Publici, se afla in Parlament din 2008, ca deputat din partea PD-L. Valentin Mocanu, fost secretar general al Confederatiei sindicale C.N.S.L.R. Fratia, a fost numit in 2009 secretar de Stat la Ministerul Muncii. Gheorghe Popa, liderul Federatiei Sindicale Miscare-Comercial pana in 2009, s-a mutat la Ministerul Transporturilor, ca - secretar de Stat pe probleme feroviare (PD-L). Lucian Nicolae Bode, fost presedinte al sindicatului Electrica Zalau, este din 2008 deputat PD-L. Si nu in ultimul rand, Catalin Croitoru, presedintele fondator al Federatiei Educatiei Nationale, fondator si presedinte al Confederatiei Independente a Salariatilor Bugetari "Fides", nu a rezistat nici el decat pana in 1998, cand a devenit membru al Partidului Democrat, actualmente ocupand fotoliul de deputat din partea PD-L.

Andrei Ghiciusca
sursa: Agentia de investigatii media

Scurte concepte ale Sfantului Maxim Marturisitorul

Scurte concepte ale Sfantului Maxim Marturisitorul
«Ocărâţi fiind, binecuvântăm; prigoniţi noi răbdăm; huliţi, noi mângâiem; ca nişte lepădături ale lumii ne-am făcut, ca gunoiul tuturor până astăzi». I Corinteni 4, 12 - 14.

Omul e dotat cu percepţie sensibilă (simţire) şi cu minte, ca cele două organe de sesizare a realităţii. Însuşi faptul că e dotat cu acestea arată că omul nu e făcut ca o fiinţă ce poate trăi separat de orice altă realitate. Prin simţire sesizează cele văzute, prin minte cele nevăzute. Normal este ca simţirea să fie numai un prilej prin care raţiunea ca funcţie discursivă a minţii să ia cunoştinţă de raţiunile divine ce se ascund în lucruri. Aşadar simţirea trebuie să stea în slujba minţii. Când nu se întâmplă aceasta simţirea lucrează singură, nepreocupându-se decât de aspectul văzut, frumos la vedere şi gustos la mâncare, al lucrurilor; sau îşi subordonează raţiunea, care în loc dea struni simţirea, de-a o călăuzi, îi făureşte argumente pretins raţionale pentru această comportare, şi născoceşte moduri de satisfacere a dorinţelor ei. Lumea devine astfel pur materială. Iar facultăţile sufleteşti s-au abătut de la firea lor. Astfel simţirea n-a mai rămas percepţie sensibilă obiectivă, ci a devenit “simţire” afectată în mod exagerat de plăcere şi durere. Puterile sufleteşti ale poftei şi iuţimii, menite să dorească cele spirituale şi să lupte pentru ele, îşi pun energia lor la dispoziţia simţirii şi astfel omul pofteşte cu tărie ceea ce place simţirii şi urăşte cu toată puterea ceea ce e dureros pentru simţire, raţiunea aducând argumente pentru căutarea plăcerii şi fuga de durere şi născocind modalităţi pentru aflarea plăcerii şi evitarea durerii. Dar efectele acestei orientări sunt multiple: pe de o parte lumea se îngustează pentru om numai la cele văzute şi materiale, iar nemaivăzându-se raţiunile divine din lucruri, nu se mai străvede nici Dumnezeu; pe de altă parte în om totul reducându-se la lucrarea simţirii sau punându-se în slujba ei, omul se unilateralizează, devenind întreg numai simţire, poftă şi mânie, sau nu mai patimă şi iraţionalitate. Cu alte cuvinte ansamblul lume-Dumnezeu în continuă lărgire, se reduce pentru om, legătura acestuia cu el se slăbeşte şi se împuţinează, împuţinându-se şi viaţa lui lăuntrică. Cu cât uită mai mult de Dumnezeu, cu cât neglijează mai mult lumea, cu înţelesul ei larg, cu atâta se sărăceşte şi se denaturează şi viaţa omului. Păcatul,departe de-a însemna o afirmare şi o lărgire a omului şi a legăturilor lui cu lumea, e o diminuare a omului şi o îngustare a lumii. Iar mântuirea din păcat departe de-a însemna o preocupare a omului exclusiv de sine şi de Dumnezeu şi eventual o îngustare a omului, e o lărgire a lui prin activarea legăturilor cu lumea eliberată şi repusă în orizonturile ei tot mai lărgite şi prin această lume cu Dumnezeu. Omul păcătuieşte şi se mântuieşte devenind duh, adică privind lumea din adâncul unei vieţi străbătute de Duhul dumnezeiesc.
Ridicarea omului la Dumnezeu trebuie să treacă prin faza unei reveniri a lui la starea de natură. Simţirea trebuie să devină pură percepţie sensibilă, iar raţiunea trebuie să-şi recâştige fermitatea ei obiectivă.
Totul e făcut de Dumnezeu conform unei raţiuni şi toate se înţeleg şi se săvârşesc normal conform unei raţiuni. Numai patima e iraţională, pentru că n-a făcut-o Dumnezeu. Poruncile divine îşi au raţiunile lor, păcatul provine totdeauna dintr-o despărţire a voii de raţiunea firii, iar virtutea din restabilirea acordului între voie şi raţiunea firii. «Căci nimic nu este iraţional în raţiunea firii». Dar îndată ce voia se hotărăşte să lucreze conform cu raţiunea firii, nu mai e singură, ci are harul dumnezeiesc în ajutor. De aceea o stare a naturii pure, separată de harul dumnezeiesc, nu există în concepţia ortodoxă. «Iar dacă nimic iraţional nu se află în raţiunea firii, pe drept cuvânt îndată ce voia se mişcă conform raţiunii firii, primeşte lucrarea lui Dumnezeu într-ajutor». E şi firesc să fie aşa o dată ce raţiunile firii sunt de origine divină şi lucrurile sunt purtate în mişcarea lor naturală de energiile proniatoare ale lui Dunmezeu.
Astfel, mişcarea naturală care însufleţeşte întregul univers şi fiecare făptură e un impuls dat firii şi susţinut în ea de Dumnezeu în calitate de cauză şi ţintă finală a ei. Mişcarea nu e un efect al căderii de la Dumnezeu ca în concepţia lui Origen, ci ţine de însăşi firea celor create, manifestând aspiraţia acestora de la existenţa simplă la existenţa fericită şi la existenţa fericită veşnică. Atât de pozitiv priveşte Sf. Maxim dezvoltarea creaţiunii în ansamblul ei, încât după El însuşi Dumnezeu care nu e pentru şi în Sine, nici început, nici ţintă finală, nici interval mişcător între acestea două, ca unul ce nu se dezvoltă spre nimic, fiind nelimitat din veci; se face pentru lume acţiune ce mijloceşte între început şi ţinta finală, sporind şi adaptându-se potrivit cu diferitele faze pe care le parcurge lumea, în sânul lumii, dar totuşi neidentificate cu natura ei creată, sunt ascunse ca forţe efective energiile divine; trecând prin toate fazele de dezvoltare ale ei. Aceasta e Providenţa divină: «Dumnezeu nu este pentru Sine, pe cât putem noi cunoaşte, nici început, nici mijloc, nici sfârşit... Începutul existenţelor, mijlocul şi sfârşitul lor este Dumnezeu ca cel ce le face pe acestea, nu ca cel ce le suferă. Căci e început ca Făcător, mijloc ca Proniator şi sfârşit ca Cel ce le circumscrie». Dumnezeu le conduce dinlăuntru ca putere eficientă şi din afară ca ţintă atractivă pe toate în dezvoltarea lor spre îndumnezeire şi El fiind Unul, toate sunt legate prin El întreolaltă. «Toate există în împreunare cu toate, fără confuzie, în temeiul legăturii unice şi indisolubile în care le ţine începutul şi Cauza unică şi ocrotitoare, căci legătura aceasta covârşeşte şi acoperă toate relaţiile particulare văzute în toate după firea fiecărui lucru, nu alterându-le şi desfiinţându-le şi făcându-le să nu mai fie, ci copleşindu-le şi arătându-le mai presus de toate, cum apare întregul faţă de părţi sau mai bine zis cauza întregului, în temeiul căreia se arată şi există atât întregul cât şi părţile întregului. Cel ce le ţine toate la un loc şi le călăuzeşte atât pe planul mai general al Providenţei, cât şi pe planul mai special al mântuirii este Dumnezeu prin Logosul şi Duhul Sfânt, adică Raţiunea divină ca Raţiunea cea mai generală ce îmbrăţişează toate raţiunile făpturilor şi viaţa divină, prin care se susţine şi se înalţă calitativ viaţa tuturor. De aceea înălţarea spre treapta cea mai înaltă a existenţei, spre îndumnezeire nu se poate face decât prin Logos. El este substanţa sau tăria ce lucrează în virtuţi, este calea omului întărit în virtuţi, ce nu se abate nici la dreapta nici la stânga. El este uşa care deschide lumea cunoştinţei celor ce au străbătut bine calea virtuţilor. Cel ce se înalţă din faza întâi a purificării de patimi şi a dobândirii virtuţilor, la cunoaşterea raţiunilor divine din lume, tot în mediul Logosului înaintează, întrucât aceste raţiuni sunt razele Raţiunii. Raţiunile acestea nu pot fi văzute însă decât în duh; după lucrarea de purificare, deci este o cunoaştere harică şi ca atare are în ea ceva intuitiv. Cel ce le vede pe ele vede şi dincolo de ele. Ele sunt «oglinzi›› ale Logosului. Raţiunea discursivă şi privirea intuitivă se întâlnesc şi se armonizează. Dar pe măsură ce omul progresează, prin purificare, în cunoaşterea raţiunilor tot mai generale ale lumii, el se simte într-o armonie tot mai deplină cu ansamblul Universului. Căci înaintează în cunoaşterea Raţiunii supreme, din care pornesc toate raţiunile tuturor şi căreia îi sunt subordonate toate. În primul rând el se ridică din dezbinarea faţă de oameni, refăcând unitatea firii omeneşti, sfâşiată prin păcat. Ajunsă la privirea directă a Logosului, mintea vede toate făpturile în mod unitar şi simplu în El. Deci până în Dumnezeu e însoţită mintea individuală de ansamblul creaţiunii. Si nici atunci aceasta nu dispare, ci devine şi mai luminoaă, aşa cum lucrurile dintr-o cameră, când vine lumina soarelui peste ele, se văd mai clare decât atunci când sunt scufundate în întuneric. Dacă totuşi Sf, Maxim afirmă, în acord cu întreaga mistică răsăriteană, că mintea trebuie să devină «goală» de toate vălurile impresiilor şi ideilor din lume, pentru a vedea pe Logosul «gol››, neacoperit de vălurile simbolurilor create, aceasta nu înseamnă decât că acestea trebuie să se deplaseze din centrul privirii, spre periferie, spre a fi văzut în centru Logosul şi numai pe laturile lui, în lumina răspândită de El, raţiunile legii şi ale firii, reprezentate prin Moise şi Ilie. Ca pregătire pentru scoaterea lui Dumnezeu pe primul plan al vederii e necesară, pentru o vreme, uitarea înţelesurilor lucrurilor. Dar pe urmă ele pot apărea şi apar de fapt, fără pericol, scăldate în lumina curăţitoare şi unificatoare a Logosului. Dar ridicarea de pe treapta a doua, a contemplării lui Dumnezeu în mod indirect prin raţiunile lumii, la treapta a treia, a contemplării directe a lui Dumnezeu, nu se mai face prin puterile naturale ale minţii şi voinţei omeneşti, jutate de har. Această ridicare nu se poate realiza decât prin energia exclusivă a lui Dumnezeu, după oprirea puterilor umane. Aceasta este îndumnezeirea omului, după moartea mistică a puterilor lui naturale. Aceasta este Duminica vieţii îndumnezeite, după Sâmbăta odihnei de puterile naturale şi după cele 6 zile de lucrare naturală a vieţii de aici. Prin trecerea noastră în ziua a 7-a a odihnei de puterile naturale, însuşi Dumnezeu se odihneşte de activitatea creată pe care o susţine în noi, de lucrarea proniatoare, ca susţinătoare şi călăuzitoare a activităţii naturale a lumii create, iar prin ridicarea noastră la activitatea necreată, ale cărei subiecte devenim, însuşi El revine la activitatea Sa exclusiv necreată dinainte de a fi lumea. Mai bine zis nu exact la aceea, căci atunci nu existau subiecte create după, natură, la nivelul cărora trebuie oricum să se află activitatea dumnezeiască pe care ele o vor avea atunci, identică calitativ, dar nu şi cantitativ, cu activitatea lui Dumnezeu însuşi. În această oprire a activităţii noastre create şi primire a activităţii necreate divine, noi suntem însoţiţi nu numai de Logosul providenţial, care după ce a creat lumea şi a dezvoltat-o până la limita puterilor ei, acum se odihneşte ca să revina la exlusiva activitate necreată, ci şi de Logosul întrupat, care moare cu noi, rămânând aşa în ziua Sâmbetei, şi învie cu noi în Duminica fără de sfârşit. Propriu zis, dacă Logosul nu s-ar fi întrupat să moară şi să învie împreună cu noi ca om, n-am fi putut ajunge nici la Sabatul creaţiunii şi la ziua a 8-a a îndumnezeirii, fiind opriţi de păcat. Iar Dumnezeu n-ar fi putut avea satisfacţia de-a trece la această odihnă, după încheierea în mod fericit a lucrării Sale în legătură cu creaţiunea. Logosul îşi desăvârşeşte opera în legătură cu lumea ca Hristos. Prin Hristos ne împlinim destinul nostru, ne îndumnezeim. Mistica Sf. Maxim este o mistică hristologică, fără să înceteze de a fi un sistem atotcuprinzător, în care lumea intră şi se valorifică pentru veci în toată amploarea ei.

* daca doresti sa citesti toate scrierile Sfantului Maxim Marturisitorul, te rog sa-mi lasi adresa ta de email la comentarii si-ti voi trimite fisierul cu acestea

Va retrăi România colapsul din '90?

Va retrăi România colapsul din '90?

Haos extins şi o senzaţie de catastrofă iminentă par să fie cuvintele-cheie pentru a descrie actuala situaţie socială şi politică din România. Criza economică a readus în actualitate zilele cele mai dificile din perioada revoluţiei din 1989. Este viziunea analistului politic bulgar Nikolai Yotov, care semnează, în Osservatorio sui Balcani, o amplă analiză despre situaţia din România.

România este astăzi una dintre ţările europene cele mai afectate de criză, iar o comparaţie între actualul impas economic, început în 2008, şi colapsul anilor '90, poate fi făcută cu uşurinţă, potrivit lui Yotov, citat de Agerpres.

Dacă la începutul anilor '90, magazinele erau goale, astăzi rafturile supermarketurilor abundă de mărfuri, dar aceasta este o slabă consolare, având în vedere că numărul celor care le pot cumpăra scade vertiginos. În mod inexplicabil, însă, inflaţia rămâne înaltă, peste 4%. Indicatorii economici se înrăutăţesc, dar clasa politică pare să fie mai degrabă ocupată să-şi centralizeze pârghiile puterii decât să răspundă semnalelor de disconfort crescut ce vin din partea societăţii.

Astăzi, din cauza concedierilor continue, şomajul este în creştere rapidă şi un milion de persoane (circa 10% din forţa de muncă) nu au în prezent un loc de muncă. Greve masive şi organizate agită pieţele din România, în contextul în care lucrătorii încearcă să-şi apere propriile salarii.

Guvernul de centru-dreapta al premierului Emil Boc promovează diferite prevederi, aparent cu consimţământul FMI, cu obiectivul de a reduce salariile şi pensiile ''privilegiate''. Economiştii şi sindicatele, însă, susţin că astfel de măsuri vor duce la o înrăutăţire drastică pentru clasele cele mai slabe, aflate deja la limita pragului de sărăcie.

Potrivit lui Yotov, la sfârşitul lunii martie, directorul FMI, Dominique Strauss-Kahn, a criticat dur clasa politică românească, acuzând-o pentru faptul că nu îşi asumă suficient responsabilitatea ce îi revine şi a avertizat că şomajul va continua să crească şi în 2010. O delegaţie a FMi şi-a început vizita în România, la 27 aprilie, pentru a exercita noi presiuni asupra autorităţilor, a le determina să reia reformele şi a restitui vechi rambursări sectorului privat, o măsură ce ar trebui să creeze noi locuri de muncă şi să umple visteriile publice.

În contextul în care indicatorii economici continuă să se înrăutăţească, populaţia se arată tot mai nemulţumită din cauza agravării condiţiilor de trai. La 22 aprilie, circa 80% dintre profesorii români au participat, sau şi-au manifestat solidaritatea faţă de una dintre manifestaţiile de protest cele mai ample organizate vreodată de sindicatul din domeniu. Pe lângă chestiunea salarială, profesorii protestau şi împotriva noii legi privind educaţia publică care, în opinia lor, va produce forţă de muncă mai puţin calificată. Sindicatele au anunţat recent greve şi mai ample în lunile mai şi iunie, pentru a bloca noile norme care reglementează salariile, pensiile şi sectorul educaţiei în ansamblu.

Pe fondul protestelor, mass-media continuă să prezinte pe prima pagină stilul de viaţă luxos al multor exponenţi ai guvernului, precum cel al ministrului economiei, Adriean Videanu, scrie ziaristul bulgar. Totodată, denunţă încercările executivului de a distrage atenţia opiniei publice de la propria incapacitate de a gestiona situaţia, mai consideră acesta.

În opinia lui Yotov, reformele par să se afle într-un punct mort. În sectorul judiciar totul este din nou blocat, iar Comisia Europeană, în raportul ei din 23 martie, nu şi-a ascuns nemulţumirea legat de acest aspect.

Infrastructura ţării rămâne slabă, iar mai problematică se dovedeşte gestionarea fondurilor europene, care ar trebui să servească la ameliorarea ei şi la impulsionarea dezvoltării economice şi a investiţiilor străine. La sfârşitul lui martie, ministrul transporturilor Radu Berceanu a recunoscut că, în pofida promisiunilor, în 2010 nu se vor completa noi kilometri de autostradă din lipsă de fonduri.

Ca şi cum toate acestea nu ar fi suficiente, cazul Ameliei Antoniu, prim-solista în vârstă de 36 de ani a Teatrului de Operetă ''Ion Dacian'', care a intrat în comă la sfârşitul lunii aprilie după ce a fost supusă unei intervenţii uşoare, într-un spital din Bucureşti, le-a amintit românilor de profundele carenţe ale sistemului lor de sănătate, generând o dezbatere aprinsă în mass-media.

În opinia unor observatori, toate acestea ar putea oferi bazele pentru o ''explozie a mămăligii'', aşa cum se întâmplă cu mămăliga românească dacă este lăsată prea mult pe foc, indicând astfel o revoltă generală a unei populaţii împinse la limita supravieţuirii.

În timp ce ţara este zguduită de tensiuni politice şi sociale crescânde, clasa conducătoare românească, condusă de preşedintele Traian Băsescu şi de premierul Emil Boc, pare focalizată în primul rând pe centralizarea şi mai mare a pârghiilor puterii, este de părere analistul. Pentru moment, nimic din România nu se întâmplă fără consensul evident sau tacit al lui Băsescu, considerat ''naşul politic'' al actualului executiv, având în vedere că preşedintele este şi liderul informal al principalului partid de guvernământ, PDL - scrie sursa citată.

Guvernul a propus recent modificări constituţionale, pe care analiştii şi opozanţii politici, precum fostul premier social-democrat Adrian Năstase, le denunţă drept anticamera unei posibile dictaturi. Executivul face presiuni pentru modificarea structurii parlamentare în una unicamerală, reducându-se numărul maxim de parlamentari la 300 şi asigurând deplina imunitate a şefului statului, mai relevă semnatarul articolului.

La drept vorbind, aminteşte Yotov, Băsescu şi-a văzut aprobată tranziţia spre un parlament unicameral datorită unui referendum popular, organizat în aceeaşi zi cu primul tur al alegerilor prezidenţiale. În mod ironic, la baza succesului lui Băsescu se află unul dintre sloganurile sale populiste cele mai reuşite, şi anume pretenţia de a fi în realitate unica contrapondere la ''ticăloşiile'' elitei politice actuale, consideră analistul.

În orice caz, în cursul campaniei electorale, Băsescu nu i-a spus electoratului său că intenţiona să elimine Senatul, singura instituţie încă controlată de opoziţie şi în măsură să menţină un anumit echilibru al puterii, şi nici că intenţiona să-şi cimenteze imunitatea, să devină imun la procedura de 'impeachment' şi să aibă posibilitatea de a dizolva camerele după voia sa, comentează analistul bulgar.

Profesorul de ştiinţe politice şi comentatorul Daniel Barbu a declarat recent în cursul unei conferinţe de presă că, după calcule atente, se poate afirma că deşi majoritatea celor care s-au dus la urne pentru a vota în cadrul referendumului s-a exprimat în favoarea modificărilor instituţionale (circa 90% din consensuri), aceştia reprezintă doar o fracţiune dintre cei cu drept de vot, dintre care mulţi nu erau de acord cu propunerea, sau nu au considerat-o suficient de relevantă.

''Astăzi avem atât politicieni răi cât şi o Constituţie rea'', a spus Barbu, care a adăugat că este nevoie de o cartă constituţională total nouă şi nu de continue ajustări făcute după măsura celor care guvernează. Analist politic şi profesor universitar la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Cristian Pârvulescu a criticat încercările clasei politice de a impune schimbări constituţionale în mare grabă, fără o reflecţie.

Potrivit criticilor, populismul lui Băsescu va deveni curând evident şi va sfârşi prin a se dovedi o armă cu dublu tăiş pentru preşedinte.

Există puternice semnale care arată că, din cauza creşterii sărăciei sau a încercării de marginalizare a democraţiei, societatea civilă românească s-ar putea ridica împotriva celor care o guvernează. În primul caz ar fi vorba de o simplă luptă pentru supravieţuire, în timp ce în al doilea de o dovadă de maturitate, consideră Yotov. Este un scenariu care s-a mai văzut deja în regiune în ultimii ani şi, din păcate, pare să fie singura cale pe care o poate parcurge România de astăzi, notează în final, în aceeaşi notă critică, autorul analizei.

sursa: romania libera

Bogdan Hossu, Cartel Alfa: dacă nu obţinem ce vrem în urma protestelor, va fi Revoluţie!

Bogdan Hossu, Cartel Alfa: dacă nu obţinem ce vrem în urma protestelor, va fi Revoluţie!

Bogdan Hossu, liderul confederaţiei sindicale Cartel Alfa, a precizat pentru Gândul care sunt revendicările cărora Guvernul va fi somat să le dea curs, pentru a evita o nouă Revoluţie: renunţarea la diminuarea pensiilor şi renunţarea la suplimentarea transferurilor dinspre Fondul Public de Pensii spre fondurile de pensii obligatorii administrate privat, diminuarea selectivă nu în bloc a salariilor bugetarilor, luarea unor măsuri concrete de reducere a evaziunii fiscale şi de reducere a cheltuielilor administrative, renunţarea la cota unică de impozitare, cel puţin în cazul salariilor. Marius Petcu, liderul CNSLR-Frăţia, a declarat, la rândul său, pentru Gândul, că, foarte probabil, confederaţia pe care o reprezintă va avea aceleaşi revendicări: "Toate confederaţiile ne-am retras din comisiile tripartite şi am stabilit că vom acţiona concertat. Ne vom consulta în zilele ce urmează, până la întâlnirea de duminică, de la ora 11, cu preşedintele Traian Băsescu, în vederea unei platforme comune şi a unui plan de acţiuni. Din start, am respins măsurile anunţate de preşedinte, dar nu am apucat să intrăm în detaliile revendicărilor, a contraofertei noastre. Dl. Hossu şi-a formulat propriile idei, mi se par potrivite şi e foarte posibil să fie ceea ce vom revendica cu toţii".

"Ei ţin cu dinţii de bunăstarea lor, noi ne luptăm pentru subzistenţă"

"Dacă ei (guvernanţii - n.r.) ţin cu dinţii de măsurile lor, ţinem şi noi cu dinţii de revendicările noastre. Şi dacă aplică măsurile şi nu ţin cont de revendicări, vom avea încă o Revoluţie!", ne-a declarat Hossu. Liderul Cartel Alfa precizează că îşi doreşte o coalizare a confederaţiilor sindicale cu federaţiile de pensionari, respectiv stabilirea unui calendar comun al protestelor. "Sper ca pensionarii să vină alături de noi, pentru că ne vom bate pentru pensii. Înţelegem să le conservăm, dar nu să le diminuăm! Guvernanţii se tot plâng că sistemul public de pensii este destabilizat, dar tot ei continuă să îl destabilizeze, reducând contribuţiile la pilonul I public, transferându-le la pilonul II, ca să facă profit firmele private ce administrează aceste fonduri şi care nu oferă niciun fel de garanţii în privinţa profitabilităţii lor şi a faptului că oamenii vor avea de încasat nişte pensii de acolo, pe măsura contribuţiilor", spune Hossu.

Referitor la problema tăierilor de salarii, preşedintele Cartel Alfa a spus că trebuie purtate negocieri pe fiecare sector de activitate, plecându-se de la ideea că diminuările trebuie să fie corelate cu veniturile actuale. Pe de altă parte, Hossu acuză continuarea risipei din fondurile de salarii: "S-au eliminat primele de vacanţă, dar s-au păstrat stimulente care, însumate, ajung şi la 300% din salariul de încadrare. Clientela politică este răsplătită, în continuare, cu posturi grase, ce pot fi desfiinţate fără probleme".

1,8 milioane de necalificaţi în România

Hossu propune scăderea cu 1-2 procente a cotei de impozitare a salariilor sub 2.500 de lei şi majorarea impozitului pe veniturile mai mari, ajungându-se la 40% în cazul salariilor de 10. 000 de lei şi peste această sumă. "Guvernanţii se laudă că salvează cota unică de impozitare, dar asta nu înseamnă decât că se presează tot pe umerii micului contribuabil. Unul care ar avea de încasat 100 de milioane de lei vechi, nu ar simţi atât că i se iau 38-40 de milioane impozit în loc de 16, pe cât vor simţi cei cu salarii mici că li se vor mai diminua şi acestea cu 25%".
O sursă bună de finanţare a bugetului de stat este văzută de Hossu în diminuarea evaziunii fiscale: "Se recunoaşte că evaziunea este de 28%, dar nu se prezintă măsuri concrete pentru diminuarea evaziunii cu măcar un procent, ceea ce ar însemna venituri suplimentare de miliarde de lei. Dar nu. Noi permitem, în continuare, ca o persoană fizică autorizată să construiască 360 de apartamente. Şi nu ne preocupă faptul că forţa de muncă necalificată a crescut, într-un singur an -2009- de la 1,1 la 1,8 milioane de persoane!"

sursa: gandul

Sa traiti bine, incompetentilor!!!

"Preşedintele mai bine ne dă cianură, să scape de noi"
Traian Băsescu: Am încredere că vom reuşi. Scad salariile cu 25%, pensiile cu 15%. Boc nu scade.
Peste 140.000 de bugetari vor fi disponibilizaţi anul acesta, pentru a menţine cheltuielile de personal în limitele convenite cu FMI.

Sindicaliştii: "bugetarii vor muri de foame". Dacă fondul de salarii se reduce cu 25%, o treime din bugetarii cu salarii mici vor fi disponibilizaţi.
Antonescu: Măsurile anunţate sunt de o gravitate fără precedent. Ponta: Guvernul Boc nu mai există, ci doar Guvernul Băsescu.
Isărescu a numit programele guvernamentale „mincinoase“.
Sever Voinescu (PDL) cere schimbarea Guvernului: Se impune o schimbare serioasă în echipa de guvernare.

Invatati si voi, sindicalistilor, de la greci!

Grecia: Sindicatele îndeamnă la noi proteste / "Ţara noastră este la marginea prăpastiei"

Sa traiasca bine cei 5 milioane ce l-au votat!!!

Traian Băsescu: pensiile scad cu 15%, fondul de salarii cu 25%, ajutorul de şomaj cu 15%

Preşedintele Traian Băsescu a enumerat joi seara, la Palatul Cotroceni, măsurile decise cu FMI şi Banca Mondială: pensiile scad cu 15 la sută, fondul de salarii pentru sectorul bugetar va scădea cu 25%, ajutorul de şomaj va scădea şi el cu 15%. Inclusiv salariul minim pe economie va scădea cu 25%.

- Vreau sa ştiţi că de la bun început că echipa FMI, UE şi Banca Mondială au avut în atenţie 2 variante:

1. Varianta neîncrederii şi acestea însemna creşterea TVA la 24%, a cotei unice la 20% şi reducerea salariilor bugetarilor cu 20% pentru a ne încadra într-un deficit bugetar de 6-8% din PIB.

2. A doua variantă era varianta încrederii: în care Guvernul să continue programul de restructurare masivă a cheltuielilor.

- Ambele au fost variante de la bun început. Pe varianta a doua se va merge în continuare şi în memorandumul ce se va semna la sfărşitul negocierilor cu Fondul va fi scris acest lucru. Vreau să înţelegeţi că prima variantă, cea cu sporirea fiscalităţii, era cea în care aparatul bugetar transfera din nou pe umerii economiei sarcina de a-i asigura veniturile de supravieţuire şi se transfera pe toată populaţia sarcina de generare a mai mulţi bani pentru a susţine aparatul uriaş bugetar.

Despre salariile bugetarilor:

- Principalele axe de discuţie cu FMI au fost: în primul rând, fondul de salarii va scădea în aparatul de stat cu 25 la sută, iar până la sfârşitul anului şefii de instituţii au obligaţia de a face selecţia, astfel încât, în 2011, menţinându-se anvelopa salarială şi în speranţa creşterii economiei, salariile să poată reveni la cele de acum. Această măsură se aplică de la 1 iunie.

- Inclusiv salariul minim pe economie va scădea cu 25%. Salariul minim pe economie va fi considerat cel din sectorul privat. Dacă se ajunge sub 600 de lei, nu va scădea salariul minim. Guvernul va completa diferenţa care este sub 600 de lei. Deci salariul minim pe economie, care va fi luat în considerare, este salariul din sectorul privat şi, dacă prin diminuarea de la 705 lei, cât este în sectorul bugetar, cu 25% se ajunge sub 600 lei, nu va scădea salariul minim sub 600 lei. Guvernul va lăsa salariul minim în vigoare aşa cum este, pentru economia reală.

Despre pensii:

- În privinţa pensiilor, Guvernul îşi va menţine transferul de 1,7 miliarde euro la fondul de pensii, dar, pentru a acoperi pensiile la nivelul actual ar mai trebui circa 500 milioane euro, ce nu există. Ca atare, este previzibilă o reducere a pensiilor cu 15 la sută.

- O creştere a TVA i-ar fi afectat la fel de mult pe pensionarii cu pensii mici ca reducerea pensiilor cu 15%.

Despre ajutorul de şomaj:

De asemenea, se va proceda la reducerea masivă a subvenţiilor, iar banii recuperaţi vor fi alocaţi ţintit către cei ce au nevoie de sprijin financiar. Ajutorul de şomaj se va reduce cu 15 la sută

Alte măsuri pe care le va lua Guvernul:

- Funcţionează 16 programe sociale, de la acordare de pamperşi până la venitul minim garantat, ele funcţionează atât de independent încât sunt persoane care acumulează 4-5 ajutoare din diferite programe. Toate cele 16 programe vor fi regânditre astfel încât să nu devină sursă de venit fără muncă.

- Despre soluţiile aplicate în continuare: excepţiile care au decredibilizat acţiunea Guvernului de a reduce sporurile, mă refer la cei din Consiliile de Administraţie care sunt în acelaşi timp angajaţi ai ministerelor. Vor fi impozitate aceste venituri cu procente foarte mari, urmează Guvernul să stabilească aceste procente.

- Acestea au fost măsurile discutate până acum cu FMI, Banca Mondială şi Uniunea Europeană dar Guvernul va trebui să introducă multe altele, precum unele modificări la Codul muncii pentru flexibiliza forţa de muncă, unele analize privind impozitele.

Alte subiecte atinse de Băsescu:

- Acest program al reducerii aparatului de stat şi resurselor acordate cheltuielilor sociale era inevitabil . Vreau să aveţi în vedere următorul lucru: salariile personalului bugetar reprezintă 28 la sută din buget. Cheltuielile sociale reprezintă 12 la sută din PIB, ceea ce reprezintă peste 35 la sută din bugetul de stat. Facem o socoteală elementară să ştim unde am ajuns: 62 la sută din buget. Ne întrebăm cum mai putem aloca bani suficienţi pentru şcoli, pentru spitale, pentru funcţionarea Armatei, a Poliţiei? N-aş vrea să facem împreună socoteala - şi o putem face cu uşurinţă - constatăm că venitul mediu în bugetul de stat este 31% din PIB iar cheltuielile bugetului de stat sunt de 40%. Trebuie să completăm această diferenţă, iar locul unde trebuie să restructurăm este sectorul bugetar şi sectorul social.

- Trebuie eradicată evaziunea fiscală şi contrabanda cu ţigări, alcool şi altele şi spun acum că responsabilitatea cea mai mare le revine ministrului Vlădescu şi ministrului Blaga, cei care au instrumentele de oprire la frontieră a bunurilor care fac obiectul contrabandei.

- Modificarea rapidă a legii achiziţiilor publice nu am discutat-o cu FMI ci doar cu Guvernul: transparentizarea licitaţiilor şi utilizarea sistemelor electronice de licitaţie.

- Cu banii strânşi, statul trebuie să plătească datoriile către firme, să plătească datoriile spitalelor, Guvernul va susţine proiectele cu finanţare europeană cu prioritate pentru IMM-uri.

Despre remanierea guvernamentală:

- Nu pune nimeni problema remanierilor. Ce ne trebuie acum e stabilitate şi încredere. Am încredere că vom reuşi, eu îmi asum liniile acestui program, voi fi partenerul Guvernulu. Mizez pe solidaritatea măcar a oamenilor politici din arcul guvernamental.

- Nu mai putem amâna măsura de reducere a cheltuielilor publice. Dacă mai amânăm înseamnă să mai împrumutăm bani.

sursa: adevarul