marți, 4 mai 2010
Pacalicii
marți, 4 mai 2010
Romanul s-a invatat sa fie pacalit! Cu cat e mai mintit cu atat se simte mai bine si crede mai mult in raspandaci!
Etichete: Pacalicii, Vorbe Goale 0 comentarii
Omul care a pus secretele NATO pe masa lui Putin
Omul care a pus secretele NATO pe masa lui Putin
Un raport secret al NATO dezvăluie că un ex-colonel KGB, care a lucrat la Ministerul Apărării din Estonia, a fost unul dintre spionii care au adus cele mai mari neajunsuri din istoria Alianţei Nord-Atlantice. Ani la rând, Hermann Simm a transmis serviciilor de informaţii externe ale Rusiei date sensibile din cadrul NATO, precum şi numele spionilor occidentali.
În anul 2006, Hermann Simm „punea" pe biroul preşedintelui rus Vladimir Putin lista tuturor agenţilor despre care NATO ştia că spionează Alianţa pentru Rusia. Potrivit Der Spiegel, fostul oficial din Ministerul Apărării estonian a fost spionul care a adus cele mai mari prejudicii de securitate din întreaga istorie a Alianţei.
Ani de zile, din poziţia sa înaltă pe care o ocupa în Ministerul Apărării din Estonia, Hermann Simm a transmis serviciilor de informaţii externe ale Rusiei (SVR) informaţii sensibile din cadrul NATO.
Ca o ironie a sorţii, Hermann Simm a fost decorat în februarie 2006 de preşedintele eston cu „Ordinul Stelei Albe", pentru „servicii aduse naţiunii estone".
În acelaşi an însă, Simm credea că mai primise o medalie, oferită de statul rus pentru cea mai mare lovitură de informaţii împotriva NATO. Însărcinat cu verificarea oficialilor estoni, pentru a preveni infiltrări din partea unor forţe străine, Simm a participat la o conferinţă de contraspionaj în oraşul olandez Brunssum. Pentru că toţi participanţii ar fi fost, cel puţin teoretic, persoane ultraverificate, a căror probitate era dincolo de orice îndoială, toţi participanţii au primit câte un CD cu numele tuturor agenţilor confirmaţi sau suspectaţi că spionau NATO pentru Rusia şi lista cu agenţii dubli. CD-ul a aterizat a doua zi pe biroul preşedintelui Vladimir Putin, care a fost foarte impresionat. Simm a primit un bonus de 5.000 de euro, iar Serghei Iakovlev, omul său de legătură din SVR, l-a informat că SVR l-a promovat la rangul de general-maior pentru serviciile aduse Moscovei.
Riscurile extinderii NATO în fostul bloc comunist
Acum, Simm a ajuns în ultima fază a carierei sale: este la închisoare. Nu este un lucru neobişnuit ca în meseria lui - spionajul - cineva să-şi încheie activitatea între zidurile strâmte ale unei celule, scrie Der Spiegel, care prezintă povestea vieţii sale. Simm este încarcerat într-o clădire funcţională, din beton armat, postsovietică, în oraşul eston Tartu. Poartă uniformă de deţinut şi îşi caută alinarea în Biblie.
Este acelaşi om pe care NATO, într-un raport secret de 141 de pagini, îl califica drept spionul care a produs „cele mai mari pagube din istoria Alianţei".
Potrivit documentului consultat de Der Spiegel, ca fost şef al securităţii în Ministerul Apărării estonian, Simm a avut acces la cele mai secrete documente ale NATO pe care ţara sa le-a primit după ce s-a alăturat Alianţei, în 2004.
Pentru agenţii occidentali, breşa imensă provocată de Simm arată riscurile enorme pe care Alianţa şi le-a asumat o dată cu primirea fostelor state comuniste sau a celor din cadrul URSS.
Înainte de 1990 Simm era, oficial, miliţian, iar în secret - agent KGB în Estonia. El a reuşit însă să fie acreditat drept un erou al independenţei ţării după ce, în mai 1990, a organizat personal apărarea legislativului şi a guvernului în timpul tentativei eşuate a comuniştilor puri şi duri de a opri desprinderea Estoniei de URSS.
Agent şi pentru Germania
Până la arestarea sa, în septembrie 2008, NATO apreciază că Simm a înmânat ruşilor mii de documente secrete. Unele conţineau informaţii deosebit de sensibile despre politicile secrete de apărare ale NATO, inclusiv despre „instalaţii, mentenanţă, achiziţii şi sisteme criptografice", de care ruşii erau extrem de interesaţi.
La un moment dat, Simm s-ar fi oferit să furnizeze informaţii şi pentru Bundesnachrichtendienst (BND), agenţia de informaţii a Germaniei, şi a devenit una dintre sursele acesteia. El a ţinut la curent BND în legătură cu activităţile ruşilor şi ale organizaţiilor criminale din statele baltice şi a fost plătit generos pentru aceste informaţii.
Potrivit raportului NATO, superspionul „a compromis o serie de rapoarte de informaţii şi analize ale NATO", inclusiv referitoare la combaterea terorismului, planuri militare secrete şi de contraspionaj.
Omul său de legătură trădează în SUA
Conform anchetei derulate în Estonia după ce Simm a fost depistat, acesta a primit de la SVR un salariu standard de agent, de aproape 1.000 de euro pe lună, plus 200 de euro pentru îngrijirea sănătăţii. Ruşii i-au mai dat o cameră digitală, un laptop, un stick USB şi o cutie de medicamente cu fund dublu pentru ascunderea cardurilor de memorie. Simm le înmâna ruşilor informaţiile la întâlnirile conspirative pe care le avea cu omul său de legătură în toată Europa, cu excepţia Marii Britanii („prea multe camere de supraveghere", după cum motiva coordonatorul său din SVR), dar şi a Norvegiei („prea scumpă") şi Germaniei („poliţia are prea mulţi informatori").
Conform versiunii publice a anchetei, Simm a început să trezească suspiciuni în 2008. BND şi FBI au contribuit la ţinerea lui sub supraveghere. Pe 16 septembrie 2008, într-o inexplicabilă încălcare a regulilor de siguranţă stabilite între ei, omul de legătură al lui Simm din SRV, Iakvolev, l-a sunat pe telefonul mobil şi a anulat o întâlnire. Conversaţia a fost înregistrată de KaPo, poliţia de securitate a Estoniei. Trei zile mai târziu, Simm a fost arestat în timp ce se întorcea de la cumpărături. Omul său de contact din SVR, Iakovlev, a dispărut fără urmă, iar mai târziu au apărut zvonuri că ar fi trădat şi ar fi fugit în Statele Unite.
Ruşii l-au păcălit că l-au făcut general SVR
Pe 5 februarie 2009 Simm a fost condamnat la 12 ani şi jumătate de închisoare şi la plata unor despăgubiri în valoare de 1,3 milioane euro. În plus, a trebuit să returneze guvernului salariile plătite, adică aproape 85.000 de euro. I-au fost confiscate câteva case şi proprietăţi, mai multe picturi şi o colecţie de 44 de monede.
Cu un an înainte de arestare, Simm donase un candelabru bisericii din localitatea sa natală, Suuri-Jaani. Gestul nu pare să-i fi adus noroc. Chiar şi speranţa că îşi va petrece anii de aur ca general pensionar în Rusia se dovedise a fi fost o iluzie. La ultima lor întâlnire, Iakovlev îl informase că rangul şi medaliile lui nu au existat niciodată în Rusia şi că nu a fost altceva decât un trădător plătit.
Predecesorii pălesc în faţa lui Simm
Simm nu a fost singurul spion din istoria NATO. Ani de zile, Rainer Rupp, un vest-german care acţiona sub numele de cod „Topaz", a furnizat informaţii secrete pentru STASI, poliţia secretă a fostei Germanii de Est. Ofiţerul francez Pierre-Henri Bunel a furnizat Iugoslaviei planurile NATO de bombardament în timpul crizei din Kosovo, iar Daniel James - interpretul personal al unui general britanic - a dezvăluit Iranului detalii sensibile despre operaţiunile militare ale ţării sale în Afganistan.
Nu s-a mai întâmplat niciodată, a conchis însă analiza NATO, ca un volum atât de mare de secrete militare să fie compromise pentru o perioadă atât de mare de timp, cum a fost cazul estonianului Hermann Simm.
Fostul ofiţer KGB, reconvertit în campion al independenţei estone, a predat ruşilor informaţii deosebit de sensibile despre politicile secrete de apărare ale NATO.
sursa: romania libera
Un raport secret al NATO dezvăluie că un ex-colonel KGB, care a lucrat la Ministerul Apărării din Estonia, a fost unul dintre spionii care au adus cele mai mari neajunsuri din istoria Alianţei Nord-Atlantice. Ani la rând, Hermann Simm a transmis serviciilor de informaţii externe ale Rusiei date sensibile din cadrul NATO, precum şi numele spionilor occidentali.În anul 2006, Hermann Simm „punea" pe biroul preşedintelui rus Vladimir Putin lista tuturor agenţilor despre care NATO ştia că spionează Alianţa pentru Rusia. Potrivit Der Spiegel, fostul oficial din Ministerul Apărării estonian a fost spionul care a adus cele mai mari prejudicii de securitate din întreaga istorie a Alianţei.
Ani de zile, din poziţia sa înaltă pe care o ocupa în Ministerul Apărării din Estonia, Hermann Simm a transmis serviciilor de informaţii externe ale Rusiei (SVR) informaţii sensibile din cadrul NATO.
Ca o ironie a sorţii, Hermann Simm a fost decorat în februarie 2006 de preşedintele eston cu „Ordinul Stelei Albe", pentru „servicii aduse naţiunii estone".
În acelaşi an însă, Simm credea că mai primise o medalie, oferită de statul rus pentru cea mai mare lovitură de informaţii împotriva NATO. Însărcinat cu verificarea oficialilor estoni, pentru a preveni infiltrări din partea unor forţe străine, Simm a participat la o conferinţă de contraspionaj în oraşul olandez Brunssum. Pentru că toţi participanţii ar fi fost, cel puţin teoretic, persoane ultraverificate, a căror probitate era dincolo de orice îndoială, toţi participanţii au primit câte un CD cu numele tuturor agenţilor confirmaţi sau suspectaţi că spionau NATO pentru Rusia şi lista cu agenţii dubli. CD-ul a aterizat a doua zi pe biroul preşedintelui Vladimir Putin, care a fost foarte impresionat. Simm a primit un bonus de 5.000 de euro, iar Serghei Iakovlev, omul său de legătură din SVR, l-a informat că SVR l-a promovat la rangul de general-maior pentru serviciile aduse Moscovei.
Riscurile extinderii NATO în fostul bloc comunist
Acum, Simm a ajuns în ultima fază a carierei sale: este la închisoare. Nu este un lucru neobişnuit ca în meseria lui - spionajul - cineva să-şi încheie activitatea între zidurile strâmte ale unei celule, scrie Der Spiegel, care prezintă povestea vieţii sale. Simm este încarcerat într-o clădire funcţională, din beton armat, postsovietică, în oraşul eston Tartu. Poartă uniformă de deţinut şi îşi caută alinarea în Biblie.
Este acelaşi om pe care NATO, într-un raport secret de 141 de pagini, îl califica drept spionul care a produs „cele mai mari pagube din istoria Alianţei".
Potrivit documentului consultat de Der Spiegel, ca fost şef al securităţii în Ministerul Apărării estonian, Simm a avut acces la cele mai secrete documente ale NATO pe care ţara sa le-a primit după ce s-a alăturat Alianţei, în 2004.
Pentru agenţii occidentali, breşa imensă provocată de Simm arată riscurile enorme pe care Alianţa şi le-a asumat o dată cu primirea fostelor state comuniste sau a celor din cadrul URSS.
Înainte de 1990 Simm era, oficial, miliţian, iar în secret - agent KGB în Estonia. El a reuşit însă să fie acreditat drept un erou al independenţei ţării după ce, în mai 1990, a organizat personal apărarea legislativului şi a guvernului în timpul tentativei eşuate a comuniştilor puri şi duri de a opri desprinderea Estoniei de URSS.
Agent şi pentru Germania
Până la arestarea sa, în septembrie 2008, NATO apreciază că Simm a înmânat ruşilor mii de documente secrete. Unele conţineau informaţii deosebit de sensibile despre politicile secrete de apărare ale NATO, inclusiv despre „instalaţii, mentenanţă, achiziţii şi sisteme criptografice", de care ruşii erau extrem de interesaţi.
La un moment dat, Simm s-ar fi oferit să furnizeze informaţii şi pentru Bundesnachrichtendienst (BND), agenţia de informaţii a Germaniei, şi a devenit una dintre sursele acesteia. El a ţinut la curent BND în legătură cu activităţile ruşilor şi ale organizaţiilor criminale din statele baltice şi a fost plătit generos pentru aceste informaţii.
Potrivit raportului NATO, superspionul „a compromis o serie de rapoarte de informaţii şi analize ale NATO", inclusiv referitoare la combaterea terorismului, planuri militare secrete şi de contraspionaj.
Omul său de legătură trădează în SUA
Conform anchetei derulate în Estonia după ce Simm a fost depistat, acesta a primit de la SVR un salariu standard de agent, de aproape 1.000 de euro pe lună, plus 200 de euro pentru îngrijirea sănătăţii. Ruşii i-au mai dat o cameră digitală, un laptop, un stick USB şi o cutie de medicamente cu fund dublu pentru ascunderea cardurilor de memorie. Simm le înmâna ruşilor informaţiile la întâlnirile conspirative pe care le avea cu omul său de legătură în toată Europa, cu excepţia Marii Britanii („prea multe camere de supraveghere", după cum motiva coordonatorul său din SVR), dar şi a Norvegiei („prea scumpă") şi Germaniei („poliţia are prea mulţi informatori").
Conform versiunii publice a anchetei, Simm a început să trezească suspiciuni în 2008. BND şi FBI au contribuit la ţinerea lui sub supraveghere. Pe 16 septembrie 2008, într-o inexplicabilă încălcare a regulilor de siguranţă stabilite între ei, omul de legătură al lui Simm din SRV, Iakvolev, l-a sunat pe telefonul mobil şi a anulat o întâlnire. Conversaţia a fost înregistrată de KaPo, poliţia de securitate a Estoniei. Trei zile mai târziu, Simm a fost arestat în timp ce se întorcea de la cumpărături. Omul său de contact din SVR, Iakovlev, a dispărut fără urmă, iar mai târziu au apărut zvonuri că ar fi trădat şi ar fi fugit în Statele Unite.
Ruşii l-au păcălit că l-au făcut general SVR
Pe 5 februarie 2009 Simm a fost condamnat la 12 ani şi jumătate de închisoare şi la plata unor despăgubiri în valoare de 1,3 milioane euro. În plus, a trebuit să returneze guvernului salariile plătite, adică aproape 85.000 de euro. I-au fost confiscate câteva case şi proprietăţi, mai multe picturi şi o colecţie de 44 de monede.
Cu un an înainte de arestare, Simm donase un candelabru bisericii din localitatea sa natală, Suuri-Jaani. Gestul nu pare să-i fi adus noroc. Chiar şi speranţa că îşi va petrece anii de aur ca general pensionar în Rusia se dovedise a fi fost o iluzie. La ultima lor întâlnire, Iakovlev îl informase că rangul şi medaliile lui nu au existat niciodată în Rusia şi că nu a fost altceva decât un trădător plătit.
Predecesorii pălesc în faţa lui Simm
Simm nu a fost singurul spion din istoria NATO. Ani de zile, Rainer Rupp, un vest-german care acţiona sub numele de cod „Topaz", a furnizat informaţii secrete pentru STASI, poliţia secretă a fostei Germanii de Est. Ofiţerul francez Pierre-Henri Bunel a furnizat Iugoslaviei planurile NATO de bombardament în timpul crizei din Kosovo, iar Daniel James - interpretul personal al unui general britanic - a dezvăluit Iranului detalii sensibile despre operaţiunile militare ale ţării sale în Afganistan.
Nu s-a mai întâmplat niciodată, a conchis însă analiza NATO, ca un volum atât de mare de secrete militare să fie compromise pentru o perioadă atât de mare de timp, cum a fost cazul estonianului Hermann Simm.
Fostul ofiţer KGB, reconvertit în campion al independenţei estone, a predat ruşilor informaţii deosebit de sensibile despre politicile secrete de apărare ale NATO.
sursa: romania libera
Etichete: Omul care a pus secretele NATO pe masa lui Putin 0 comentarii
Moda fanariotă în târgul Bucureştilor
Moda fanariotă în târgul Bucureştilor
În secolul al XVIII-lea, o data cu instaurarea regimului fanariot, modul de viaţă şi portul principilor din Ţara Românească şi Moldova erau influenţate de moda de la Constantinopol, ca dovadă a slujirii cu devotament a Înaltei Porţi. Curţile domneşti cultivau un stil de viaţă opulent şi risipitor, în acord cu modelul oriental, însă care contrasta violent cu stilul simplu, tradiţional, al vieţii oamenilor de rând.
Depăşind uneori luxul marilor demnitari ai Înaltei Porţi, boierii, imitând Curtea domnească, se întreceau în a purta giubele, işlice, anterie, cepchene, şalvari, fermenele confecţionate din cele mai rare stofe, unele căptuşite cu blană, ornamentate cu fir din aur sau argint şi cele mai scumpe nestemate. Blănurile aplicate pe poale, la guler, pe mâneci, şi mătăsurile fine constituiau bogăţia garderobei boierimii, în care un loc aparte îl deţinea blana de samur, adusă din Siberia, foarte scumpă şi rezervată în exclusivitate pentru elita boierească.
Vestimentaţia, la mare preţ în epocă, exprima diferenţierea socială, distincţia rangului boieresc remarcându-se în funcţie de culoarea, de eleganţa impunătoare şi costisitoare a îmbrăcăminţii, de blănurile purtate, de forma şi dimensiunea işlicului, de pietrele preţioase care înnobilau mânerul hangerului purtat la brâu, cu semnificaţie mai mult decorativă decât practică.Colecţia Muzeului Municipiului Bucureşti cuprinde un număr semnificativ de piese de îmbrăcăminte şi accesorii specifice, mărturii palpabile ale epocii feudale, în care predomină costumele femeieşti, confecţionate din catifea şi brocart, împodobite cu broderii din fir de aur sau argint, din mătase naturală sau borangic.
Valorificarea expoziţională a colecţiei este realizată prin prezentarea în expoziţia permanentă a costumului de jupâniţă şi a unui costum boieresc alături de accesoriile vestimentare caracteristice: papuci, işlice, paftale, brăţări, cercei, inele, precum şi a obiectelor care încearcă schiţarea tabieturilor vremii după tipicul oriental, cum ar fi narghileaua. Rochia, ce se purta peste cămaşa de borangic sau pânză de in subţire, este confecţionată din brocart cu ornamentaţie bogată din fir auriu aplicată în jurul răscroielii de la gât şi la tivuri.
Tălpile înalte din lemn, denumite nalân, împodobite cu inserţii din sidef, iar pe banda din catifea, care îi fixa peste picior, cu broderie din fir de aur, erau încălţate de către jupâniţe, peste papucii de casă, pentru a le feri de praful şi noroiul din curţile boiereşti, când erau nevoite să părăsească iatacul.
Costumul boieresc din catifea orientală, atribuit după culoarea verde unui boier de rangul doi sau trei, este alcătuit din trei piese: acoperământul de cap specific pentru interior, decorat cu motiv floral executat cu fir din aur, anteriul – piesa lungă din componenţa costumului, bogat ornamentat cu rânduri de benzi, nasturi şi găitane din fir de aur, şi cepchenul – haina scurtă, cu mânecile despicate pe toată lungimea, ce se purta pe umeri peste anteriu, de asemenea împodobit cu decor floral stilizat din fir din aur.
Slujind la reconstituirea unor timpuri revolute, Muzeul Municipiului Bucureşti, prin vastul patrimoniu deţinut, oferă prilej de cunoaştere şi înţelegere a unor crâmpeie din viaţa societăţii bucureştene.
sursa: historia
În secolul al XVIII-lea, o data cu instaurarea regimului fanariot, modul de viaţă şi portul principilor din Ţara Românească şi Moldova erau influenţate de moda de la Constantinopol, ca dovadă a slujirii cu devotament a Înaltei Porţi. Curţile domneşti cultivau un stil de viaţă opulent şi risipitor, în acord cu modelul oriental, însă care contrasta violent cu stilul simplu, tradiţional, al vieţii oamenilor de rând.
Depăşind uneori luxul marilor demnitari ai Înaltei Porţi, boierii, imitând Curtea domnească, se întreceau în a purta giubele, işlice, anterie, cepchene, şalvari, fermenele confecţionate din cele mai rare stofe, unele căptuşite cu blană, ornamentate cu fir din aur sau argint şi cele mai scumpe nestemate. Blănurile aplicate pe poale, la guler, pe mâneci, şi mătăsurile fine constituiau bogăţia garderobei boierimii, în care un loc aparte îl deţinea blana de samur, adusă din Siberia, foarte scumpă şi rezervată în exclusivitate pentru elita boierească.
Vestimentaţia, la mare preţ în epocă, exprima diferenţierea socială, distincţia rangului boieresc remarcându-se în funcţie de culoarea, de eleganţa impunătoare şi costisitoare a îmbrăcăminţii, de blănurile purtate, de forma şi dimensiunea işlicului, de pietrele preţioase care înnobilau mânerul hangerului purtat la brâu, cu semnificaţie mai mult decorativă decât practică.Colecţia Muzeului Municipiului Bucureşti cuprinde un număr semnificativ de piese de îmbrăcăminte şi accesorii specifice, mărturii palpabile ale epocii feudale, în care predomină costumele femeieşti, confecţionate din catifea şi brocart, împodobite cu broderii din fir de aur sau argint, din mătase naturală sau borangic.
Valorificarea expoziţională a colecţiei este realizată prin prezentarea în expoziţia permanentă a costumului de jupâniţă şi a unui costum boieresc alături de accesoriile vestimentare caracteristice: papuci, işlice, paftale, brăţări, cercei, inele, precum şi a obiectelor care încearcă schiţarea tabieturilor vremii după tipicul oriental, cum ar fi narghileaua. Rochia, ce se purta peste cămaşa de borangic sau pânză de in subţire, este confecţionată din brocart cu ornamentaţie bogată din fir auriu aplicată în jurul răscroielii de la gât şi la tivuri.
Tălpile înalte din lemn, denumite nalân, împodobite cu inserţii din sidef, iar pe banda din catifea, care îi fixa peste picior, cu broderie din fir de aur, erau încălţate de către jupâniţe, peste papucii de casă, pentru a le feri de praful şi noroiul din curţile boiereşti, când erau nevoite să părăsească iatacul.
Costumul boieresc din catifea orientală, atribuit după culoarea verde unui boier de rangul doi sau trei, este alcătuit din trei piese: acoperământul de cap specific pentru interior, decorat cu motiv floral executat cu fir din aur, anteriul – piesa lungă din componenţa costumului, bogat ornamentat cu rânduri de benzi, nasturi şi găitane din fir de aur, şi cepchenul – haina scurtă, cu mânecile despicate pe toată lungimea, ce se purta pe umeri peste anteriu, de asemenea împodobit cu decor floral stilizat din fir din aur.
Slujind la reconstituirea unor timpuri revolute, Muzeul Municipiului Bucureşti, prin vastul patrimoniu deţinut, oferă prilej de cunoaştere şi înţelegere a unor crâmpeie din viaţa societăţii bucureştene.
sursa: historia
Etichete: Moda fanariotă în târgul Bucureştilor 0 comentarii
Copiii cad pradă capcanelor de pe internet
Copiii cad pradă capcanelor de pe internet
Unul dintre cele mai periculoase fenomene la care se expun cei mici este „groomingul“, adică ademenirea lor de către pedofili. Mulţi dintre părinţi nu ştiu nimic despre întâlnirile odraslelor lor cu persoane cunoscute în mediul virtual.
Copiii sunt fascinaţi să adune cât mai multe contacte în lista de messenger, deşi nu-i cunosc personal pe toţi cei cu care se întâlnesc în mediul virtual, potrivit organizaţiei Salvaţi Copiii România.
În acelaşi timp, nu sunt deranjaţi de faptul că prietenii lor transmit ID-ul de messenger şi altor persoane, fără a le cere permisiunea, susţine analiza organizaţiei. 95% din copiii prezenţi la dezbaterea „Libertate şi responsabilitate pe Internet", organizată săptămâna trecută de Salvaţi Copiii, au spus că au şi câte 500 de contacte în lista de „mess", pe lângă conturile pe reţelele de socializare pe care le întreţin.
Potrivit unui studiu al organizaţiei, deşi 67% din părinţi spun că discută cu cei mici despre experienţele legate de internet, 18% din ei nu cer copiilor să-i informeze înainte de a se întâlni cu o persoană necunoscută contactată pe net. „Unul din cele mai periculoase fenomene la care se expun este «groomingul», adică ademenirea copiilor de către persoane necunoscute, cum ar fi pedofilii, prin intermediul reţelelor de socializare", a precizat Irina Nicolai, reprezentant Salvaţi Copiii România.
Copiii spun una,părinţii cred alta
Copiii şi adolescenţii ajung să stea pe internet şi o zi întreagă, spre deosebire de părinţi şi de profesori, care petrec aproximativ trei ore pe zi, conform aceluiaşi studiu. Părinţii, însă, au o percepţie diferită cu privire la timpul petrecut de copiii lor pe net.
Potrivit cercetării, 70% din adolescenţi şi 54% din copii folosesc zilnic netul, deşi părinţii cred că frecvenţa cu care copiii lor utilizează mediul virtual este cu 30% mai mică în cazul adolescenţilor şi cu 12% mai mică în cazul copiilor. Percepţia părinţilor este diferită şi în ceea ce priveşte durata de folosire a calculatorului şi a internetului. Jumătate dintre ei cred că, pe zi, copiii lor petrec în mediul online doar o oră, pe când copiii spun că durata medie de utilizare a netului este de circa trei ore zilnic.
„De obicei, copiii intră pe internet când vin de la şcoală, iar părinţii nu sunt acasă. Aceştia din urmă au impresia că ei stau pe net doar atunci când îi pot observa, ceea ce nu este adevărat", a explicat Irina Nicolai.
Programe de control parental
Siguranţa copiilor pe internet depinde de modul în care părinţii reuşesc să discute cu cei mici situaţiile întâlnite în mediul online, potrivit lui Ştefan Tănase, reprezentant Kaspersky Lab. Irina Nicolai, de la Salvaţi Copiii România, spune că una dintre soluţiile existente pentru a spori gradul de securitate pe internet ar fi instalarea unor programe de control parental care pot limita atât timpul petrecut în mediul virtual, cât şi accesul pe diverse site-uri.
sursa: adevarul
Unul dintre cele mai periculoase fenomene la care se expun cei mici este „groomingul“, adică ademenirea lor de către pedofili. Mulţi dintre părinţi nu ştiu nimic despre întâlnirile odraslelor lor cu persoane cunoscute în mediul virtual.
Copiii sunt fascinaţi să adune cât mai multe contacte în lista de messenger, deşi nu-i cunosc personal pe toţi cei cu care se întâlnesc în mediul virtual, potrivit organizaţiei Salvaţi Copiii România.
În acelaşi timp, nu sunt deranjaţi de faptul că prietenii lor transmit ID-ul de messenger şi altor persoane, fără a le cere permisiunea, susţine analiza organizaţiei. 95% din copiii prezenţi la dezbaterea „Libertate şi responsabilitate pe Internet", organizată săptămâna trecută de Salvaţi Copiii, au spus că au şi câte 500 de contacte în lista de „mess", pe lângă conturile pe reţelele de socializare pe care le întreţin.
Potrivit unui studiu al organizaţiei, deşi 67% din părinţi spun că discută cu cei mici despre experienţele legate de internet, 18% din ei nu cer copiilor să-i informeze înainte de a se întâlni cu o persoană necunoscută contactată pe net. „Unul din cele mai periculoase fenomene la care se expun este «groomingul», adică ademenirea copiilor de către persoane necunoscute, cum ar fi pedofilii, prin intermediul reţelelor de socializare", a precizat Irina Nicolai, reprezentant Salvaţi Copiii România.
Copiii spun una,părinţii cred alta
Copiii şi adolescenţii ajung să stea pe internet şi o zi întreagă, spre deosebire de părinţi şi de profesori, care petrec aproximativ trei ore pe zi, conform aceluiaşi studiu. Părinţii, însă, au o percepţie diferită cu privire la timpul petrecut de copiii lor pe net.
Potrivit cercetării, 70% din adolescenţi şi 54% din copii folosesc zilnic netul, deşi părinţii cred că frecvenţa cu care copiii lor utilizează mediul virtual este cu 30% mai mică în cazul adolescenţilor şi cu 12% mai mică în cazul copiilor. Percepţia părinţilor este diferită şi în ceea ce priveşte durata de folosire a calculatorului şi a internetului. Jumătate dintre ei cred că, pe zi, copiii lor petrec în mediul online doar o oră, pe când copiii spun că durata medie de utilizare a netului este de circa trei ore zilnic.
„De obicei, copiii intră pe internet când vin de la şcoală, iar părinţii nu sunt acasă. Aceştia din urmă au impresia că ei stau pe net doar atunci când îi pot observa, ceea ce nu este adevărat", a explicat Irina Nicolai.
Programe de control parental
Siguranţa copiilor pe internet depinde de modul în care părinţii reuşesc să discute cu cei mici situaţiile întâlnite în mediul online, potrivit lui Ştefan Tănase, reprezentant Kaspersky Lab. Irina Nicolai, de la Salvaţi Copiii România, spune că una dintre soluţiile existente pentru a spori gradul de securitate pe internet ar fi instalarea unor programe de control parental care pot limita atât timpul petrecut în mediul virtual, cât şi accesul pe diverse site-uri.
sursa: adevarul
Etichete: Copiii cad pradă capcanelor de pe internet 0 comentarii
luni, 3 mai 2010
Regimul lui Nicolae Ceauşescu a încasat circa un miliard de mărci germane din vânzarea etnicilor germani
luni, 3 mai 2010
Regimul lui Nicolae Ceauşescu a încasat circa un miliard de mărci germane din vânzarea etnicilor germani
Regimul ceauşist a încasat bani grei pentru a le permite germanilor din România să plece în Republica Federală Germania. În perioada 1968-1989, circa 200.000 de etnici germani au avut posibilitatea de a lăsa în urmă regimul tovarăşului Ceauşescu. Şansa lor pentru o viaţa mai bună depindea de cum se înţelegeau la bani comuniştii români şi capitaliştii din RFG.
Fostul deputat CDU (creştin-democraţi), Heinz Guenther Huesch, este cel care s-a ocupat în perioada 1968-1989 de negocierile de răscumpărare a etnicilor germani din România, scrie ziarul german Siebenbuergische Zeitung. Huesch a fost timp de 25 de ani negociator şef din partea RFG, el având totală liberatatea privind modalitatea de negociere.
Potrivit acestuia, autorităţile de la Bucureşti nu acceptau iniţial decât bani cash, înregistrările plăţilor fiind făcute de Dr Ewald Garlepp, avocat şi notar la Stuttgart, a cărui sarcină era aceea de a-l introduce pe Huesch la partenerii români de negocieri.
Primele negocieri au avut loc între 9-12 februarie 1968, la Bucureşti, la hotelul Ambasador. După ce s-au stabilit relaţii de încredere, comuniştii români nu mai avea nicio problemă în a accepta cec-uri sau de a încasa banii prin transfer bancar.
Ce presupunea vânzarea de etnici germani
Înţelegerea dintre autorităţile de la Bucureşti şi cele de la Bonn presupunea plecarea unui anumit număr de etnici germani într-o anumită perioadă de timp, în timp ce partea germană se obliga să plătească o anumită sumă pentru fiecare german plecat. S-a plătit inclusiv pentru etnicii germani plecaţi ilegal, cei care nu s-au mai întors din vizite şi excursii.
Conform lui Huesch, numărul de runde de negocieri purtate de el depăşeşte 1.000, aceasta dacă sunt socotite şi cele neoficiale, care aveau loc cu interpretul, în germană, de obicei în preziua negocierilor oficiale.
Suma de bani pentru care erau vânduţi etnicii germani varia în funcţie de împărţirea acestora în categorii: muncitori simpli, muncitori calificaţi, persoane cu studii sau pensionari.
Avizi de bani, comuniştii români au cerut de la bun început un avans în valoare de 200.000 de mărci germane. Huesch se amuză când se gândeşte la modalităţile diferite ale celor două părţi de clasificare a persoanelor. De exemplu, un muncitor agricol care a condus un tractor era din punct de vedere al românilor un specialist, nu însă şi din perspectiva negociatorilor nemţi.
Regimul ceauşist a încasat circa un miliard de mărci germane pentru etnicii germani
Cei asupra cărora se cădea de acord erau daţi dispăruţi de autorităţile comuniste. Potrivit lui Huesch, cea mai lungă negociere a durat 11 ore. Un acord din 1970 se preciza că decisivă pentru efectuarea plăţilor este intrarea persoanelor respective în Germania, respectiv înregistrarea acestora, de obicei la Nurnberg, aceasta fiind dovada că românii şi-au făcut partea lor.
Plăţile pentru nemţii noştri nu s-au făcut niciodată în România. Totul a început la Paris, Viena, Roma, Stockholm sau Copenhaga. Se plătea cu bancnote de 1.000 de mărci. Banii erau număraţi, puşi în plic, iar caesta era sigilat.
Potrivit autorului articolului apărut în ziarul german "Siebenbuergische Zeitung", în perioada 1968 - 1989 s-a plătit circa un miliard de mărci germane pentru răscumpărarea etnicilor germani din România.
Ambasadorul RFG la Bucureşti în perioada 1971-1976 menţiona în cartea sa "Ochii fericiţi": categoria A - 1.800 DM în caz normal; categoria B1 - 5.500 DM student; categoria B2 - 7.000 DM student în ani terminali; categoria C - 11.000 DM absolvent de facultate; categoria D - 2.900 DM tehnician sau specialist.
sursa: adevarul
Regimul ceauşist a încasat bani grei pentru a le permite germanilor din România să plece în Republica Federală Germania. În perioada 1968-1989, circa 200.000 de etnici germani au avut posibilitatea de a lăsa în urmă regimul tovarăşului Ceauşescu. Şansa lor pentru o viaţa mai bună depindea de cum se înţelegeau la bani comuniştii români şi capitaliştii din RFG.
Fostul deputat CDU (creştin-democraţi), Heinz Guenther Huesch, este cel care s-a ocupat în perioada 1968-1989 de negocierile de răscumpărare a etnicilor germani din România, scrie ziarul german Siebenbuergische Zeitung. Huesch a fost timp de 25 de ani negociator şef din partea RFG, el având totală liberatatea privind modalitatea de negociere.
Potrivit acestuia, autorităţile de la Bucureşti nu acceptau iniţial decât bani cash, înregistrările plăţilor fiind făcute de Dr Ewald Garlepp, avocat şi notar la Stuttgart, a cărui sarcină era aceea de a-l introduce pe Huesch la partenerii români de negocieri.
Primele negocieri au avut loc între 9-12 februarie 1968, la Bucureşti, la hotelul Ambasador. După ce s-au stabilit relaţii de încredere, comuniştii români nu mai avea nicio problemă în a accepta cec-uri sau de a încasa banii prin transfer bancar.
Ce presupunea vânzarea de etnici germani
Înţelegerea dintre autorităţile de la Bucureşti şi cele de la Bonn presupunea plecarea unui anumit număr de etnici germani într-o anumită perioadă de timp, în timp ce partea germană se obliga să plătească o anumită sumă pentru fiecare german plecat. S-a plătit inclusiv pentru etnicii germani plecaţi ilegal, cei care nu s-au mai întors din vizite şi excursii.
Conform lui Huesch, numărul de runde de negocieri purtate de el depăşeşte 1.000, aceasta dacă sunt socotite şi cele neoficiale, care aveau loc cu interpretul, în germană, de obicei în preziua negocierilor oficiale.
Suma de bani pentru care erau vânduţi etnicii germani varia în funcţie de împărţirea acestora în categorii: muncitori simpli, muncitori calificaţi, persoane cu studii sau pensionari.
Avizi de bani, comuniştii români au cerut de la bun început un avans în valoare de 200.000 de mărci germane. Huesch se amuză când se gândeşte la modalităţile diferite ale celor două părţi de clasificare a persoanelor. De exemplu, un muncitor agricol care a condus un tractor era din punct de vedere al românilor un specialist, nu însă şi din perspectiva negociatorilor nemţi.
Regimul ceauşist a încasat circa un miliard de mărci germane pentru etnicii germani
Cei asupra cărora se cădea de acord erau daţi dispăruţi de autorităţile comuniste. Potrivit lui Huesch, cea mai lungă negociere a durat 11 ore. Un acord din 1970 se preciza că decisivă pentru efectuarea plăţilor este intrarea persoanelor respective în Germania, respectiv înregistrarea acestora, de obicei la Nurnberg, aceasta fiind dovada că românii şi-au făcut partea lor.
Plăţile pentru nemţii noştri nu s-au făcut niciodată în România. Totul a început la Paris, Viena, Roma, Stockholm sau Copenhaga. Se plătea cu bancnote de 1.000 de mărci. Banii erau număraţi, puşi în plic, iar caesta era sigilat.
Potrivit autorului articolului apărut în ziarul german "Siebenbuergische Zeitung", în perioada 1968 - 1989 s-a plătit circa un miliard de mărci germane pentru răscumpărarea etnicilor germani din România.
Ambasadorul RFG la Bucureşti în perioada 1971-1976 menţiona în cartea sa "Ochii fericiţi": categoria A - 1.800 DM în caz normal; categoria B1 - 5.500 DM student; categoria B2 - 7.000 DM student în ani terminali; categoria C - 11.000 DM absolvent de facultate; categoria D - 2.900 DM tehnician sau specialist.
sursa: adevarul
Etichete: Regimul lui Nicolae Ceauşescu a încasat circa un miliard de mărci germane din vânzarea etnicilor germani 0 comentarii
Turnatoriile din dosarul "Voicu"
Turnatoriile din dosarul "Voicu"
Cum face DNA jocurile politice in Opozitie
Opozitia pare ca se prabuseste ca in "jocul dominoului" * Cine nu este chemat la DNA pentru audieri, inseamna ca nu exista * Nu exista in dosar, fireste * Adica, a turnat pe altcineva * Bulgarele se rostogoleste de la Vanghelie la Mitrea si de la Hrebenciuc la Casuneanu * Se pregatesc sa intre in ring lideri ai PNL
Audierea lui Mircea Geoana de la DNA relanseaza Dosarul "Voicu" cu toate verigile sale din PSD. Ion Iliescu lasa sa se inteleaga ca audierea fostului presedinte este un soi de razbunare a actualei puteri, mai precis a lui Traian Basescu.
Catalin Voicu declarase in campania prezidentiala ca daca Mircea Geoana iese presedinte atunci prima pe care o aresteaza este Elena Udrea, protejata lui Basescu. Afirmatia dovedeste influenta puternica pe care o avea Voicu in PSD, alaturi de Marian Vanghelie si de Viorel Hrebenciuc.Dupa ce Voicu a fost eliberat - la prima sa retinere din decembrie - el a primit interdictia de a mai comunica cu Vanghelie, cu Hrebenciuc, cu Mircea Geoana si cu Dan Ioan Popescu. Despre Vanghelie si Hrebenciuc, sursele noastre sustin ca acestia "s-au predat" si ca deocamdata, cel putin, n-o sa mai fie audiati. Mircea Geoana a declarat dupa audierile de luni ca a fost chemat in calitate de martor si ca discutiile sunt confidentiale.Atat de confidentiale incat, se pare, geoana "a predat stafeta", adica a dat informatii si indicii, la randul lui, despre altcineva.
Vanghelie l-ar fi turnat pe Miron Mitrea la Cotroceni, pe dusmanul sau din campania prezidentiala, cel care ii vroia "beregata lui Geoana". Mitrea nu este implicat direct, ci prin sotia Manuela Mitrea, cea la care facea referire in decembrie Vanghelie. Iar Mitrea i-a replicat: "Daca te mai iei de sotia mea, mananci bataie!". Pe langa Mitrea este vizat si baronul de Vrancea, marian Oprisan. In urma cu cateva saptamani, cand NewsIn a anuntat ca in dosar sunt vizati si Oprisan si Manuela Mitrea, Miron a luat elicopterul impreuna cu avocatul Gheorghe mateut si s-au reprezit in Vrancea, aterizand pe stadionul din Focsani. Aici au pus la cale strategia de aparare in cazul "Voicu". La acesta intalnire, Mitrea ar fi spus ca "nenorocitul ala de Vanghelie e la mijloc, asta e cauza la tot..."
In acest caz apare si marea necunoscuta: Viorel Hrebenciuc. Daca Vanghelie a turnat cu acte la Cotroceni, Viorel Hrebenciuc s-a aparat pe filiera Udrea, cu mare ajutor din partea lui George Copos, cel care de curnad a intrat in gratiile divei de la Turism. La schimb, pe Hrebenciuc a fost dat Costel Casuneanu. Iar la mijloc este si mana generalului Florian Coldea, cel care a instrumentat "Rapirea din Irak" De aceea Catalin Voicu a declarat intr-un interviu ca trebuie gasita legatura la banii disparuti - cele patru milioane de dolari - in Irak. Casuneanu trebuia la randul lui sa cada, caci l-a tradat pe Basescu in campanie, furnizand informatii despre Ioana basescu, despre apartamentul acesteia, dar si despre apartamentul pe care l-a primit Traian Basescu in 2004, pe cand inca era primar al Capitalei si pentru care parchetul a dat NUP dupa ce a devenit presedinte.
Asa ca dosarul "Voicu" a devenit vehicolul razbunarii Cotrocenilor pe partidele de Opozitie. Voicu este tinut la arest sine die, ca garantie ca anumiti "baieti" din politica pastreaza in continuare Legea Tacerii. Cum anunta AIM, din dosarul "Voicu" - PSD se va sari la "Voicu" - PNL. Prin Mihai Ionescu, zis si Mishu Pricopsitu, fost consilier de taina al lui Ludovic Orban, implicat in firme cu Voicu, dar si cu alti liderui ai PNL, trecuti acum in adormire. Iar in acest dosar, cine nu a ajunge la DNA inseamna ca a turnat la randul lui pe altcineva. Poate ca nu degeaba, in acest dosar, patru magistrati au refuzat sa fie audiati si implicati, dupa ce a cazut capul lui Florin Costiniu.
Mihail Fagarasanu
sursa: agentia de investigatii media
Cum face DNA jocurile politice in Opozitie
Opozitia pare ca se prabuseste ca in "jocul dominoului" * Cine nu este chemat la DNA pentru audieri, inseamna ca nu exista * Nu exista in dosar, fireste * Adica, a turnat pe altcineva * Bulgarele se rostogoleste de la Vanghelie la Mitrea si de la Hrebenciuc la Casuneanu * Se pregatesc sa intre in ring lideri ai PNL
Audierea lui Mircea Geoana de la DNA relanseaza Dosarul "Voicu" cu toate verigile sale din PSD. Ion Iliescu lasa sa se inteleaga ca audierea fostului presedinte este un soi de razbunare a actualei puteri, mai precis a lui Traian Basescu.
Catalin Voicu declarase in campania prezidentiala ca daca Mircea Geoana iese presedinte atunci prima pe care o aresteaza este Elena Udrea, protejata lui Basescu. Afirmatia dovedeste influenta puternica pe care o avea Voicu in PSD, alaturi de Marian Vanghelie si de Viorel Hrebenciuc.Dupa ce Voicu a fost eliberat - la prima sa retinere din decembrie - el a primit interdictia de a mai comunica cu Vanghelie, cu Hrebenciuc, cu Mircea Geoana si cu Dan Ioan Popescu. Despre Vanghelie si Hrebenciuc, sursele noastre sustin ca acestia "s-au predat" si ca deocamdata, cel putin, n-o sa mai fie audiati. Mircea Geoana a declarat dupa audierile de luni ca a fost chemat in calitate de martor si ca discutiile sunt confidentiale.Atat de confidentiale incat, se pare, geoana "a predat stafeta", adica a dat informatii si indicii, la randul lui, despre altcineva.
Vanghelie l-ar fi turnat pe Miron Mitrea la Cotroceni, pe dusmanul sau din campania prezidentiala, cel care ii vroia "beregata lui Geoana". Mitrea nu este implicat direct, ci prin sotia Manuela Mitrea, cea la care facea referire in decembrie Vanghelie. Iar Mitrea i-a replicat: "Daca te mai iei de sotia mea, mananci bataie!". Pe langa Mitrea este vizat si baronul de Vrancea, marian Oprisan. In urma cu cateva saptamani, cand NewsIn a anuntat ca in dosar sunt vizati si Oprisan si Manuela Mitrea, Miron a luat elicopterul impreuna cu avocatul Gheorghe mateut si s-au reprezit in Vrancea, aterizand pe stadionul din Focsani. Aici au pus la cale strategia de aparare in cazul "Voicu". La acesta intalnire, Mitrea ar fi spus ca "nenorocitul ala de Vanghelie e la mijloc, asta e cauza la tot..."
In acest caz apare si marea necunoscuta: Viorel Hrebenciuc. Daca Vanghelie a turnat cu acte la Cotroceni, Viorel Hrebenciuc s-a aparat pe filiera Udrea, cu mare ajutor din partea lui George Copos, cel care de curnad a intrat in gratiile divei de la Turism. La schimb, pe Hrebenciuc a fost dat Costel Casuneanu. Iar la mijloc este si mana generalului Florian Coldea, cel care a instrumentat "Rapirea din Irak" De aceea Catalin Voicu a declarat intr-un interviu ca trebuie gasita legatura la banii disparuti - cele patru milioane de dolari - in Irak. Casuneanu trebuia la randul lui sa cada, caci l-a tradat pe Basescu in campanie, furnizand informatii despre Ioana basescu, despre apartamentul acesteia, dar si despre apartamentul pe care l-a primit Traian Basescu in 2004, pe cand inca era primar al Capitalei si pentru care parchetul a dat NUP dupa ce a devenit presedinte.
Asa ca dosarul "Voicu" a devenit vehicolul razbunarii Cotrocenilor pe partidele de Opozitie. Voicu este tinut la arest sine die, ca garantie ca anumiti "baieti" din politica pastreaza in continuare Legea Tacerii. Cum anunta AIM, din dosarul "Voicu" - PSD se va sari la "Voicu" - PNL. Prin Mihai Ionescu, zis si Mishu Pricopsitu, fost consilier de taina al lui Ludovic Orban, implicat in firme cu Voicu, dar si cu alti liderui ai PNL, trecuti acum in adormire. Iar in acest dosar, cine nu a ajunge la DNA inseamna ca a turnat la randul lui pe altcineva. Poate ca nu degeaba, in acest dosar, patru magistrati au refuzat sa fie audiati si implicati, dupa ce a cazut capul lui Florin Costiniu.
Mihail Fagarasanu
sursa: agentia de investigatii media
Etichete: Turnatoriile din dosarul "Voicu" 0 comentarii
Romania o societate tribala
De ce este Romania o societate tribala? Eu nu stiu, voi aveti habar de ce?
1. Sistemul partidelor politice nu este decat un joc al umbrelor si aparentelor, eurocompatibil, in jurul carora se ascund adevaratele mize, plasarea pe orbita a clientilor, punerea in joc a unor sisteme de influenta si, in ultima instanta, un anumit dispret pentru actiunea politica propriu-zisa.
Societatea tribala este exact contrariul societatii civile.
Democratia ramane o aparenta, care, din pacate, va reusi sa amageasca si "boborul" (pana la un punct!), si pe blanzii eurocrati, nu tocmai insensibili la farmecul nostru discret. Ma tem ca poporului ii place aceasta democratie...
2. ...
1. Sistemul partidelor politice nu este decat un joc al umbrelor si aparentelor, eurocompatibil, in jurul carora se ascund adevaratele mize, plasarea pe orbita a clientilor, punerea in joc a unor sisteme de influenta si, in ultima instanta, un anumit dispret pentru actiunea politica propriu-zisa.
Societatea tribala este exact contrariul societatii civile.
Democratia ramane o aparenta, care, din pacate, va reusi sa amageasca si "boborul" (pana la un punct!), si pe blanzii eurocrati, nu tocmai insensibili la farmecul nostru discret. Ma tem ca poporului ii place aceasta democratie...
2. ...
Etichete: Romania o societate tribala, Vorbe Goale 0 comentarii
Guvernul Boc se joacă de-a „Preţul corect”. Cine a răspuns că un WC costă un miliard
Guvernul Boc se joacă de-a „Preţul corect”. Cine a răspuns că un WC costă un miliard
• În timp ce premierul Boc le-a cerut miniştrilor să stabilească "standarde de cost" pentru fiecare domeniu în parte, instituţiile publice cumpără, pe criză, WC-uri cu 1 miliard lei bucata sau storcătoare de fructe cu 237.000 lei
Un WC de un miliard de lei (circa 238.000 euro), un storcător de fructe de peste 56.000 de euro, reabilitări termice la preţuri umflate de 10 ori. Sunt doar câteva exemple de achiziţii făcute de autorităţi ale statului în anul de criză 2009, acelaşi an în care ele au lansat, cel puţin pe hârtie, marea ofensivă a identificării preţului corect pe care statul îşi permite să-l plătească pentru a oferi românilor servicii de calitate. Găsirea, aprobarea şi implementarea aşa-numitelor "standarde de calitate şi de cost" s-a dovedit o sarcină dificilă pentru o parte din ministere, fapt ce a încurajat specula în unele instituţii publice, după cum recunoaşte chiar şefa Autorităţii Naţionale de Reglementare şi Monitorizare a Achiziţiilor Publice (ANRMAP), Cristina Trăilă: "Niciuna dintre autorităţile contractante nu respectă 100% legea achiziţiilor publice".
• Până în prezent, statul a stabilit care este "preţul corect" per elev, pentru persoanele cu dizabilităţi, vârstnice şi/sau aflate în plasament (servicii sociale) şi, recent, după cum a anunţat ministrul Dezvoltării Regioanele, Elena Udrea, standardele pentru 15 tipuri de lucrări finanţate cu fonduri publice din mai multe domenii (turism, mediu, sănătate, educaţie, agriricultură şi dezvoltare regională). Aceasta înseamnă că, teoretic, instituţiile statului nu mai pot face investiţii publice similare la preţuri diferite.
• Astfel, o grădiniţă cu patru săli de grupă va costa fix 256.455 de euro, ceea ce înseamnă circa 410 euro/mp, iar o şcoală cu o opt săli de clasă - 356.235 de euro, adică 380 de euro/mp. Guvernul a mai calculat şi că un spital regional de urgenţă, cu o suprafaţă de 108.000 mp şi o capacitate de 786 de locuri ar trebui să coste 151,6 milioane de euro (fix 1.404 euro/mp).
• Practic, rămâne de văzut ce efect vor avea aceste standarde, având în vedere că ele nu sunt obligatorii, ci orientative, urmând a fi "avute în vedere la fundamentarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivelor de investiţii, în evaluarea ofertelor de către comisii de licitaţii", potrivit actului normativ promovat de MDRT.
În schimb, alte ministere sau autorităţi nici măcar nu au identificat până în prezent "preţul corect" pentru serviciile pe care le patronează.Spre exemplu, ministrul Sănătăţii, Attila Cseke, a declarat pentru Gândul că aşteaptă şedinţa de Guvern ca să finalizeze standardele de cost privind unităţile medico-sociale şi un normativ de personal privind asistenţii comunitari şi mediatorii sanitari. La Mediu, ministrul Laszlo Borbely, ne-a explicat că nu se pune problema ca instituţia pe care o conduce să propună vreun standard de calitate sau de cost "per copac" sau "per plantă", ci doar a colaborat cu instituţiile care aveau nevoie de expertiza specialiştilor săi. Foarte complicată este sarcina fostei mari atlete Doina Melinte, şefa Autorităţii pentru Tineret şi Sport, care a mărturisit Gândul că este dificil să identifici un set de indicatori unitari pentru sportivi. "La noi nu este vorba elevul de la şcoală sau studentul de la facultate. La noi diferă de la ramură de sport, la ramură de sport, de la bază, la bază. Este cu totul altceva", spune Melinte.
• Cabinetul Boc şi-a propus să stabilească şi "preţul corect" pentru necesarul instituţiilor publice, de la pixuri, articole de birotică, mobilier până la autoturisme. Dar ca şi în cazul derapajelor identificate de Elena Udrea în privinţa lucrărilor de investiţii finanţate din banii statului, propunerea preşedintelui ANRMAP, Cristina Trăilă, care vrea înfiinţarea unei unităţi centralizatoare a necesarului de achiziţii pare sortită eşecului.
Preţuri psihologice, pentru a fenta legea
Imaginaţia şefilor unor instituţii ale statului nu are limite când vine vorba de cheltuirea banului public, după cum a mărturisit doamna Trăilă. Ea a povestit, pentru Gândul, cazul unei primării din ţară care a cumpărat un storcător de fructe pe care a dat fix…237.000 lei, adică peste 56.000 de euro. Un alt exemplu este cel al unei primării din judeţul Vaslui care a cheltuit pe un WC un miliard de lei, adică circa 238.000 euro.
"Lucrarea a fost atribuită direct de primărie către o firmă. Amenda pe care ANRMAP a aplicat-o primăriei respective a fost de 100.000 lei", au declarat pentru Gândul surse din ANRMAP. Trăilă ne-a spus că pentru a fenta legea achiziţiilor publice care prevede organizarea de licitaţii pentru contracte de peste 15.000 euro, multe autorităţi fac achiziţii cu puţin până în această sumă, pentru a nu mai fi nevoite să facă licitaţie, ci să recurgă la încredinţare directă. "Se fac încredinţări directe la preţuri de genul 14.990 euro", ne-a declarat Trăilă.
• Campionul în ceea ce priveşte amenzile primite de la autoritatea pentru achiziţii publice pe motive de încălcare a legii achiziţiilor publice este de departe Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale (CNADNR) , care a primit anul trecut amenzi de 300.000 lei din aceste cauze. "Standardele de cost sunt necesare mai ales în construcţia de drumuri. Să nu mai avem un kilometru de autostradă care la noi să aibă un anumit preţ, iar în alte ţări mult mai puţin. Piatra de la kilomentrul 24 să nu mai aibă preţ diferit faţă de piatra de la km 44. Putem să standardizăm, de exemplu, preţul bitumului folosit la construcţia de drumuri şi autostrăzi", a explicat pentru Gândul, preşedintele ANRMAP.
sursa: gandul
• În timp ce premierul Boc le-a cerut miniştrilor să stabilească "standarde de cost" pentru fiecare domeniu în parte, instituţiile publice cumpără, pe criză, WC-uri cu 1 miliard lei bucata sau storcătoare de fructe cu 237.000 lei
Un WC de un miliard de lei (circa 238.000 euro), un storcător de fructe de peste 56.000 de euro, reabilitări termice la preţuri umflate de 10 ori. Sunt doar câteva exemple de achiziţii făcute de autorităţi ale statului în anul de criză 2009, acelaşi an în care ele au lansat, cel puţin pe hârtie, marea ofensivă a identificării preţului corect pe care statul îşi permite să-l plătească pentru a oferi românilor servicii de calitate. Găsirea, aprobarea şi implementarea aşa-numitelor "standarde de calitate şi de cost" s-a dovedit o sarcină dificilă pentru o parte din ministere, fapt ce a încurajat specula în unele instituţii publice, după cum recunoaşte chiar şefa Autorităţii Naţionale de Reglementare şi Monitorizare a Achiziţiilor Publice (ANRMAP), Cristina Trăilă: "Niciuna dintre autorităţile contractante nu respectă 100% legea achiziţiilor publice".
• Până în prezent, statul a stabilit care este "preţul corect" per elev, pentru persoanele cu dizabilităţi, vârstnice şi/sau aflate în plasament (servicii sociale) şi, recent, după cum a anunţat ministrul Dezvoltării Regioanele, Elena Udrea, standardele pentru 15 tipuri de lucrări finanţate cu fonduri publice din mai multe domenii (turism, mediu, sănătate, educaţie, agriricultură şi dezvoltare regională). Aceasta înseamnă că, teoretic, instituţiile statului nu mai pot face investiţii publice similare la preţuri diferite.
• Astfel, o grădiniţă cu patru săli de grupă va costa fix 256.455 de euro, ceea ce înseamnă circa 410 euro/mp, iar o şcoală cu o opt săli de clasă - 356.235 de euro, adică 380 de euro/mp. Guvernul a mai calculat şi că un spital regional de urgenţă, cu o suprafaţă de 108.000 mp şi o capacitate de 786 de locuri ar trebui să coste 151,6 milioane de euro (fix 1.404 euro/mp).
• Practic, rămâne de văzut ce efect vor avea aceste standarde, având în vedere că ele nu sunt obligatorii, ci orientative, urmând a fi "avute în vedere la fundamentarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivelor de investiţii, în evaluarea ofertelor de către comisii de licitaţii", potrivit actului normativ promovat de MDRT.
În schimb, alte ministere sau autorităţi nici măcar nu au identificat până în prezent "preţul corect" pentru serviciile pe care le patronează.Spre exemplu, ministrul Sănătăţii, Attila Cseke, a declarat pentru Gândul că aşteaptă şedinţa de Guvern ca să finalizeze standardele de cost privind unităţile medico-sociale şi un normativ de personal privind asistenţii comunitari şi mediatorii sanitari. La Mediu, ministrul Laszlo Borbely, ne-a explicat că nu se pune problema ca instituţia pe care o conduce să propună vreun standard de calitate sau de cost "per copac" sau "per plantă", ci doar a colaborat cu instituţiile care aveau nevoie de expertiza specialiştilor săi. Foarte complicată este sarcina fostei mari atlete Doina Melinte, şefa Autorităţii pentru Tineret şi Sport, care a mărturisit Gândul că este dificil să identifici un set de indicatori unitari pentru sportivi. "La noi nu este vorba elevul de la şcoală sau studentul de la facultate. La noi diferă de la ramură de sport, la ramură de sport, de la bază, la bază. Este cu totul altceva", spune Melinte.
• Cabinetul Boc şi-a propus să stabilească şi "preţul corect" pentru necesarul instituţiilor publice, de la pixuri, articole de birotică, mobilier până la autoturisme. Dar ca şi în cazul derapajelor identificate de Elena Udrea în privinţa lucrărilor de investiţii finanţate din banii statului, propunerea preşedintelui ANRMAP, Cristina Trăilă, care vrea înfiinţarea unei unităţi centralizatoare a necesarului de achiziţii pare sortită eşecului.
Preţuri psihologice, pentru a fenta legea
Imaginaţia şefilor unor instituţii ale statului nu are limite când vine vorba de cheltuirea banului public, după cum a mărturisit doamna Trăilă. Ea a povestit, pentru Gândul, cazul unei primării din ţară care a cumpărat un storcător de fructe pe care a dat fix…237.000 lei, adică peste 56.000 de euro. Un alt exemplu este cel al unei primării din judeţul Vaslui care a cheltuit pe un WC un miliard de lei, adică circa 238.000 euro.
"Lucrarea a fost atribuită direct de primărie către o firmă. Amenda pe care ANRMAP a aplicat-o primăriei respective a fost de 100.000 lei", au declarat pentru Gândul surse din ANRMAP. Trăilă ne-a spus că pentru a fenta legea achiziţiilor publice care prevede organizarea de licitaţii pentru contracte de peste 15.000 euro, multe autorităţi fac achiziţii cu puţin până în această sumă, pentru a nu mai fi nevoite să facă licitaţie, ci să recurgă la încredinţare directă. "Se fac încredinţări directe la preţuri de genul 14.990 euro", ne-a declarat Trăilă.
• Campionul în ceea ce priveşte amenzile primite de la autoritatea pentru achiziţii publice pe motive de încălcare a legii achiziţiilor publice este de departe Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale (CNADNR) , care a primit anul trecut amenzi de 300.000 lei din aceste cauze. "Standardele de cost sunt necesare mai ales în construcţia de drumuri. Să nu mai avem un kilometru de autostradă care la noi să aibă un anumit preţ, iar în alte ţări mult mai puţin. Piatra de la kilomentrul 24 să nu mai aibă preţ diferit faţă de piatra de la km 44. Putem să standardizăm, de exemplu, preţul bitumului folosit la construcţia de drumuri şi autostrăzi", a explicat pentru Gândul, preşedintele ANRMAP.
sursa: gandul
Etichete: Cine a răspuns că un WC costă un miliard 0 comentarii
duminică, 2 mai 2010
Sa nu ma suni in timp ce sunt la job!
duminică, 2 mai 2010
Sa nu ma suni in timp ce sunt la job!
Etichete: Sa nu ma suni in timp ce sunt la job 1 comentarii
Pandele
Pandele
Pastorel Teodoreanu
Bunicuţa lui Pandele
De pe strada Ghica Tei
A băgat discret de seamă
Cum că nepoţelul ei
Când nu-i observat de nimeni
Nici de Tonc nici de Rodica
Se cam joacă cu puţica.
Şi i-a spus:- Pandele dragă,
vai de mine, nu-i frumos!
Vezi pe domnul cel de colo,
Ala grasu şi burtos?
Tot aşa o burtă mare-
i-a spus tainic bunicuţa-
să-ţi crească de vreodată
Ai să te mai joci cu puţa!
S-a speriat grozav Pandele
Şi ofta cu-nfrigurare
Când gândea că o să-i crească
Tot aşa o burtă mare.
Dar primind cadou o tobă
Şi un cerc şi-o muzicuţă
De atuncea niciodată
N-a mai pus mâna pe puţă.
Şi-ntr-o zi fiind la plimbare
Pe şoseaua-nrourată
A văzut şezând pe-o bancă
O femeie-nsărcinată.
Drept la ea s-a dus şi-i spuse,
C-a roşit şi bunicuţa:
-Vezi ce ai păţit cucoană
Dacă te-ai jucat cu puţa?
Pastorel Teodoreanu
Bunicuţa lui Pandele
De pe strada Ghica Tei
A băgat discret de seamă
Cum că nepoţelul ei
Când nu-i observat de nimeni
Nici de Tonc nici de Rodica
Se cam joacă cu puţica.
Şi i-a spus:- Pandele dragă,
vai de mine, nu-i frumos!
Vezi pe domnul cel de colo,
Ala grasu şi burtos?
Tot aşa o burtă mare-
i-a spus tainic bunicuţa-
să-ţi crească de vreodată
Ai să te mai joci cu puţa!
S-a speriat grozav Pandele
Şi ofta cu-nfrigurare
Când gândea că o să-i crească
Tot aşa o burtă mare.
Dar primind cadou o tobă
Şi un cerc şi-o muzicuţă
De atuncea niciodată
N-a mai pus mâna pe puţă.
Şi-ntr-o zi fiind la plimbare
Pe şoseaua-nrourată
A văzut şezând pe-o bancă
O femeie-nsărcinată.
Drept la ea s-a dus şi-i spuse,
C-a roşit şi bunicuţa:
-Vezi ce ai păţit cucoană
Dacă te-ai jucat cu puţa?
Etichete: Pandele 0 comentarii
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
