Reflectii

Credinta este consimtirea de buna voie a sufletului. Iti este ingaduit sa te unesti cu Dumnezeu, dar doar daca intelegi asta! Voind si intelegand, crezand si iubind omul ajunge impreuna vorbitor cu Dumnezeu.

Din pofta noastra se adapa moartea si ratacim in intunericul unei vieti cu pacate, necunoscandu-ne pe noi insine.
Nu este usor a ajunge la o viata virtuoasa, iar cei ce au dobandit-o nu stiu pe deplin cum au dobandit-o.
Mintea cea de rand este lumeasca si schimbatoare, izvor de lucruri bune, dar si rele; mintea cea iubitoare de Dumnezeu pedepseste pacatul ce se naste in oameni cu voia lor.
Prostii iau in ras cuvintele si nu vor sa le asculte, daca acestea sunt contrare opiniilor lor, ba mai mult, vor ca toti sa fie asemeni lor. A arata rautatea vremelnica sau nu a altora nu inseamna inutilitatea Dumnezeirii. M-am nascut eu sculptor? O, dar ce spun eu sculptor?! Brancusi sunt, ba mai mult! Asa de-odata! Orice om virtuos a avut obiceiuri sau o viata mincinoasa la un moment dat; nu trebuie sa-i judecam pentru asta; sa privim la viata lor viitoare. Nu trebuie sa ne maniem pe cei ce pacatuiesc, crime de-ar fi facut, ci pe pacatul lor. Ajuta-i! Mai bine cauta de pacatele tale si priveste in tine purtarea ta de e sau nu placuta lui Dumnezeu.
Calatorule, adu-ti aminte de moarte! Strainii ratacesc drumul, noi ratacim si ne pierdem amagindu-ne de pofte. Calatoreste cu sarguinta si cu grija, asa cum se cuvine si dupa voia lui Dumnezeu. Numai asa si crezand iti faci loc in nemurire.

Liberi nu sunt cei care din intamplare sunt liberi; intreaba-te: esti liber fata de viata sociala, esti liber fata de cele trecatoare? Cum iti este sufletul; liber sau nu?
Pentru ca omul sa ajunga la viata si lumina vesnica avem trebuinta de voia lui Dumnezeu; pentru a avea cunostinta de voia lui Dumnezeu, nu avem trebuinta de multe discursuri, cuvinte, ci numai de cate trebuie. Pricina tuturor relelor este amagirea si ratacirea si necunoasterea lui Dumnezeu. Sa nu ne amagim dand vina pe diavol pentru pacatele noastre, ci sa ne uitam catre sufletul nostru sa vedem daca este el lenes sau nu, daca-L cauta el pe Dumnezeu. "Caci tot cel ce cauta pe Dumnezeu Il afla".

Virtutea sufletului este singura avere sigura!

Care este puterea si masura la care a ajuns virtutea sufletului nostru? Frumusetea straina ne ispiteste, iar poftele pun stapanire pe sufletul nostru? Infraneaza-te! Dureri si lipsuri ne coplesesc? Intareste-te! Mania si ocara se abat asupra ta? Raspunde cu rabdare! Fiindca este cu neputinta sa fii dintr-o data bun si intelept! Daca esti deznadajduit nu parasi viata virtuoasa si placuta lui Dumnezeu ca si cand nu ar putea fi ajunsa sau inteleasa! Nu intotdeauna strugurii sunt acrii. Chiar daca nu ajungi pe culmile virtutii si mantuirii, in niciun caz nu te faci mai rau! Cere ajutor de la Dumnezeu si poti reusi! Nu-ti prigoni sufletul din ceruri in prapastie! Voia lui Dumnezeu este sa mantuiasca tot omul!
Cei ce inteleg adevarul, dar ii stau impotriva sunt lipsiti de ratiune, s-au indobiocit! Mai bine nu cunosti adevarul si esti bolnav pentru ca se va gasi un doctor si pentru tine.

Starea in care se afla cineva fara sa vrea este si binecuvantare, dar si pedeapsa. Nu te pedepsi singur, fara sa simti. Tine trupul in viata, insa fara niciun gand rau. Nu desparti pofta de judecata.

Sufletul patimeste impreuna cu trupul, dar trupul nu patimeste impreuna cu sufletul. Mintea se arata in suflet, iar natura in trup. Mintea indumnezeieste sufletul, iar natura se revarsa in trup; in tot trupul este natura, dar un in tot sufletul minte. De aceea nu tot sufletul se mantuieste. Cele muritoare se supun celor nemuritoare, iar cele nemuritoare slujesc celor muritoare.

Daca cineva te lauda, razi in sinea ta de el; daca cineva te vorbeste de rau, nu te apara impotriva lui si nu te mania de vorbele sale. Tacand intelegi!

Dumnezeu nici nu se bucura, nici nu se manie, nici nu primeste daruri. Asa fiind, cand prin rugaciune si faceri de bine primim dezlegare de pacat, noi nici nu slujim si nici nu schimbam pw Dumnezeu, ci prin faptele si intoarcerea noastra spre Dumnezeu vindecam pacatul nostru. Cum soarele nu se ascunde fata de cei orbi, asa nici Dumnezeu nu Isi intoarce fata de la noi, buni sai rai.



traian fireteanu

Dosarele Henri Coanda 800 kg de acte secrete

Romania reface primul avion cu reactie din lume

Coanda avea in lucru trei proiecte pentru Ceausescu: “Oraşul viitorului”, “Aerotubexpres” şi “Autostrada Soarelui” * Intre hartii s-au gasit planurile farfuriei zburatoare * Aerodina lui Coanda ii intereseaza pe americani * Aparatul are propulsie neconvenţională, cu vaporizarea hidrocarburilor sub presiune

Asociaţia Română pentru Propaganda şi Istoria Aviaţiei din Craiova intenţionează să reconstruiască, până în decembrie, primul avion cu reacţie realizat de Henri Coandă în 1910, conform planurilor originale. Cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la zborul primului aparat de acest tip din lume, va fi lansată şi o carte despre viaţa şi creaţia celebrului inventator român. Muzeul Aviaţiai din Buucreşti dispune de o arhivă excepţională, unică în lume, care a aparţinut lui Henri Coandă, părintele, printre altele, a ideii de farfurie zburătoare.

Henri Coandă s-a născut în Bucureşti, la 7 iunie 1886, tatăl său provenind dintr-o familie de boieri olteni, ofiţer de carieră, iar mama, franţuzoaică, era o ruda a lui Louis Pasteur. După ce a absolvit liceul Sf. Sava, Henri s-a înscris la Şcoala militatră de ofiţeri de artilerie din Germania. Apoi urmează Şcoala superioară de aeronautică şi construcţii mecanice din Paris, prima facultate cu acest profil din lume. Face parte din prima promoţie de absolvenţi ai acestei şcoli, în 1910. Iese specialist în aeronautică şi frigotehnie. Tot în 1910, la vârsta de 22 de ani, expune avionul cu reacţie la salonul aeronautic de la Paris şi face o demonstraţie. Din cauza vitezei aparatul scapă de sub control, se loveşte de un stâlp şi ia foc.

In paranteză trebuie spus că din informaţiile pe care le deţinem Henri Coandă a mai testat un avion cu reacţie în 1906, la Bucureşti, pe Dealul Mitropoliei. Cu alte cuvinte avionul cu reacţie de la Paris nu a apărut din nimic. Marii industriaşi au făcut tot posibilul ca invenţia care revoluţiona zborul să fie trecută sub tăcere, pentru a nu le distruge afacerile cu avioane clasice. Coandă se angajează în industria aeronautică în Anglia, pentru ca, la izbucnirea primului război mondial să se întoarcă în Franţa, şi să devine reprezentantul României la Paris.

În 1939 a început să studieze farfuria zburătoare

În 1933 brevetează în mai multe ţări celebrul "Efect Coandă", adică teoria de bază a dinamicii fluidelor în fluide, cu multiple aplicaţii în domeniul aeronauticii, dar nu numai. Al doilea război mondial îl prinde la Paris şi rămâne în zona ocupată de germani. Mai mult, după eliberarea Parisului au fost insinuări că inventatorul român ar fi lucrat cu naziştii la realizarea avioanelor cu reacţie ale flotei Luftwafe. Henri Coandă a fost interogat în legătură cu aceste avioane de către americani. Coandă a fost supus unor ameninţări serioase, după care, brusc, îşi reia studiile la farfuria zburătoare, studii pe care le începuse în 1939. În 1948 este invitat în Statele Unite, unde e plimbat cu toate onorurile, pe la câteva unităţi de aviaţie. 1954 este anul în care Coandă îşi prezintă proiectul final al Aerodinei. Brevetul pentru această invenţie este datat 16 decembrie 1957. După această dată se lasă o tăcere completă asupra activităţii lui Coandă.

Ceauşescu l-a primit cu onoruri

Abia în 1965 este invitat în România de către Ceauşescu. Aici relansează cercetarea românească şi este numit consilier special al preşedintelui. Tot ce s-a construit în domeniu aeronauticii româneşti în anii 1970, inclusiv capacităţile moderne de apărare a României, îl au ca părinte pe Henri Coandă. Multe au rămas în proiect, deoarece activiştii de partid nu au văzut cu ochi buni apropierea dintre Ceauşescu şi Coandă. Inventatorul îi imprima dictatorului anumite politici liberale, lucru care nu convenea clasei privilegiate a conducătorilor partidului comunist. Imediat după moartea savantului, proiectele sale au fost abandonate. Este vorba despre “Delta – oraşul viitorului”, “Aerotubexpres” şi “Autostrada Soarelui prin tunel”. Primul trebuia să fie un oraş în care să fie reuniţi cei mai importanţi cercetatori români, un fel de Sillicon Valey a României. Amplasamentul era stabilit la Bugival, pe plaja cuprinsă între Delta Dunării, braţele Sf. Gheorghe şi Sulina şi litoralul Marii Negre, loc unde terenul are o lungime de 10 kilometri şi o lăţime de 2 kilometri.

Proiectele inventatorului par desprinse din literature SF

Al doilea proiect, la care Coandă a ţinut foarte mult, era o reţea de transport prin conducte. Tuburile urmau să funcţioneze pe baza "efectului Coandă" ca un sistem de tuburi cu diametru de un metru, prin care să "zboare" containerele cu marfă. Deplasarea, cu viteze de până la 500 Km/h, se facea pe baza diferenţei de presiune de la capătul conductelor. Savantul a găsit şi soluţia tehnică pentru a elimina frecarea de tub a containerelor, care pur şi simplu pluteau de la un capăt la altul al tubului. Pentru a vedea cum funcţioneaza proiectul transportului prin tuburi, a fost infiinţată baza experimentală de la Măneciu - Ungureni, în zona muntelui Ciucaş, de-a lungul râului Teleajen, pe un teren în pantă cu multe curbe. Tuburile de transport au fost aşezate atât suprateran, cât şi subteran, în scopul testării echipamentelor de transport în situaţii din cele mai dificile. Încântat de rezultate, Henri Coandă a dorit să aplice transportul prin tuburi şi în cazul oamenilor. Urmau să fie construite mai multe astfel de autostrăzi. Una urma să lege Bucureştiul de Ploieşti şi de Braşov prin două conducte - una pentru garniturile de tren mărfar, iar cealaltă pentru transportul de persoane. O altă rută a tubului transportor ar fi trebuit să lege Bucureştiul de litoralul Marii Negre şi de "Oraşul Viitorului", prin ceea ce savantul a numit "Autostrada Soarelui". "Oraşul Viitorului" ar fi trebuit legat de staţiunile de pe litoral printr-un sistem de transport mixt, unul suprateran şi altul subacvatic. Henri Coandă moare la Bucureşti, pe data de 25 noiembrie 1972, la vârsta de 86 de ani. Toate proiectele lui au fost date uitării, sau ascunse. Dar...

Documentele secrete si Aerodina

În 1990, guvernul ţării noastre a luat decizia de a înfiinţa un Muzeu al Aviaţiei în care să fie aduse toate documentele şi obiectele care ţin de domeniul zborului. Printre altele, muzeul a primit în 1998 şi "arhiva Coandă", un pachet de 800 de kilograme de documente care au aparţinut inventatorului şi care fuseseră donate statului român de către fiica savantului la sfârşitul anilor '70. Documentaţia nu a fost desfăcută până în 1999, când muzeografii militari au început să cerceteze documentele filă cu filă. "Printre hârtiile de o inestimabilă valoare documentară, am găsit şi proiectul Aerodinei Lenticulare, celebra farfurie zburătoare a lui Coandă, despre care auzisem, dar nu visasem vreodată să o avem în faţa ochilor", ne-a spus Paul Sandachi, fostul director al Muzeului Aviaţiei. Din arhiva de care dispune la această oră muzeul rezultă că inventatorul român a lucrat mulţi ani la acest proiect, atât în Franţa, cât şi în SUA. O delegaţie a US Air Force, sosită într-o vizită la Muzeul Aviaţiei din Bucureşti, a aflat despre existenţa dosarului. Uluiţi, americanii au întrebat imediat dacă nu cumva Henri Coandă a construit şi un prototip în România. Se ştie că marele inventator şi-a petrecut ultimii ani de viaţă în ţară, iar Ceuşescu i-a dat mână liberă şi mulţi bani să construiască orice proiect vrea. Dar cum a ajuns România în posesia acestor documente? "Proiectul a fost un secret american de stat şi a intrat în posesia familiei Coandă într-un mod neelucidat. O delegaţie a armatei americane nu a putut să-şi ascundă surprinderea când a văzut documentele şi ne-a întrebat unde este prototipul. Le-am răspuns că ei ar trebui să ne spună nouă, deoarce Henri Coandă a fost chemat în Statele Unite, la sfârşitul războiului şi a lucrat acolo la acest proiect", a adăugat Paul Sandachi. Aparatul descris în dosarele Coandă are propulsie neconvenţională, are o formă de lentilă şi dispune în jurul coroanei de mai multe fante prin care ies jeturi ce formează un strat de gaze ce imprimă mişcare ansamblului. Direcţia gazului determină mişcări ascensionale sau de translaţie. Conform descrierii, aerodina are un sistem de vaporizare a hidrocarburilor aduse sub presiune. Vaporii formaţi ies din galeriile cu forme speciale şi se aprind, prin antrenarea unui praf de acid nitric.

A construit şi un depozit de petrol în Golful Persic

Dintre invenţiile mai importante ale inventatorului român menţionăm:

- Platformă mobilă pentru experimente aerodinamice. Dispozitivul era montat pe un tren, iar experimentele se desfăşurau în mişcare, la o viteză de 90 km/h, pe linia Paris -Saint Quentin. Astfel a putut face determinări cantitative aeronautice, folosind un tunel de vânt cu fum, o balanţă aerodinamică şi o cameră foptografică specială, de concepţie proprie. Datorită acestor experimente a stabilit un profil de aripă funcţional pentru viitoarele sale avioane.
- 1911: în Reims, Henri Coandă prezintă un avion dublu motor cu o singură elice.
- 1911 - 1914: în calitatea sa de director tehnic al Uzinelor Bristol, Henri Coandă proiectează câteva avioane "clasice" (cu elice) cunoscute sub numele de Bristol-Coandă. În 1912 unul dintre ele câştigă premiul întâi la Concursul internaţional al aviaţiei militare din Anglia.
- 1914 -1916: Henri Coandă lucrează la Dalauney-Belleville Airplanes în Saint Denis. Aici proiectează trei tipuri de aeronave, dintre care cel mai cunoscut este Coandă-1916, cu două elici apropiate de coada aparatului. Coandă-1916 este asemănător cu avionul de transport Caravelle, la proiectarea căruia de fapt a şi participat.
- Invenţia unui nou material de construcţie, beton-lemnul, folosit pentru decoraţiuni (de exemplu la Palatul Culturii din Iaşi, ridicat în 1926, decorat în totalitate cu materialul lui H. Coandă)
- 1926: în România, Henri Coandă pune la punct un dispozitiv de detecţie a lichidelor în sol. E folosit în prospectarea petroliferă.
- În Golful Persic inventatorul român construieşte un echipament oceanic de depozitare a petrolului extras departe de malul mării.
- Efectul Coandă. Primele observaţii le face cu ocazia studierii primului avion cu reacţie din lume, Coandă 1910. După ce avionul decola, Henri Coandă observă că flăcările şi gazul incandescent ieşite din reactoare tindeau a rămâne pe lângă fuzelaj. Abia după peste 20 de ani de studii ale lui şi altor savanţi, inginerul român a formulat principiul din spatele aşa-numitului efect Coandă, numit astfel de profesorul Albert Metral.

Mihaela G.

sursa: Agentia de investigatii media

Pensia lui Gigel

Gigel suntem noi...

Să facem următorul calcul (de dragul demonstraţiei, vom presupune că trăim într-o lume în care nu există inflaţie şi în care preţurile, salariile şi taxele sunt îngheţate la nivelul de acum).
Gigel e un tânăr care tocmai se angajează. Ca orice tânăr, salariul lui net de încadrare nu e nici prea prea, nici foarte foarte: să presupunem că e de 1.100 de lei.
Gigel are 23 de ani. Întrucât e criză şi criza va dura - să presupunem! - multă vreme de acum încolo, hai să zicem că în 2015 leafa lui Gigel va fi tot de 1.100 de lei.
Ia să vedem însă câţi bani plăteşte Gigel CAS-ul timp de 5 ani (adică 60 de luni) la o leafă mizeră de 1.100 de lei. Păi la valorile actuale va plăti 491 de lei x 60 de luni, 29.460 lei.
Ei, aici e buba. Gigel are numai 28 de ani şi deja a plătit în contul statului toată suma pe care statul i-ar returna-o în cazul în care ar ieşi la pensie la 65 de ani şi ar mai trăi încă 3-4 ani, cât e speranţa de viaţă a bărbaţilor din România.
Cum aşa? Păi să facem un mic calcul. Dacă nu mă înşel pensia medie din România e undeva pe la 750 de lei. Din contribuţiile date statului până la 28 de ani, Gigel ar putea primi (presupunând că timp de 37 de ani banii săi vor sta undeva într-o valiză, nu într-un cont care îi va multiplica măcar prin dobândă) o pensie medie timp de 29.460 lei /750, 39,28 de luni. Adică peste 3 ani. Păi e numai bine, tanda pe manda: iese la pensie la 65 de ani, mai trăieşte 3 ani şi la 68, după cum zic statisticile, moare!
Totuşi, nimeni nu îi explică lui Gigel, şi nici nouă, ce se întâmplă cu CAS-ul pe care Gigel îl plăteşte între 28 şi 65 de ani, adică timp de 37 de ani. Adică 444 de luni. Presupunând că Gigel va rămâne toată viaţa un tâmpit căruia nu i se va mări niciodată salariul, asta ar însemna că timp de 444 de luni va vărsa în buzunarul statului încă 444 x 491 lei, 218.004 lei. Destul de mult, dacă e să mă întrebaţi pe mine. Şi dacă Gigel, totuşi, e un ins dezgheţat, leafa i se va mări şi cotizaţia la stat va fi pe măsură. Unde se duc banii ăştia? Ce se întâmplă cu ei?
Cum e posibil ca după numai 5 ani de muncă, fără un salariu deosebit, orice tânăr să-şi fi acoperit deja pensia medie pe care ar putea-o primi la bătrâneţe, înainte să moară?
De fapt, ce găuri acoperă munca de o viaţă a lui Gigel? Şi de ce trebuie Gigel să muncească 37 de ani pentru ca banii lui să se ducă în altă parte decât în propria bunăstare de după pensionare? Şi cât credeţi că mai poate rezista un sistem în care 5 ani munceşti pentru tine şi 37 de ani pentru o cauză neştiută de nimeni, în afară de politicieni .

Scrisoarea fugarilor de la Catavencu catre Sorin Ovidiu Vantu

Un comunicat din partea demisionarilor de la Academia Catavencu. Este practic un raspuns pentru Sorin Ovidiu Vantu, patronul Academiei Catavencu, dupa ce acesta a declarat ca se simte usurat dupa plecarea celor aproximativ 20 de ziaristi. Prezentam in continuare, integral, comunicatul intitulat "Spiritul Catavencu intreaba, corpul redactional raspunde".

"Spiritul Catavencu intreaba, corpul redactional raspunde:

Cine e noul patron?

Avem noroc cu un mogul care n-a muncit niciodata, n-a furat, prin urmare nu-i corupt. A castigat la loto in Sicilia. Intr-o seara a venit cu un teanc de bani la subrat si ne-a intrebat: “Cat ziar puteti sa-mi dati de banii astia?”.

În spatele nostru se afla PD-L-ul si Basescu?

Pentru ca suntem un ziar independent, ne-am fi asteptat sa fim acuzati ca in spatele nostru se afla Grupul Independentilor.

Probleme salariale?

S-a spus ca am plecat pentru ca am fost nemultumiti de scaderea salariilor cu 15%. Tocmai de aceea, vom porni cu salariile direct micsorate cu 20%, ca sa nu mai existe discutii macar o saptamina.

Valoarea discutabila?

Patronul lor a declarat ca “au plecat niste oameni de un nivel discutabil”. Bine ca s-a prins asa tarziu si am apucat sa luam niste bani. 1-0 pentru noi!

Spiritul Catavencu?

Actionarii au zis ca spiritul Catavencu se afla in posesia lor. Atunci, ramane sa ne ocupam noi de corp, pentru ca suntem mai tineri si inca mai putem. Cat despre spiritul Catavencu, le sugeram sa-l aseze in aceeasi banca cu spiritul Cotidianul, ca sa ia note mari.

În ce stadiu suntem?

Ne-ar mai trebui o surubelnita in stea si un imbus de 6 ca sa montam mobila. Din acel moment, vom fi de neoprit. Investitorul ne-a promis ca nu va cenzura nici un cuvant din instructiunile de montare a dulapurilor si nu se va implica in politica de amenajare, desi are un fix cu feng shui-ul.

Planuri de viitor?

Nu ne e frica, pentru ca stim reteta: intentionam sa angajam niste baieti mai tineri care sa scrie in locul nostru si sa mearga dupa bere si seminte. Evident, doar noi vom aparea la televizor.

NOI NU VREM RESPECT!"

Marmureanu prevede cutremurul dupa ciclul femeii

"Ciclul unei femei este constant?", ne-a intrebat acesta. "Asa e si cutremurul." * In doua sute de ani, in Romania au fost opt mari cutremure * Cel din 1977 a fost cel mai grav * Seismele de peste 7 grade se produc la fiecare 25-35 de ani

4 martie - s-au implinit 33 de ani de la cutremurul din 1977, catastrofa in urma careia au murit aproape 1600 de persoane. Seismul de la sfarsitul anilor '70 nu este insa singurul mare cutremur care a avut loc in Romania. Intr-o perioada de aproximativ doua sute de ani, in tara noastra s-au inregistrat nu mai putin de opt mari cutremure. Interesant este insa ca, cu unele exceptii, acestea s-au produs la fiecare 20-30 de ani. Totusi, Gheorghe Marmureanu, directorul Institutului National pentru Fizica Pamantului, sustine ca acest aspect nu este relevant. El ne-a oferit si o explicatie "stiintifica", dupa cum se va putea observa in continuare. "Ciclul unei femei este constant?", ne-a intrebat directorul.

Conform statisticilor, un mare seism a avut loc exact la inceputul secolului XIX. Pe 26 octombrie 1802, in jurul orei 12, Romania a fost zguduita de un cutremur de 7,9 grade pe scara Richter, produs la o adancime de 150 de km. Din datele existente, in Bucuresti, patru persoane au murit, iar pagubele materiale au fost semnificative. Astfel, spre exemplu, printre zecile de cladiri care s-au daramat, s-au numarat Biserica Sfantul Nicolai si Turnul Coltei. Peste alti 27 de ani, in Romania, avea sa se produca un nou cutremur, tot la o adancime de 150 de km. Seismul din 23 noiembrie 1829, de 7,3 grade, s-a resimtit atat in Bucuresti, unde au avut loc mai multe perturbatii atmosferice, cat si in alte orase precum Braila. Nu exista date despre victime, dar se stie ca 150 de case din Capitala s-au daramat. Tara noastra a fost zguduita de un cutremur si in 1938. Cu o magnitudine de 7,5 grade, siesmul a provocat pagube uriase, sute de cladiri si de biserici din Romania fiind distruse. In Bucuresti, se pare ca au murit peste 70 de persoane, desi exista anumite documente in care se sustine ca s-au inregistrat sute de victime. Zeci de case din Bucuresti si Galati s-au daramat si in 1894. Atunci cand, in Romania s-a inregistrat un cutremur cu o magnitudine de 7,1 grade.

Catastrofe mai mari dupa 1900

Din 1900 pana in 2000, au avut loc patru cutremure de peste 7 grade pe scara Richter. Primul s-a produs in 1908, la o adancime de 125 de kilometri. Cu o intensitate de 7,1 grade, acesta a provocat insemnate pagube materiale in Bucuresti si alte orase din sudul Romaniei. Mult mai grav avea sa fie seismul din 1940. Atunci, tara noastra a fost zguduita de un cutremur produs la o adancime de 133 de kilometri si care a avut o intensitate de 7,7 grade. Peste o mie de oameni au murit si alti patru mii au fost raniti, cele mai multe victime inregistrandu-se in special in orasele din Moldova. In ceea ce priveste Capitala, 300 de persoane au decedat, majoritatea in urma prabusirii blocului Carlton. Peste 37 de ani, s-a produs cel mai mare cutremur din Romania. Pe 4 martie 1977, la ora 21.22, a avut loc seismul cu o magnitudine de 7,4 grade, produs la o adancime de 94 de km si care a a durat aproape un minut. Urmarile au fost catastrofale (foto). Aproape 1600 de oameni au decedat, dintre care 1424 numai in Bucuresti, printre victime numarandu-se si marele actor Toma Caragiu. Peste 11.000 de oameni au fost raniti, la nivelul intregii tari, iar aproximativ 35.000 de locuinte s-au prabusit. In Bucuresti, 33 de cladiri mari au fost distruse in totalitate, iar orasul Zimnicea a fost practic ras de pe fata pamantului. Dupa noua ani, mai exact pe 31 august 1986, un alt cutremur a avut loc in Romania. Produs la o adancime de 131 km, acesta a avut o magnitudine de 7,1 grade. In tara nu s-au inregistrat victime s-au pagube materiale. Totusi, urmarile seismului s-au resimtit la Chisinau, acolo unde patru blocuri s-au prabusit.

Dupa '86, cinci cutremure

Dupa 1986, au mai avut loc si alte seisme, care insa nu au produs pagube materiale majore sau victime. Astfel, la 30 mai 1990 a fost inregistrat un cutremur cu o magnitudine de 6,9 grade, produs la o adancime de 80-90 de km. A doua zi, a avut loc un at seism, cu o intensitate de 6,4 grade. Peste 14 ani, in 2004, s-a inregistrat un cutremur produs la o adancime de 100 de km si a carui magnitudine a fost de 6 grade. Ultimele doua cutremure mai importante s-au produs in aprilie si mai 2009, acestea avand o magnitudine de 5,5 si respectiv 5,8 grade.

Cutremurele si ciclul femeii

Agentia de Investigatii Media l-a contactat pe directorul Institutului National pentru Fizica Pamantului, Gheorghe Marmureanu, pentru a-i cere acestuia un punct de vedere in ceea ce priveste perioada de 20-30 de ani la care marile cutremure se repeta. Am primit o explicatie extrem de "stiintifica". "Nu este un aspect relevant. Pai intrebati o femeie daca ciclul ei ii vine constant. Ii vine sau nu? Daca si cutremurele s-ar repeta la o anumita perioada de timp, seismologia ar mai fi stiinta?", ne-a spus Gheorghe Marmureanu. (M.N.)

sursa: Agentia de investigatii media

Elevii isi bat profesorii din ce in ce mai des

vezi si cele doua filmulete de la finalul articolului
intra pe forum si poti sa-ti spui parerea si tu!

Internetul e plin de filme cu dascali agresati

Ministerul Educatiei ar fi demarat un proiect prin care fenomenul sa fie oprit, dar rezultatele nu exista * Cristian Topescu crede ca violenta din scoli oglindeste societatea * Fostul ministru Adomnitei considera ca sunt cazuri irelevante * Psihiatrul Florin Tudose: „Cazurile astea nu trebuie tolerate”

Salile de clasa s-au transformat in ultimii ani in adevarate ringuri de box, unde au loc batai, nu neaparat intre copii, ci intre profesori si elevi. Tot mai multi dascali sunt agresati de cei carora le predau. Unii sunt loviti fara jena. Altii scapa mai "ieftin" doar cu cateva injuraturi. Grav este ca multi dintre profesorii umiliti aleg sa nu reclame incidentele, de frica sau pentru ca sunt constienti ca nimic nu se va intampla, iar agresiunile de acest gen vor continua.

Internetul este plin de filmulete de-a dreptul socante. Inregistrari cu profesori batuti, injurati, scuipati sau batjocoriti de elevi care sunt prea putin interesati de scoala. De ani de zile, posturile de televiziune si ziarele prezinta asemenea filme, iar, pana in prezent, nici Ministerul Educatiei, nici Inspectoratele Judetene Scolare nu au luat nici o masura concreta pentru a stopa fenomenul. Fapt ce creeaza impresia ca incidentele de acest gen fac parte deja din normalitate. Ultimul film care prezinta umilinta la care este supus un dascal a fost publicat, miercuri, de Pro TV. O profesoara a fost filmata in timp ce era lovita in cap cu un caiet de catre o eleva. Intr-o clasa aproape goala, o adolescenta de aproximativ 14 ani se "joaca", pentru inceput, cu un coleg de-al ei, pe care il loveste in gluma. "Victima" paraseste sala de clasa, insa eleva nu se opreste aici. Aceasta ia un caiet, se apropie de profesoara intoarsa cu fata spre tabla, pe care o loveste cu in cap. "Ce te uiti, ma, asa?", o intreaba apoi eleva. Nu se potoleste nici cand este amenintata cu "nota 4 la purtare". "Deci, nu ma intereseaza", spune aceasta. In cele din urma, profesoara deschide catalogul, dupa ce il recupereaza de la aceeasi eleva, si decide sa o sanctioneze. Fara efect insa. Adolescenta isi continua "spectacolul", in rasetele celorlati colegi aflati in clasa, putini la numar e drept. Ea danseaza, canta manele si isi reia joaca cu prima "victima" care, intre timp, se intorsese in sala de clasa. Pentru ca show-ul sa fie complet, eleva se plimba mandra printre banci cu o tigara intre degete.

Amenintari sau invitatii la sex oral

Imaginile de acest gen abunda, asa cum spuneam, pe Internet. O simpla cautare pe Google sau Youtube este de ajuns. Un filmulet intitulat "Andrei si profa de chimie" a devenit deja celebru. Acesta prezinta un elev care, extrem de nervos, isi ameninta profesoara. Nemultumit ca ar fi fost lovit de profesoara, el da cu pumnul in tabla si il avertizeaza pe dascal ca data viitoare "ii scoate dintii din gura". Un alt filmulet ne arata o profesoara care se afla in mijlocul unor elevi ce par a fi de scoala generala, dar care sunt aproape toti cu tigarile in mana. Unul dintre ei se sprijina de profesoara, iar altul ii cere ajutorul pentru a se urca pe banca. Nu lipsesc nici semnele obscene pe care un elev i le arata profesoarei, in timp ce aceasta este intrebata: "Cum facem si noi? Cand imi faceti si mie o m..e, doamna profesoara?". Fara indoiala, in cazul de fata, atitudinea dascalului este inexplicabila. Profesoara se lasa umilita si batjocorita. Mai mult, ea rade si se amuza la asa-zisele glume ale tinerilor. Nu are reactie nici macar atunci cand este invitata la o partida de sex oral.

Intr-un alt caz, un elev, cam de aceeasi varsta cu cei mentionati mai sus, face scheme de karate in fata unei profesoare. Incurajat de colegi care il indeamna sa ii dea "un croseu", acesta ii arata lovituri identice cu cele din filmele cu Bruce Lee. In final, acesta o loveste usor pe profesoara peste fund.

Ministerul are un proiect

Exemplele de acest gen pot continua la nesfarsit, dar ne oprim aici. Este cat se poate de evident ca avem de-a face cu un fenomen care ia amploare pe zi ce trece. Reprezentantii Ministerului Educatiei sustin ca exista deja un proiect pentru stoparea violentei in scoli. "Noi avem un proiect pe fonduri structurale pentru eliminarea violentei in scoli. Rezultatele palpabile inca nu se vad deocamdata. Speram sa avem primele statistici peste cateva luni. Sunt prevazute masuri pentru toate cazurile. Atunci cand profesorul este cel care bate un copil, se face o ancheta si se aplica sanctiuni. Daca se bat copiii intre ei, se procedeaza la fel. Pot fi sanctionati si profesorii sau invatatorii daca se stabileste ca acestia au lasat copiii nesupravegheati. Daca un elev agreseaza un profesor se scade nota la purtare si se poate lua decizia de exmatriculare. Exista insa o problema atunci cand elevii se afla in etapa invatamantului obligatoriu, caci regulamentul ne interzice sa ii exmatriculam. In cazuri de acest gen, se intervine cu consilierul scolii, cu psihologul si se ia legatura cu parintii. Uneori, atunci cand este vorba despre elevi mai mari, poate fi sesizata chiar si politia. Oricum, de obicei, elevii de la seral sunt cei implicati in astfel de incidente in care profesorii sunt agresati", ne-a declarat Melania Vergu, consiliera ministrului Daniel Funeriu.

Adomnitei este linistit

Am stat de vorba si cu un fost ministru al Educatiei. Cristian Adomnitei sustine ca asemenea incidente nu sunt relevante pentru scoala romaneasca si ca reprezinta niste exceptii. "Eu nu am vazut filmele despre care vorbiti. Pentru acest tip de incidente sunt insa regulamente clare. Sanctiuni clare. Cea mai grava este exmatricularea. Este si cea mai buna sanctiune. Problema este insa ce facem cu cei care sunt in etapa de invatamant obligatroriu, daca ii exmatriculam. Elevii trebuie sa inteleaga ca ei nu au alta ocupatie decat aceea de a invata", ne-a spus Adomnitei. In opinia acestuia, cazurile in care profesorii sunt umiliti de elevi sunt foarte putine si nu sunt relevante. "Sa fim seriosi. Sunt cateva exceptii. Aceste incidente nu sunt relevante pentru scoala romaneasca", a precizat fostul ministru. Altfel, pentru a avea o imagine mai buna asupra fenomenului, Agentia de Investigatii Media il invita pe Cristian Adomnitei sa urmareasca filmele pe care le postam astazi. De asemenea, ii sugeram fostului ministru sa caute pe Internet alte inregistrari de acest gen. Cu siguranta le va gasi cu usurinta.

Cristian Topescu: Violenta in scoli reflecta violenta din societate

Liberalul Cristian Topescu, membru al Comisiei pentru invatamant, stiinta, tineret si sport din Senat, sustine ca totul tine de educatie. "Violenta in scoli este reflectarea violentei din intreaga societate. Cand eram noi elevi, tin minte ca inlemneam cand trecea dirigintele pe hol. Acum uitati ce se intampla. Nu stiu ce poate face ministerul, indiferent de cine l-ar conduce, pentru a stopa acest fenomen. Totul tine de educatie. In viata sunt trei etape importante: familia, scoala si anturajul. Acesta din urma poate strica tot ce s-a construit in primele doua etape", ne-a declarat Cristian Topescu.

Toleranta zero

Psihiatrul Florin Tudose considera ca elevii care agreseaza profesorii au tulburari de comportament si ca acestia nu trebuie tratati cu toleranta. "Daca o persoana face astfel de lucruri inseamna ca sufera de tulburari de comportament. Iar acestea sunt frecvent intalnite la tinerii adolescenti, nu de acum, ci dintotdeauna. Aceste tulburari de comportament tin in unele cazuri de carentele educationale, iar in alte situatii prevestesc chiar boli psihice. Cei care fac asa ceva trebuie evaluati psihologic si chiar medical. De asemenea, astfel de persoane nu trebuie tratate cu toleranta. Nu exista asa ceva. Scoala sa ia masuri ca elevii sa faca astfel de gesturi unde vor ei, dar nu in unitatile de invatamant. Sa se duca in baruri, pe strada sau pe unde mai umbla ei. Nu scoala trebuie sa le faca educatie acestor tineri. Si nici nu se poate afirma ca astfel de gesturi trebuie intelese. Nu trebuie inteleasa deloc o astfel de persoana si nici tratata cu toleranta", ne-a declarat psihiatrul Florin Tudose.

George Tarata, sursa: Agentia de investigatii media

"Scoala de corectie" pentru profesori! Lovita cu caietul in cap de o eleva

StirileProTV.ro

Profesorii din Romania "calcati" in picioare si injurati de propriii elevi

StirileProTV.ro

Moartea vegheaza din lanul de porumb

Nicio masa fara otrava

Impotriva masurilor UE, in Romania mari suprafete sunt cultivate cu porumb modificat genetic * Acesta distruge rinichii, ficatul si inima * In timp, produce cancer * Deputatul Lucia Varga acuza ministerele Mediului si Agriculturii ca musamalizeaza afacerea * Profesorul Mencinicopschi afirma ca alimentele contra naturii sunt un risc

Tot mai multe state din Uniunea Europeana au interzis sau iau in calcul interzicerea cultivarii suprafetelor agricole cu organisme modificate genetic. Tari precum Franta, Austria, Grecia sau Germania au luat deja o asemenea decizie in ceea ce priveste porumbul modificat genetic, dupa ce mai multe studii au dezvaluit riscurile pe care acesta le prezinta, inclusiv cel al cancerului. In ceea ce priveste Romania, lucrurile sunt total diferite. Suprafatele cultivate cu porumb modificat genetic cresc de la an la an, intr-un ritm uluitor.

In momentul de fata, in Romania, peste 7.000 de hectare sunt cultivate cu porumb modificat genetic (MON810). Asta, in conditiile in care, in 2007, doar 350 de hectare se aflau intr-o asemenea situatie. Grav este ca, in prezent, din cauza unei legislatii insuficiente in ceea ce priveste acest subiect, tara noastra risca sa devina o zona de experiment pentru marile companii care cultiva organisme modificate genetic. Suprafetele astfel cultivate vor creste de la an la an, la fel ca si numarul celor care vor consuma porumbul MON810.

Interesanta este insa pasivitatea guvernantilor romani fata de aceasta problema, in conditiile in care au fost realizate mai multe studii ce arata riscurile pe care le prezinta consumul de porumb modificat genetic. Spre exemplu, organizatia de mediu Agent Green a publicat, de curand, un nou studiu realizat de Universitatile din Rouen si Caen care arata ca porumbul modificat genetic cultivat prezinta semne de toxicitate pentru organe interne, precum rinichi si ficat. De asemenea, in urma testelor, s-a stabilit ca el produce efecte asupra inimii, glandelor suprarenale si splinei. Unul dintre cercetatorii care au realizat studiul, este vorba despre doctorul Giles Eric Seralini, a explicat efectele consumului de porumb modificat genetic. Astfel, acesta sustine ca exista o scadere la nivelul sintezei proteinelor la nivelul ficatului, o crestere a ureei in sange si o crestere in greutate a splinei, adica organul responsabil cu fabricarea globulelor rosii.

Exemplul Bulgariei

Fostul secretar de stat din Ministerul Mediului din Guvernul Tariceanu, deputatul Lucia Ana Varga, a acuzat, marti, Ministerul Mediului si Ministerul Agriculturii ca nu au generat, pana acum, o dezbatere pe acest subiect. De asemenea, aceasta sustine poate ca ar trebui urmat macar exemplul Bulgariei, care este pe cale sa adopte primele masuri legate de cultivarea porumbului modificat genetic. "Imi este greu sa inţeleg tacerea autoritatilor responsabile – Ministerul Mediului si Ministerul Agriculturii, care ar fi trebuit pana acum sa genereze o ampla dezbatere pe acest subiect. Poate ar fi trebuit sa urmam exemplul Bulgariei, care in urma unor ample dezbateri publice, este pe cale sa introduca un moratoriu care sa interzica cultivarea acestor produse in urmatorii cinci ani pentru a permite cercetatorilor efectuarea unor studii mai aprofundate in ceea ce priveste impactul acestor organisme asupra mediului si sanatatii umane", a precizat fostul secretar de stat, in plenul Camerei Deputatilor.

Contactata de Agentia de Investigatii Media, Lucia Varga a precizat ca exista suspiciunea ca aceste culturi sunt extinse si in afara suprafetelor inregistrate legal. "In momentul de fata in Romania se cultiva mai multe soiuri de porumb modificat genetic si exista suspiciuni majore referitoare la extinderea acestor culturi in afara suprafetelor inregistrate legal, ca urmare a comercializarii semintelor direct catre fermieri de catre companiile producatoare de organisme modificate genetic", a precizat deputatul PNL. In ceea ce priveste efectele pe care le produce consumul de porumb modificat genetic, aceasta sustine ca nici o autoritate nu si-a asumat oficial vreun rezultat. "Trebuie sa o spunem cinstit: nici o autoritate nu si-a asumat in mod categoric rezultatele unor studii referitoare la impactul asupra sanatatii umane a consumului de organisme modificate genetic. Totusi, in urma unor cercetari aprofundate, indoiala planeaza asupra acestui subiect, existand state precum Austria care au interzis cultivarea organismelor modificate genetic in baza acestor semne de intrebare", ne-a declarat Lucia Varga.

Mencinicopschi: trebuie sa fim precauti

Directorul Institutului de Cercetari Alimentare, prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, este de parere ca orice "indepartare de natura" reprezinta un risc, deci si organismele modificate genetic. "Eu unul prefer mancarea naturala. Exista mai multe teorii si studii care arata ca organismele modificate genetic sunt periculoase, dar pana acum nu a fost dovedit ceva clar. Oricum, sfatul meu este sa fim precauti. Organismele modificate genetic si mancarea rezultata din acestea nu au trecut proba timpului. Ele exista pe piata de 10-12 ani, iar efectele nocive pot aparea peste mai mult timp. Orice indepartare de natura reprezinta, din punctul meu de vedere, un risc. Asta este clar. Alimentele modificate genetic trebuie etichetate. Omul trebuie sa stie ce mananca", ne-a declarat profesorul Mencinicopschi.

Doar 2% culturi ecologice

In prezent, Romania se numara printre putinele tari din Uniunea Europeana care nu au adoptat vreo masura in ceea ce priveste cultivarea porumbului modificat genetic. In 2009, in afara tarii noastre, doar Spania, Cehia, Portugalia, Polonia si Slovacia mai cultivau porumbul MON810. Franta a interizis culturile de acest gen inca din 2008, un an mai tarziu aceeasi decizie luand-o si Germania, Grecia, Austria sau Ungaria. De altfel, state precum Italia, Germania, Austria sau Franta au demarat ample programe prin care sa se incurajeze cultivarea suprafetelor agricole cu plante ecologice. In ceea ce priveste Romania, la sfarsitul anului 2009, aproximativ 300.000 de hectare erau cultivate in sistem ecologic. Ceea ce reprezinta 2% din suprafata agricola a tarii.

Pe de alta parte, trebuie spus ca, de-a lungul timpului, autoritatile romane au fost acuzate ca fac jocurile marilor companii americane, precum Monsanto si DuPont. De altfel, asa cum presa a dezvaluit, tocmai din cauza vidului legislativ privind organismele cultivate genetic, companiile din Statele Unite au introdus pe piata din Romania porumb, cartof, sfecla sau soia, toate modificate genetic.

George Tarata, sursa: Agentia de investigatii media

Cele mai frumoase momente ale Olimpiadei, în imagini

Nu prea postez articole despre sport...,dar Jocurile Olimpice de Iarna cred ca merita cateva imagini...
Jocurile Olimpice de iarnă de la Vancouver, încheiate duminică, au oferit numeroase momente de neuitat. Spectacolul a fost oferit atât de sportivi - prin prestaţiile lor de excepţie, dar şi prin unele gafe care au stârnit zâmbete - cât şi de spectatori. În continuare aveţi cateva dintre cele mai frumoase imagini din timpul celei mai importante competiţii sportive a anului 2010.

Mai ucigătoare decât cancerul, mai apăsătoare decât teroarea şi mai nocivă decât drogul este astăzi pornografia

Generaţiile părinţilor şi bunicilor noştri au avut de înfruntat cea mai cumplită dictatură din istoria lumii: comunismul bolşevic. Mulţi au înfundat puşcăriile, alţii – aflaţi în aşa-zisa libertate – au suferit teroarea, degradarea şi înjosirea; fiara comunistă îşi încerca dinţii pe trupurile şi sufletele poporului român.

A căzut regimul comunist şi ne-am bucurat; cine să se gândească că, într-un fel anume, comunismul nu făcuse decât să se replieze puţin, schimbându-şi doar înfăţişarea, pentru a se pregăti pentru bătălia finală? Acum se foloseşte o muniţie cu mult mai distructivă pentru sufletul uman, mai nocivă decât cancerul, mai eficace cu mult decât teroarea: numele ei e marea desfrânată sau pornografia.

Câţi oare conştientizează faptul că desfrânarea sau erotismul obsesiv este cel mai mare inamic al omului modern? Îşi arată chipul seducător la fiecare colţ de stradă în chioşcurile cu de toate; ne întâmpină aţâţător în paginile ziarelor de mare tiraj; dar mai ales ni se scurge în vene precum otrava cea dulce atunci când ne conectăm la lumea televiziunii şi internetului, canalele sau armele preferate ale marii desfrânate. Exagerăm?

Studiile desfăşurate în ultimele decenii demonstrează fără putinţă de tăgadă că pornografia dă dependenţă mai repede decât oricare drog. În general, narcoticele creează dependenţă după cel puţin două săptămâni de la debutul consumului, pe când pornografia, conform unor studii recente, poate conduce la dependenţă după primele vizionări. Evident însă că educaţia, stabilitatea psihică, credinţa sunt factori de atenuare a efectelor pornografiei.

„Plecând de la efectul de dependenţă, doctorul Cline (Zillmann Bryant & Huston 1994), tratând sute de persoane cu dereglări sexuale, prezintă un proces în patru paşi al implicării în consumul de materiale sexuale, în special cele pornografice. Primul este «efectul de dependenţă», în care persoana revine în mod repetat după mai mult material, deoarece acesta îi furnizează un foarte puternic stimulent sexual, având un efect afrodisiac (…). Cline continuă cu descrierea unui «efect de creştere», în care este resimţită «o nevoie crescută de mai mult stimulent pentru a obţine acelaşi efect». În al treilea stadiu, apare «desensibilizarea». Lucrurile care odată păreau şocante sunt din ce în ce mai puţin şocante şi, prin urmare, devin legitime cu timpul. În al patrulea stadiu, Cline constată că există «o tendinţă crescândă de a pune în practică comportamentul văzut în materialele pornografice».”

Mulţi dintre prizonierii regimului comunist au fost aşteptaţi cu ani buni, uneori chiar zeci de ani, de femeile iubite, pentru ca după ieşirea din puşcărie să-şi întemeieze familia. Suferinţele, reeducarea, lipsa speranţei de viaţă nu au putut distruge dragostea acestor oameni, care nici măcar prin scrisoare nu puteau comunica. Acum pornografia e capabilă să zdruncine în numai câteva săptămâni şi cea mai curată şi proaspătă iubire, sau sentimentul adânc de dragoste clădit în zeci de ani!

„Zillmann şi Bryant sunt interesaţi de gradul în care «pornografia intră în conflict cu valorile familiale» şi ne oferă din nou dovezi experimentale. În aceste studii, un grup experimental de adulţi este expus la materiale video pornografice pe o perioadă de câteva săptămâni (de obicei, şase). La o săptămână după expunere, răspunsurile grupului la întrebările puse sunt comparate cu cele ale unui grup de control care nu a fost expus.

Concluziile? Expunerea prelungită la pornografie, realizată experimental, duce la o mai mare acceptare a promiscuităţii atât la bărbaţi, cât şi la femei, iar pe măsură ce promiscuitatea este considerată a fi normală, fidelitatea faţă de partenerii de viaţă sexuală se diminuează mult faţă de cazul adulţilor din grupul martor (de control). Subiecţii participanţi raportează, de asemenea, că ar accepta mult mai uşor o intimitate sexuală neexclusivă pentru ei înşişi, adică relaţii sexuale în afara vieţii conjugale, cu persoane care, de asemenea, trăiesc cu altcineva”.(Gheorghe, 2008)

Nu numai dragostea, dar nici măcar respectul firesc faţă de ceilalţi oameni nu rezistă prea mult bombardamentului cu fantasme erotice. Ceea ce nu a reuşit să facă poate cea mai demonică „reeducare” din toate timpurile, practicată în anii 1950 la închisoarea de la Piteşti, se reuşeşte astăzi prin pornografie şi practicarea perversiunilor. De fapt, lucrurile merg mult mai departe. Consumatorii de pornografie ajung nu numai să prezinte simptome de irascibilitate şi lipsă de respect, dar ajung şi la un comportament violent faţă de femei.

„Cercetările efectuate de Weaver au arătat că pornografia creşte comportamentul sexual dur cu femeile. (Weaver, 1994) Această duritate include agresivitate crescută asupra femeilor, precum şi o insensibilizare la rănile pe care violenţa şi atacurile sexuale le provoacă. De asemenea, Larry Hoo din Hong Kong analizează în anul 1986 rezultatele a 35 de cercetări privind efectele expunerii la pornografie. «Din aceste studii, 20 arată că pornografia măreşte agresivitatea; în 4 din ele s-a găsit că există o legătură între expunerea la pornografie şi cazurile de viol, iar în 11 s-a scos în evidenţă faptul că bărbaţii care vizionează pornografie acceptă mai uşor violenţa îndreptată împotriva femeilor şi batjocorirea acestora”. (Gheorghe, 2008)

Cum de s-a ajuns aici, cum s-a putut ca desfrânarea să devină nota generală pe mai toate canalele mediatice ale societăţii moderne, deşi are un efect atât de disolutiv pentru mintea şi viaţa oamenilor?

În mod cert, pornografia este una din cele mai profitabile afaceri, de aceea răspândirea ei într-o societate de consum este foarte explicabilă, dar aceasta nu poate fi o explicaţie satisfăcătoare decât într-o societate tribală condusă de instincte şi magie. Pentru lumea modernă însă, unde există instituţii şi legi, unde orice fenomen poate fi monitorizat şi analizat sociologic în vederea luării de măsuri pentru protecţia indivizilor, o astfel de explicaţie nu poate fi suficientă. Mai ales în condiţiile în care însăşi organizaţiile internaţionale, care nu ar trebui să fie motivate de vânzarea de pornografie şi prostituţie, susţin legislativ desfrânarea. În urmă cu două numere, arătam cum ONU şi UNESCO impun educaţia sexuală în grădiniţă şi şcoală încă de la vârsta de 5 ani. Altminteri, Uniunea Europeană este principalul suporter al homosexualilor, dând legi care impun atât recunoaşterea acestora, cât şi căsătoriile între ei sau înfierea de copii. Aşadar, desfrânarea, pornografia şi chiar perversiunile sunt nu numai îngăduite, dar şi promovate obsesiv de marile organizaţii internaţionale. Se poate vorbi, aşadar, chiar de o politică globală…

Lectura cărţii lui Aldous Huxley – Minunata lume nouă ne va face să înţelegem motivele sau resorturile acestei politici mondialiste. În distopia sa scrisă prin anii 1930, el preconiza introducerea obligativităţii educaţiei sexuale de la vârstele cele mai mici. Prichindeii, la numai câţiva anişori (precum ne cere UNESCO astăzi!) erau iniţiaţi în practicarea jocurilor erotice, atât pentru a‑şi cultiva mai bine impulsurile sexuale, cât şi pentru a învinge ruşinea sau alte obstacole de natură psihologică care i‑ar fi împiedicat mai târziu în viaţă să se împreuneze precum animalele cu cine se întâmpla să se afle în preajmă…

„Pe o peluză cuprinsă de tufe de arbuşti mediteraneeni, doi copii – un băieţel de vreo şapte ani şi o fetiţă cam cu vreun an mai mare – jucau, cu toată gravitatea şi atenţia concentrată a savanţilor adânciţi într‑un studiu consacrat unei mari descoperiri, un joc sexual rudimentar.

Dintr-un grup de arbuşti din apropriere ieşi o educatoare, conducând de mână un băieţel care urla în timp ce era tras înainte. Pe urmele lor venea trap-trap o fetiţă cu mutra îngrijorată.

– Ce s-a întâmplat? întrebă directorul.

Educatoarea dădu din umeri:

– Nu cine ştie ce. Numai că băieţelul ăsta se lasă greu implicat în jocuri erotice obişnuite… (Huxley: 69)

Scopul acestor jocuri sexuale nu era altul decât educarea unor indivizi în spiritul libertinajului sexual, pentru o societate în care fidelitatea şi dragostea în cadrul unei familii erau considerate obscene şi ilicite. Statul lui Huxley trebuia să-i pedepsească pe cei ce îndrăzneau să persiste prea mult în dragostea faţă de o singură persoană. Astăzi, televizorul şi pornografia împlinesc cu succes acest tip de reeducare…

Cum de s-a gândit Huxley la posibilitatea apariţiei unui asemenea tip de societate? Care e explicaţia unei asemenea educaţii, câtă vreme aceasta nu poate face fericit pe nimeni şi nu poate asigura o societate sănătoasă?

Primul motiv enunţat de eroii Minunatei lumi noi este acela că oamenii desfrânaţi sunt mai uşor de manipulat. Sunt ca şi reeducaţii care, având conştiinţa morală distrusă, nu se pot opune represiunii sistemului. Al doilea motiv este acela că desfrânarea este cea mai bună metodă de control, de reducere a populaţiei. Cultura erotismului, pornografiei şi prostituţiei vin în conflict direct cu viaţa de familie, cu naşterea de copii, după cum demonstrează studiile făcute în zilele noastre.

„Zillmann şi Bryant (Kubey 1996:7) au arătat că expunerea la pornografie reduce dorinţa participanţilor la studiu – bărbaţi sau femei, studenţi şi nestudenţi – de a avea copii. Zillmann apreciază că această constatare poate susţine ideea următoare: consumul prelungit de pornografie face ca faptul de a avea copii şi a întemeia o familie să apară drept inconvenienţe, care nu sunt necesare pentru obţinerea plăcerii. Aceasta deoarece pornografia înlesneşte accesul facil la satisfacţii sexuale «superlative», satisfacţii care sunt disponibile fără investiţii emoţionale, fără îngrădire socială, fără obligaţii economice, fără sacrificarea timpului şi a efortului. Din această perspectivă, satisfacţia imediată, pe care televiziunea comercială o oferă şi o promovează atât de frecvent poate fi, în însăşi esenţa ei, în conflict cu valorile de stabilitate şi angajament atât de necesare funcţionării sănătoase a vieţii de familie”. (Gheorghe, 2008)

Huxley anticipa la nivelul anilor 1930 şi necesitatea dezvoltării tehnicilor contraceptive şi a abortivelor pentru controlul populaţiei, în contextul destrăbălării generale a indivizilor. Astfel, fericirea omului din cadrul vieţii de familie este substituită cu plăcerea obţinută într-o extrem de seducătoare cultură a desfrânării şi pornografiei. Bucuriilor frumoase ale împlinirii dragostei în familie şi naşterii de copii, Huxley le opune plăcerea trupească, rezultată dintr-o excitare a simţurilor.

Faptul că acum 70 de ani se prevedea cu atâta precizie introducerea educaţiei sexuale în şcoli şi grădiniţe, precum şi răspândirea fără precedent în istorie a desfrânării nu poate fi ceva întâmplător. Să ne gândim numai că la începutul secolului al XX-lea aceste lucruri păreau de-a dreptul aberante, într-o vreme când şi sărutul în public era considerat un act indecent.

Şi, totuşi… Poate că este la fel de întâmplător precum faptul că fratele lui Huxley a fost primul preşedinte al ONU, organizaţie care astăzi pare să pună în practică utopia scrisă în urmă cu aproape 80 ani în urmă…

De ce tot în anii 1930 începea să se fundamenteze „ştiinţific” ideologia pe care mai târziu se va întemeia promovarea obsesivă a desfrânării, a perversiunilor şi homosexualităţii?

- va urma -

Gheorghe Fecioru (Articol apărut în nr. 12 al revistei “Familia Ortodoxă”)

sursa: familiaortodoxa

Putin despre lacomie

Patimile nu ataca solitar, ci in haita. Lacomia devine foarte usor sora cu desfranarea. Sfantul Ioan Casian spune ca "Un pantec imbuibat cu tot felul de alimente naste semintele desfraului si mintea inabusita de greutatea mancarurilor nu mai poate pastra carma dreptei chibzuinte”. Asa se face ca prin lacomie, privirea si mainile parasesc farfuria si doresc sa se odihneasca pe un trup strain. Si asa se deschide drumul spre alte patimi: iubirea de arginti, caci trebuie sa platesti trupul strain, invidia, te deranjeaza bogatia altora, doresti ca trupul strain sa fie doar al tau, ..., intr-un cuvant isi face aparitia „legiunea”, numele celui indracit. Dar asa cum o patima cheama alte patimi, tot asa suprimarea uneia, aduce lipsa de viata si celorlalte patimi.

Daca Mantuitorul ne-a invatat sa luam seama la pasarile cerului pentru a scapa de grija hranei, "ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna in jitnite, si Tatal Cel ceresc le hraneste” (Matei 6, 26), tot la pasari trebuie sa privim si atunci cand vorbim despre necesitatea lepadarii lacomiei - nicio pasare nu-si face doua cuiburi.

Daca omul nu mai stie ce sa faca cu banii, arata-i!