Atena, luată cu asalt de protestatari

Atena, luată cu asalt de protestatari
Protestele împotriva măsurilor guvernamentale de austeritate au avut loc miercuri în Grecia. Trei persoane şi-au pierdut viaţa, după ce o bancă a fost incendiată la Atena. Ciocniri între poliţie şi protestatari s-au înregistrat şi la Salonic.











sursa: romania libera

Investiţiile halucinante ale Guvernului: casă de cultură cât 10 aeroporturi

Investiţiile halucinante ale Guvernului: casă de cultură cât 10 aeroporturi
Haos. Pentru modernizarea Casei de Cultură Suceava, Guvernul a alocat 3 milioane lei

Recentele cheltuieli din Fondul de rezervă al Guvernului arată o lipsă îngrijorătoare a criteriilor de acordare a banilor. Singurul criteriu valabil pare să fie însă cel politic. Prin hotărâre de Guvern, adoptată în şedinţa din 28 aprilie, Cabinetul Boc a alocat 39,2 milioane de lei pentru 335 de proiecte de investiţii şi 29 milioane de lei pentru cheltuielile curente şi de capital ale 815 primării şi consilii judeţene. La o privire asupra anexelor Hotărârii de Guvern nr. 417 / 2010 apar însă numeroase ciudăţenii.

De pildă, pare inexplicabil cum pentru modernizarea Aeroportului Internaţional Iaşi s-au dat de şapte ori mai puţini bani decât pentru întreţinerea unei străzi din Cluj-Napoca, oraşul păstorit până în 2008 de premierul Emil Boc, şi de zece ori mai puţini bani decât pentru lucrările de la Casa de Cultură a Municipiului Suceava. Concret, pentru aeroportul din Iaşi s-au alocat 300.000 de lei, pentru str. Fabricii din Cluj-Napoca - 2 milioane de lei, iar pentru Casa de Cultură din Suceava - 3 milioane de lei.

Parte a echipei vicepreşedintelui PDL Gheorghe Flutur, primarul Sucevei, Ion Lungu spune că proiectul este derulat în colaborare cu CJ Suceava, presupune reabilitarea şi extinderea unui fost cinematograf şi va primi de la bugetul local alte 1,7 milioane de lei. Aceasta deşi în oraş mai există o casă de cultură, a sindicatelor. „Suma este una rezonabilă pentru o clădire cu trei etaje, parter, demisol plus mansardă. Suceava stă foarte rău la infrastructura culturală, neputându-ne compara cu alte municipii din jur, nici măcar cu Botoşani, care de altfel stă foarte bine la acest capitol", a declarat pentru România liberă primarul Ion Lungu.

„Acţiunile culturale şi sportive" au devenit proiecte de investiţii

Din anexa hotărârii de Guvern aflăm şi că 500.000 de lei se duc la Consiliul Judeţean Sibiu pentru un proiect numit generic „finanţarea acţiunilor culturale, sportive, sociale şi umanitare ale CJ Sibiu". „Am discutat chiar azi (ieri - n.r.) cu cei doi vicepreşedinţi şi nu ştiau nimic de aceste sume. Probabil au fost alocate în şedinţă de Guvern", s-a mulţumit să spună managerul CJ Sibiu, Iosif Moldovan. Pe lângă banii alocaţi de Guvern, CJ Sibiu a aprobat pentru agenda cultural-sportivă din 2010 încă 1,1 milioane de lei. Neoficial, oportunitatea investiţiei este pusă însă sub semnul întrebării chiar de unii consilieri, care spun că „activităţile cultural-sportive sunt ultima grijă a judeţului Sibiu în aceasta perioadă de criză".

Prea multe detalii despre destinaţia banilor nu se pot afla nici în cazul celor 300.000 de lei direcţionaţi spre Primăria Valu lui Traian din Constanţa, pentru cheltuieli curente şi de capital. Potrivit primarului Florin Mitroi (PDL), banii ar fi doar „pentru a petici nişte goluri", deşi alţii au primit aceeiaşi sumă pentru dispensare şi chiar pentru repararea unui aeroport. A fost „o recunoaştere a nevoilor comunităţii locale, nevoi ignorate de autorităţile judeţene", spune primarul de la Valu lui Traian. El admite că în prezent nu sunt puse în pericol salariile angajaţilor primăriei sau asistenţa socială, spre deosebire de Primăria din Comuna Gârliciu, unde primarul PSD Constantin Cimpoiaşu spune că mai are bani doar pentru o lună de zile pentru plata salariilor angajaţilor.

Bani pentru proiectul de suflet al lui Marian Oprişan

Apoi, frapează diferenţele substanţiale dintre sumele acordate pentru proiecte asemănătoare. De pildă, dacă pentru repararea Căminului cultural din satul Vadul Dobrei (Comuna Bunila, Judeţul Hunedoara, cu primar de la PSD) s-au alocat doar 3.000 de lei, pentru Căminul cultural din satul Draxini (Comuna Băluşeni, Judeţul Botoşani) s-au acordat 400.000 de lei. Tot 3.000 de lei a dat Guvernul şi pentru repararea sediului primăriei din Comuna Topliţa (Judeţul Hunedoara), cu primar tot de la PSD, în timp ce pentru finalizarea sediului primăriei din Comuna Coroieni (Judeţul Maramureş) s-au alocat 400.000 de lei. Cum se explică oare diferenţa de peste o sută de ori? Şi ce reparaţii se pot face cu 3.000 de lei, adică mai puţin de 800 de euro?

Nu în ultimul rând, atrage atenţia alocarea a 570.000 de lei pentru „continuarea lucrărilor de consolidare şi restaurare a imobilului <>", proiectul de suflet al social-democratului Marian Oprişan. În 2008, la finalul unei licitaţii la care s-a prezentat un singur ofertant, Consiliul Judeţean Vrancea condus de Oprişan a alocat 7,94 milioane de lei (fără TVA) pentru acelaşi proiect. La terminarea lucrărilor, în imobil s-ar putea muta consiliul judeţean.

Surprize, surprize pentru primarii UDMR

Guvernul a alocat din Fondul de rezervă bugetară 725.000 de lei pentru două proiecte din Mureş: reamenajarea şi mansardarea Casei de cultură din Miercurea Nirajului (300.000 de lei) şi finalizarea sediului primăriei din Comuna Sânpaul (425.000 de lei). În primul caz, primarul Laszlo Daszkel (UDMR) spune că fondurile necesare proiectului ar fi de 5,2 milioane de lei, din care 3 milioane ar urma să fie alocate de Compania Naţională de Investiţii, iar restul de autorităţile locale. În privinţa celor 300.000 de lei alocaţi acum de Guvern, primarul spune: „Este contribuţia domnului deputat Kerekes Karoly, care s-a zbătut să primim aceşti bani".

În al doilea caz, primarul comunei Sânpaul, Istvan Simon (UDMR), se declară mirat de cei 425.000 de lei alocaţi pentru sediul primăriei. „Este o surpriză deosebit de plăcută. Nici nu ştiţi ce mă bucur. Eu am ştiut că s-a aprobat doar 151.000 de lei. Am cerut 536.000 de lei, adică toţi banii de care mai am nevoie, pentru că noi, cu primăria asta, suntem în construcţii de patru ani", a declarat pentru România liberă Istvan Simon. Potrivit acestuia, până acum s-au investit în imobil aproape 1,7 milioane de lei, bani proveniţi din Fondul de rezervă al Guvernului şi din bugetul localităţii.

La Cluj, se repară drumul distrus de Bechtel

3 milioane de lei au plecat de la Guvern pentru repararea unor drumuri din judeţul Cluj. Este vorba de str. Fabricii (2 milioane de lei) şi de porţiunea de drum judeţean DJ 107 dintre Luna de Sus şi Buru (1 milion de lei). Strada Fabricii uneşte zona industrială (unde se află, printre altele, fabricile de echipamente industriale ale gigantului american Emerson şi fabrica de medicamente Terapia) cu zona Mărăşti şi cu drumul spre aeroportul din Cluj. În privinţa DJ 107, acesta arată ca după război, după ce a fost distrus de camioanele folosite de compania americană Bechtel, constructorul Autostrăzii Transilvania. De altfel, localnicii au blocat de mai multe ori drumul în semn de protest faţă de starea în care a ajuns carosabilul.

TOP 5 PDL

1. 3.000.000 lei

- Primar Ion Lungu

- Lucrări Casa de Cultură din Suceava

2. 2.000.000 lei

- Primar Sorin Apostu

- Întreţinere periodică sistem rutier - covor asfaltic, str. Fabricii, Mun. Cluj-Napoca, Cluj

3. 1.000.000 lei

- Preşedinte CJ Cluj Alin Tişe

- Lucrări de reparaţii a drumului judeţean DJ 107 M - Luna de Sus - Săvădisla - Băişoara - Iara - Surduc - Buru

4. 700.000 lei

- Primar Gavril Ropan

- Finalizare sediul primăriei şi modernizare dispensar, comuna Coroieni, judeţul Maramureş

5. 500.000 lei

- Primar Gheorghe Falcă

- Amenajare Ştrand Termal „Neptun" din Municipiul Arad - proiectare şi construire pasarelă, judeţul Arad

TOP 5 PSD

1. 570.000

- Primar Gabriel Decebal Bacinschi

- Continuarea lucrărilor de consolidare şi restaurare a imobilului „Prefectura judeţului Putna", str. Republicii nr. 78, Mun. Focşani, Vrancea

2. 400.000 lei

- primar Neculai Stratulat

- Cămin cultural în sat Draxini, comuna Băluşeni, Botoşani

3. 400.000 lei

- Primar Nicu Tabacu

- Pietruire drumuri vicinale Comuna Vârvoru de Jos, Dolj

5. 400.000 lei

- primar Adrian Răzmeriţă

- Reabilitare drumuri prin pietruire cu lidonit, Com. Nămoloasa, Galaţi

Top 5 PNL

1. 800.000 lei

- Primar Mircea Suciu

- Lucrări de reparaţii la Căminul cultural şi Dispensarul medical din Răchiţele, Cluj, satul unde s-a născut Emil Boc

2. 570.000 lei

- Primar Ion Crăciun

- Lucrări de reabilitare a staţiunii balneoclimaterice Lacu Sărat, comuna Chişcani, Brăila

3. 400.000 lei

- Marian Pântea

- Asfaltare drum comunal sat Fundăţica - Padina Ursului, comuna Fundata, Braşov

4. 400.000 lei

- primar Marian Ardeiu

- Modernizare drum comunal DC 84A Băzăvani - Ţirioi - Larga, în lungime de 4 km, Com. Samarineşti

5. 300.000 lei

- primar Petru Relu Târzioru

- Amenajarea zonei rezidenţiale a oraşului Săveni, zonele 2 şi 3, Botoşani


Top cheltuieli curente

1. 1.400.000 lei

- Consiliul Judeţean Hunedoara, bugetul propriu al judeţului

- preşedinte Mircea Ioan Moloţ (PNL)

2. 1.000.000 lei

- Voluntari, Ilfov

- primar Florentin Pandele (ex-PSD, actualmente vicepreşedinte UNPR)

3. 625.000 lei

- Baia Mare, Maramureş

- primar interimar Mircea Dolha (PSD)

4. 300.000 lei

- Valu lui Traian, Constanţa

- primar Florin Mitroi (PDL)

5. 300.000 lei

- Conţeşti, Dâmboviţa

- primar Marian Alexandru (PDL)

sursa: romania libera

Ce bani au sefii de la penitenciare, frontiera si pompieri

Ce bani au sefii de la penitenciare, frontiera si pompieri

Am prezentat, in urma cu cateva zile, averile sefilor de la Inspectoratul General al Politiei Romane, de la Politia Capitalei si de la Jandarmerie. Dupa cum s-a putut observa, unii dintre acestia nu se pot plange ca o duc deloc rau. Conduc masini de lux, au conturi semnificative in banci si detin case de locuit sau de vacanta. In cele ce urmeaza, va vom dezvalui ce bani au sefii de la Administratia Penitenciarelor, de la Politia de Frontiera si de la Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta.

Spre deosebire de alti colegi de-ai lor care ocupa functii de conducere in Politie, sefii Administratiei Nationale a Penitenciarelor stau foarte prost in ceea ce priveste conturile din banci. Mai exact, acestea lipsesc in totalitate, in declaratiile de avere fiind mentionate doar credite. Directorul general al Administratiei Nationale a Penitenciarelor, Ioan Bala, detine un teren intravilan de 1400 de mp in Recas, concesionat in 1993, si un teren intravilan de 300 de mp in Timisoara, cumparat in 1996. De asemenea, el locuieste intr-o casa de 150 de mp din Timisoara si conduce o Skoda Octavia II, achizitionata in leasing. Castiga aproape 7600 de lei pe luna, iar sotia sa in jur de 5300 de lei, din activitati didactice si cercetari stiintifice.

Adjunctul acestuia, chestorul de penitenciare Ionel Cel-Mare, are, conform declaratiei de avere, un teren intravilan de 314 mp in Focsani si doua spatii comerciale, in aceeasi localitate. Sta intr-o casa de 187 de mp, cumparata in 2003 si conduce un autoturism marca Renault. La banci, el figureaza cu datorii de 15.000 de dolari si 20.000 de euro. Ca angajat al Ministerului de Justitie castiga aproximativ 6700 de lei pe lunar.

Comisarul sef de penitenciare Tiberiu Firinel Ungureanu nu detine nici un teren, nu are credite la banci si nici depozite. El este proprietarul unui apartament situat in Targoviste, cu o suprafata de 55 de mp, si detine trei masini, un Tico, un Renault Clio si un VW Jetta, cel din urma fiind achizitionat in leasing. Castiga in jur de 7600 de lei pe luna, iar sotia 2400 de lei.

La fel stau lucrurile si in ceea ce-l priveste pe subcomisarul de penitenciare Horia Stefan Chis, adjunct al sefului ANP. El locuieste intr-un apartament de 60 de mp situat intr-un oras din judetul Maramures, iar in declaratia de avere a mai trecut faptul ca este proprietarul unui garaj de 21 de mp si al unui autoturism Skoda Octavia. Salariul sau se ridica undeva la 4400 de lei, iar cel al sotiei la maxim 600 de lei lunar. Altfel, adjunctul ANP figureaza ca datornic la banca cu suma de 40.000 de lei.

Cel mai mare salariu din Politie

Inspectorul General al Politiei de Frontiera, Ioan Buda, are conform declaratiei de avere, cel mai mare salariu dintre toti sefii din Politie si Ministerul de Interne.

Astfel, el castiga lunar in jur de 10.000 de lei, la care se mai adauga si veniturile sotiei, de aproximativ 2100 de lei. Ioan Buda detine un apartament de 100 de mp in Cluj si isi construieste in aceeasi localitate si o casa, de 180 de mp.

Conduce un BMW X3 si are un credit la banca de 70.000 de euro.

Si mai bine decat seful IGPF pare sa o duca unul din adjunctii acestuia, Mihai Cristinel Bratan. El detine doua case in Giurgiu, de 244 de mp, respectiv 380 de mp si un apartament in Bucuresti de 72 de mp. Conduce un autoturism KIA si are depozite la banci in valoare de 120.000 de lei. Are insa si doua credite care insumeaza nu mai putin de 190.000 de euro. Salariul lunar al lui Bratan sare de 8000 de lei, potrivit declaratiei sale de avere, in timp ce sotia mai castiga si ea aproximativ 2700 de lei lunar.

Bogdan Mihail Ivanescu, adjunct IGPF, este proprietarul unui teren intravilan de 2000 de mp din Bistrita si al altor doua terenuri situate in judetul Vrancea. De asemenea, el mai are doua apartamente in Capitala, achizitionate in 2005 si 2007, dar si o casa de vacanta in judetul Vrancea. Conduce o Dacia Logan, iar la capitolul investitii figureaza cu aproximativ 130.000 de lei investiti la SSIF Vanguard. Pe de alta parte, Ivanescu are si un credit de 68.000 de euro. Castiga in jur de 6700 de lei lunar, in timp ce sotia sa este remunerata cu aproximativ 3400 de lei pe luna.

Pompierii circula cu Dacia

Seful Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta, general-locotenent Vladimir Secara, detine un apartament de 69 de mp in Capitala si o casa de locuit in Pascani, cu o suprafata de 132 de mp.

Conduce o Dacia Solenza si este dator la banci cu aproximativ 150.000 de lei. Salariul sau lunar atinge suma de 9400 de lei, iar cel al sotiei aproape 1200 de lei.

Prim-adjunctul inspectorului general, general-maior dr. Liviu-Viorel Nemes, locuieste intr-un apartament de 70 de mp din Bucuresti, cumparat in 1991, si conduce un VW Golf, achizitionat in leasing. Nemes a reusit sa stranga intr-un depozit la banca aproximativ 67.000 de lei. Singurul sau venit il reprezinta salariul de 8000 de lei lunar, la care se mai adauga cel al sotiei, de aproape 2700 de lei.

Colonelul ing. Eugen Visan, adjunct al IGSU, este proprietarul unei livezi de 4700 de mp situata in judetul Prahova si al unei case de locuit, din acelasi judet. Totodata, el detine un apartament in Ploiesti, achizitionat in 2008 si trei autoturisme, un Matiz, un Fiat Linea si o Dacia Sandero. Pana in prezent, a reusit sa stranga, conform declaratiei de avere, aproximativ 16.000 de lei si 1300 de euro, dar si cateva credite, care, insumate, ajung la aproape 81.000 de lei. Salariul este de 6700 de lei pe luna, in timp ce sotia sa castiga aproximativ 5700 de lei lunar, din activitati independente.

sursa: Agentia de investigatii media

Lovitura la Videanu si Rosia Montana: Parlamentul European a interzis mineritul pe baza de cianuri

Lovitura la Videanu si Rosia Montana: Parlamentul European a interzis mineritul pe baza de cianuri

Proiectul Rosia Montana va fi practic stopat, dupa ce euroaparlamentarii au votat, miercuri, rezolutia care solicita interzicerea generala a utilizarii tehnologiilor de minerit pe baza de cianuri in UE, pana la sfarsitul lui 2011. Rezultatul votului este o grea lovitura pentru Adriean Videanu, cel care a inclus proiectul in programul de guvernare, dar si pentru Elena Basescu, unul dintre cei mai infocati sustinatori ai continuarii exploatarii miniere din Apuseni.

Dintre deputatii prezenti in plen, 488 au votat in favoarea rezolutiei, 48 impotriva, in timp ce 57 au preferat sa se abtina. Astfel, prin documentul adoptat, Parlamentul European invita Comisia "sa propuna interzicerea totala a utilizarii tehnologiilor de minerit pe baza de cianuri in Uniunea Europeana pana la sfarsitul lui 2011, deoarece aceasta este singura modalitate sigura de protejare a resurselor noastre de apa si a ecosistemelor impotriva poluarii cu cianuri in urma activitatilor miniere si sa efectueze, totodata, o evaluare normala a impactului", se arata in documentul adoptat.

De asemenea, Comisia Europeana si statele membre nu ar trebui "sa sustina, direct sau indirect, nici un proiect de minerit care implica utilizarea de tehnologii pe baza de cianuri in UE pana cand se va aplica interdictia generala si nici sa nu sustina astfel de proiecte in tari terte". Totodata, europarlamentarii considera ca fiecare companie de exploatare ar trebui să fie obligata "sa detina o asigurare pentru a compensa daunele si a acoperi toate costurile de remediere pentru restabilirea starii ecologice si chimice initiale, in cazul producerii unui accident sau al unei functionari defectuoase". Nu in ultimul rand, se solicita incurajarea "reconversiei industriale a zonelor in care a fost interzis mineritul pe baza de cianuri prin intermediul unui sprijin financiar adecvat pentru sectoarele industriale nepoluante, pentru energia regenerabila si turism".

Sustinatorii EBA, Preda si Ungureanu

Rezolutia a fost adoptata dupa ce Laszlo Tokes si Janos Ader au solicitat interzicerea utilizarii cianurii in minerit. Opinia celor doi nu a fost deloc impartasita insa, asa cum Agentia de Investigatii Media a prezentat, de catre europarlamentarii din grupul Popularilor. Printre acestia s-au numarat si cateva figuri marcante din randul PDL, precum Elena Basescu, Cristian Preda sau Traian Radu Ungureanu. Fiecare dintre acestia s-a declarat impotriva adoptarii unei rezolutii de acest gen, ei motivand ca o asemenea masura ar avea efecte negative atat din punct de vedere social, cat si din punct de vedere economic. Pozitia acestora nu este totusi una deloc surprinzatoare. Asta intrucat proiectul minier de la Rosia Montana se bucura de o larga sustinere in interiorul Partidului Democrat Liberal. De altfel, chiar Adriean Videanu a fost cel care a anuntat ca proiectul va fi inclus in programul de guvernare. In ceea ce-l priveste pe presedintele tarii, Traian Basescu, acesta nu s-a pronuntat niciodata impotriva exploatarii miniere, ba dimpotriva.

Andrei Ghiciusca
sursa: Agentia de investigatii media

Vorbe ale unor oameni mari...simtite de oamenii mici pe pielea lor!

Vorbe ale unor oameni mari...simtite de oamenii mici pe pielea lor!

Sa zicem ca esti un idiot. Si sa zicem ca esti membru al parlamentului. Dar asta inseamna deja ca ma repet. (Mark Twain)

Eu cred ca o tara care incearca sa prospere prin stabilirea de taxe mari este ca un om care, stind intr-o galeata, incearca sa se ridice tragind de miner. (Winston Churchill)

Un liberal este cineva care se simte indatorat fata de aproapele sau, care datorie este de acord sa o plateasca din banii tai. (Gordon Liddy)

Democratia trebuie sa insemne mult mai mult, decit doi lupi si o oaie care voteaza ce sa manince la cina. (James Bovard)

Ajutorul extern trebuie inteles ca un transfer de bani de la oamenii saraci din tarile bogate catre oamenii bogati din tarile sarace. (Douglas Casey)

Guvernul este o mare inventie, prin care toata lumea se chinuie sa traiasca pe cheltuiala altora. (Frederic Bastiat)

Daca tu crezi ca sistemul de sanatate este scump acum, stai sa vezi cit va costa cind o sa fie gratuit! (P.J. O'Rourke)

In general, arta de a guverna consta in capacitatea de a lua cat mai multi bani de la o parte de cetateni, pentru a o da altora. (Voltaire)

Nici o viata, libertate sau proprietate nu este in siguranta, atita timp cat aparatul legislativ este in sesiune. (Mark Twain (1866))

Sa vorbesti este ieftin, in afara de atunci cind o face parlamentul. (Necunoscut)

Raul inerent al capitalismului este impartirea neechitabila a bogatiilor. Bunul inerent al socialismului este impartirea echitabila a saraciei. (Winston Churchill)

De ce are nevoie tara asta: mai multi politicieni fara loc de munca. (Edward Langley)

Un guvern suficient de mare, incat sa-ti dea tot ce ai nevoie, este suficient de puternic sa-ti ia tot ce posezi. (Thomas Jefferson)

Filosofia noastra - muntii de gunoaie!

Acțiunile de ecologizare nu pot face față nesimțirii multora dintre turiști

Ne apuca sila

A inceput unora sa le puta casa in care se hranesc! Sa le fie sila, adica! Mare act de curaj sa afirmi asa ceva! Va respect, pro...fund! Adica treaba sta asa, dupa mine: eu lucrez intr-un bordel, iau bani de la curvele ce-si misca si produc nurii in fata natiunii venita ca la urs, dar, surpriza, ma iau de curve si mi-e sila de ele! Si dau in ele dupa ce mi-am umplut buzunarele cu abjectiile lor! Hai ca acum mi-e sila si mie! Avem curaj, nu gluma!
Auziti, mai curajosilor, de cand va permiteti voi sa impartiti populatia in destepti si prosti? De cand, ma, cei ce nu sunt de acord cu galagia voastra sunt adunatura de ratati? Mai, frumosilor!

„Bombele atomice“ ale Antichităţii

„Bombele atomice“ ale Antichităţii

Dincolo de elementele distructive şi tragice pe care conflictele militare le‑au produs de-a lungul veacurilor, războiul adună şi descătuşează energii creatoare demne de admiraţie şi de un real folos omenirii pe timp de pace.

Istoria războiului consemnează o serie de invenţii ce au sfidat convenţiile epocilor în care au fost create, fiind percepute ca adevărate „bombe atomice“ pentru vremea lor. Maşinile de luptă premoderne nu erau acţionate de praf de puşcă, însă nu erau deloc in-ofensive. Principiile pe baza cărora unele dintre ele funcţionau au revoluţionat alte domenii ale vieţii cotidiene.

Maşinile de război (din orice epocă, de la berbecii asirieni şi până la avioanele supersonice) apar dintr-o nevoie imediată şi mult mai rar sunt produsele geniului unui inventator. Atunci când utilitatea lor practică este dovedită, investiţiile pe care o civilizaţie le pune la dispoziţie nu sunt cuantificate.

Calul troian: începutul asediului

Preţuirea fiinţei umane, a războinicului în speţă, este un concept aplicat încă din antichitate. Niciun imperiu nu se poate construi cu victorii à la Pirus, în plus statul trebuie trebuie să ofere supuşilor săi protecţie, pentru care aceştia plătesc taxe. Din acest motiv apar fortăreţe, ziduri de apărare, dar şi scuturi, armuri şi coifuri. În acest context apar şi maşinile de asediu. Acestea au rolul de a dărâma zidurile, oferind atacatorilor şanse reale de a obţine victoria. Fără ele este practic imposibil să cucereşti o cetate, aşa că maşinile de război apar aproximativ concomitent cu primele oraşe fortificate.

Un alt factor al apariţiei maşinilor de război ţine de regularizarea şi specializarea armatei. Jefuirea unui sat de către un trib rival necesită un număr de oameni înarmaţi cu orice, însă pentru campanii de cucerire de lungă durată este nevoie de o pregătire specială şi constantă a luptătorilor. Maşinile de luptă vin să reducă pierderile din rândul celor în care se investeşte timp, energie şi resurse. Un asediu bazat doar pe arcaşi şi scări are şanse mai mici de izbândă. Povestea „Iliadei“ lui Homer este grăitoare în acest sens. Calul troian nu este altceva decât o maşină de război, cel mai posibil un „berbec“, şi nu doar o construcţie oferită ca un dar otrăvit.

Vehicolele de război trebuiau să confere trei avantaje esenţiale: protecţie, putere de distrugere şi viteză. Adesea, neputându-se realiza unul care să îmbine toate elementele cerute, s-a preferat, în funcţie de scopul acestuia, să îmbine măcar câte două.

Maşinile de război între asediu şi câmpul de luptă

Roata, una dintre cele mai importante invenţii ale anticilor (originară din Sumeria, aproximativ mileniul V î.Hr.), a fost folosită pe scară largă de asirieni. Astfel, carele de luptă, introduse chiar de sumerieni, ating apogeul în Imperiul Egiptean şi cel Hitit. Asirienii şi persanii sunt ultimii care folosesc pe scară largă această armă. După apariţia „falangei macedonene“ (infanteria grea), carele de luptă îşi pierd din eficienţă şi sunt înlocuite cu detaşamente de cavalerie, cu mult mai mobile. Treptat, rolul carului de război a devenit unul de paradă.

Asirienii, în schimb, au găsit o metodă ingenioasă şi pentru a distruge zidurile fortificaţiilor, folosindu-se de precursorul îndepărtat al tancului, „berbecul“. Maşina era mai mult decât un simplu spărgător de pereţi, fiind şi turn de asediu, unde se adăposteau arcaşii.
„Berbecul“, în forma clasică, era un cadru elipsoidal de lemn montat pe un şasiu cu patru roţi, care avea în partea din faţă o lance, înlocuită ulterior de un buştean cu cap metalic, destinat spargerii zidurilor.

Marile imperii pornesc maşinile de război

Imperiul Asirian este cel care a introdus primul, pe scară largă, o serie de inovaţii pe câmpul de luptă. Acestea le-au permis asirienilor să menţină o hegemonie îndelungată în zona „Semilunii Fertile“ (aproximativ Orientul Mijlociu de azi). Cei mai importanţi împăraţi, Ashurnasirpal al II-lea (883-859 î.Hr) şi Tiglath-Pileser al III-lea (745–727 î.Hr.), au fost unii dintre cei mai mari cuceritori ai Antichităţii, transformând Asiria în prima mare putere militară din istorie. La baza succesului au stat şi mijloacele de luptă, revoluţionare pentru acea vreme.

Civilizaţia greco-romană aduce o ramificare şi o specializare a maşinilor de război. Dacă la început se mizează pe mărimea acestora, ulterior, rapiditatea construirii şi manevrabilitatea primează. Povestea Heleopolis-ului („cuceritorul oraşelor“), un turn gigant de patruzeci de metri înălţime şi douăzeci lăţime, construit de inginerul Epimachus din Atena pentru asediul Rodos-ului (305 - 304 î.Hr.), sub comanda regelui macedonean Demetrius I Poliorcetes, stă mărturie.

Acoperit la exterior cu plăci de metal şi având instalate baliste pe el, ansamblul cântărea peste 150 de tone. Totul în zadar, pentru că măreaţa construcţie nu a reuşit să dărâme zidurile şi metalul a fost topit pentru a fi construit Colosul din Rodos. Chiar dacă Filip al II-lea al Macedoniei şi Alexandru cel Mare au folosit o gamă largă de maşini de război în campaniile lor, maeştrii absoluţi ai construcţiei acestora au fost, fără îndoială, romanii. Aceştia împrumută, adaptează, perfecţionează şi inventează doar cât este necesar. Singurul lucru cu adevărat nou este folosirea maşinilor, considerate de asediu până la ei, pe câmpul de luptă. Altfel spus, artileria apare cu Imperiul Roman. Balistele, scorpionii, catapultele în diverse versiuni, „onager“ şi „mangonel“, dau greutate ploii de săgeţi, făcând ravagii între trupele inamice.

Construcţiile trebuie să aibă principii simple de construcţie şi să fie realizate rapid. La nevoie, „berbecii“ erau înlocuiţi de o „ţestoasă“, formată de scuturile unei legiuni, iar capul „berbecului“ e înlocuit cu un buştean.

Balistele aveau ca model arbaleta (o invenţie grecească). Se bazau pe forţa generată de torsiunea elastică şi puteau utiliza diferite tipuri de muniţie, de la săgeţi la pietre şi proiectile incendiare. Balista era alcătuită dintr-o şină pe care erau aşezate proiectilele, având la capăt două arcuri compuse din doi cilindri în jurul cărora erau înfăşurate fire elastice. Varianta mai mică, dar mai precisă era „Scorpio“ (scorpionul), care putea fi ataşat pe turnurile de asediu.

În artilerie, balistele erau completate de „onageri“, (lat. Onager, care înseamnă „măgar“) şi de „mangoneli“, care erau folosite pentru a arunca bolovani sau vase umplute cu material incendiar la mare distanţă pe o traiectorie circulară. Principiul de acţiune era tot forţa elastică, care era transmisă la capătul unui braţ montat pe un cilindru paralel cu solul, ce era totodată legat de corpul principal prin fire elastice. Catapultele aveau rolul de a arunca proiectile grele, atât asupra fortificaţiilor, cât şi a armatelor.

Apusul vine în Evul mediu

Moştenirea romană este îmbunătăţită în Evul Mediu de „trebuchetă“. Nu se ştie foarte clar unde a apărut, bizantinii o folosesc încă din secolul VI d.Hr., fiind amintită în lucrarea „Strategikon“ a împăratului Mauriciu. De asemenea, arma este pomenită la asediul oraşului Tyr în 1124, de către cruciaţi.

Spre deosebire de catapulte, care folosesc forţa elastică transferată asupra proiectilului, trebuchetele se folosesc de forţa gravitaţională. În esenţă, o trebuchetă este o pârghie de gradul I, fiind alcătuită dintr-un braţ montat pe un ax mobil şi având la capăt o contra-greutate. Celălalt capăt al braţului este cel care este folosit pentru lansarea propriu-zisă a diferitelor proiectile. Eficienţa unei trebuchete stă în faptul că poate lansa proiectile de masă mult mai mare decât catapulta, fiind totodată şi mai puţin complicată. Deşi o armă de asediu teribilă, ea a fost înlocuită, odată cu „revoluţia“ adusă de praful de puşcă, de distructivele tunuri.

Armele lui da Vinci

Perioada Renaşterii produce o adevărată revoluţie în cultură, prin interesul acordat omului, artelor, dar şi ştiinţei. În acest context, se nasc o serie de invenţii, proiecte de arme noi, iar cel mai important inovator, inclusiv în domeniul maşinilor de luptă, este Leonardo da Vinci. Pictor de excepţie (cele mai cunoscute picturi ale sale sunt Mona Lisa şi Cina cea de Taină), da Vinci a fost totodată şi inventator şi om de ştiinţă, aria sa de studiu incluzând ingineria (cele mai importante proiecte ale sale fiind aparatele de zbor), optica, anatomia şi botanica.

Războiul a făcut parte dintre preocupările sale, iar în opera sa găsim câteva schiţe de maşini de luptă. Două merită menţionate în mod deosebit, anume „Carul de luptă secerător“ şi „Tancul“. Prima dintre ele este, de fapt, un vehicul tractat de cai care foloseşte un sistem de scripeţi sau roţi dinţate pentru a pune în mişcare o serie de lame rotative, folosite ca armă contra infanteriei. „Tancul“ este, prin noutatea sa, o invenţie absolut revoluţionară, ce precede cu câteva sute de ani tancul modern, care a văzut acţiunea pentru prima dată în Primul Război Mondial. Având un echipaj de patru oameni, tancul lui da Vinci era acţionat prin puterea braţelor şi prin intermediul roţilor dinţate. Tancul avea patru roţi şi o formă conică, fiind dotat cu arme de foc de jur împrejurul bazei. Deşi conceptul ar fi putut fi unul de succes, tancul nu a fost folosit niciodată pe câmpul de luptă.

sursa: historia

D'ale lui Poc...

Ups! Scuze, era Boc!

Pustinicii de lux: vilă - da, electricitate şi vecini – ba

Şi-au făcut primii case în viitoarele cartiere rezidenţiale de lângă marile oraşe, dar au rămas singurii investitori
Pustinicii de lux: vilă - da, electricitate şi vecini – ba

Oare ce-a fost în capul acestor oameni de s-au mutat singuri în mijlocul pustietăţii? Nu poţi să nu-ţi pui această întrebare când vezi în jurul Bucureştiului - şi nu numai - vilele izolate în câmp. În realitate, proprietarii acestora nu sunt decât victimele crizei imobiliare.

Deasupra, pe cer, avioanele fac coadă să aterizeze pe Aeroportul Otopeni. Spre orizont se vede, cât un punct, ghereta bodyguardului care păzeşte aleea spre reşedinţa dosită în pădure a lui Sorin Ovidiu Vântu. Suntem lângă casa turcului Demir, situată la Corbeanca, în plin câmp, la un kilometru şi jumătate de DN 1. Între Demir şi miliardar nu este nici o altă construcţie. Doar ei doi, despărţiţi de un kilometru de ogor lăsat pârloagă, populat de un pâlc de oi care dau din talăngi. Ne întâmpină soacra turcului, care, vigilentă, urmărise de minute bune norul de praf lăsat de roţile noastre, apropiindu‑se: „De-asta m-am şi mirat, că de obicei recunoaştem maşinile care vin la noi".

„Unul din pătratele alea e vila fiicei lui Băsescu"

Demir a renunţat la viaţa „groaznic de gălăgioasă" din centrul Capitalei ca să-şi planteze vila de 350 mp fix în mijlocul unui lan de păpuşoi. În 2008, Demir avusese o viziune că locul ştiuleţilor va fi luat de vile, însă a venit seceta financiară peste ţară şi omul s-a trezit singur-cuc cu casa şi nevasta în câmp. De atunci, viaţa i s-a schimbat. Pe cei mai apropiaţi vecini îi priveşte doar în zare. „Unul din pătratele alea albe e vila fiicei lui Băsescu, cea mare. Da, acolo unde vedeţi pătratele alea, cam la un kilometru", spune proprietarul. Pe gardul proprietăţii scrie: „Obiectiv protejat de Anaconda Security". Soţia lui Demir ne lămureşte cum au ajuns să fie păziţi de această firmă: „La început, contractul a fost făcut pentru mine, că rămâneam singură, eram gravidă şi era greu. Am zis să fie aici că nu puteam să fac nimic în caz că se întâmpla ceva. Asta era anul trecut. Acum stă şi mama cu mine, dar paza a rămas". Demir nu se teme câtuşi de puţin că ar putea fi călcat de hoţi: „Ştiţi ce m-am gândit eu? Dacă hoţii vin aici, până să fugă în cel mai apropiat loc unde pot să se ascundă durează 10 minute. Dar Anaconda soseşte în două minute, că aşteaptă la pod, la benzinărie, pe DN 1.

Şi e şi ieftin. Dacă sunt persoană fizică dau numai 4 milioane şi ceva pe lună". Unul dintre ciobanii care-şi fac veacul pe coclaurile din jur ne-a povestit că totuşi familia lui Demir nu a fost ocolită de probleme. „I-a spart casa astă-vară şi de atunci vine o camionetă şi stă toată noaptea şi-l păzeşte aici. Şi ziua vine, dimineaţa, la 12.00 şi la 16.00 şi controlează, apoi se-ntoarce înapoi." Ca soluţie de rezervă, oamenii şi-au adus în jurul casei şi patru câini. Unul dintre dulăi a trebuit să fie înlocuit după numai trei luni de veghe: „Trebuie un câine neapărat. Noi avem patru, suntem bogaţi. Pe ciobănescul ăsta alsacian l-am luat acum doi ani, că l-am avut pe tatăl lui, dar nu ştiu ce s-a întâmplat, că a dispărut. A stat trei luni şi când s-a văzut liber nu l-am mai găsit". Prin comparaţie, dulăul fiu e un slujitor fidel: „Când latră seara îţi duduie casa".

Singur pe strada Floarea Soarelui

Oricât de buni prieteni ai omului ar fi câinii, Demir, soţia şi soacră-sa duc lipsă de tovărăşia unor oameni: „Sunt importanţi şi vecinii, să ştiţi! Mai pleacă unul, mai arunci un ochi la celălalt şi invers. Şi nu doar de-asta. M-am săturat singură, e rău de una singură, să n-ai nici un vecin". Pe gard, lângă poartă, observ sub abţibildul firmei de securitate o cochetă cutie de scrisori. Îl întreb pe Demir: „Vine poştaşul?". „Nu ştim, dar avem stradă. Se cheamă Floarea Soarelui. Aici era porumb când am venit noi, dar Floarea Soarelui le-o fi plăcut lor mai mult. Noi suntem numărul 5. Primarul a trimis şi pancarde «Max 3,5 tone». Am râs. N-avem drum, nu circulă nimeni pe el, dar a pus semn de 3,5 tone. Acuma nu mai e, că l-au furat." Gospodar, Demir şi-a pietruit singur o alee de câteva sute de metri în câmp, vizibilă şi cu Google Earth. Apoi a străpuns terasamentul căii ferate şi şi-a tras curentul din spate de la Institutul „Ana Aslan". Acum încearcă să-şi recupereze investiţia, e hotărât să ceară 3.000 de euro de la toţi cei care-şi vor face case în viitor pe strada Floarea Soarelui. Doar un racord la reţeaua de gaz îi mai lipseşte, însă l-a substituit cu un cazan care funcţionează cu peleţi: „Când e iarna grea, grea, atunci dau 2.000 lei pe lună. În rest, încălzirea şi apa caldă costă 1.200-1.500".

Casa dintre fazani

Soţia lui Demir îşi omoară timpul cultivând „de hobby" roşii, salată, ridichi, ceapă, castraveţi şi ardei pe parcela de casă a unui vecin, luată cândva cu câteva zeci de euro pe mp şi lăsată pârloagă pe termen nedefinit. Femeia ne avertizează, crezând că suntem potenţiali cumpărători: „N-o să vă convină la început, că e linişte". Dar după un timp începi să descoperi cu bucurie universul din jur: „Ooo, sunt o mulţime de animale. Fazanii clocesc aici pe marginea drumului, avem şi iepuraşi la pod. Îi vedem mereu când mergem în satul celălalt la magazine după o ţigară, după o cafea. Sunt şi nişte puicuţe maro, un fel de găinuşe micuţe care se ţin în cârduri şi cântă foarte frumos noaptea, în stufăriş". Nasol e cu ciobăneii, care, crezând că-i islaz, îşi plimbă mioarele pe loturile de case de pe strada Floarea Soarelui, lăsând în urmă puzderie de bobiţe negre cu miros nesuferit: „Anul trecut şi-au făcut unii târlă chiar lângă noi şi puţea. N-am putut să-i alungăm, că după putere îşi pune fiecare, dar dacă ne strângem două-trei case, nu le mai dăm voie".

Vila din Săftica, iluminată cu gaz lampant

Alţi singuratici găsim la Săftica, la vreo 20 de kilometri de Bucureşti. O familie de localnici şi-a vândut căsuţa de la şosea, iar cu banii şi-a ridicat acum doi ani vilă cu etaj de 220 mp în plin câmp, la 700 de metri de primii vecini. Noroc cu anul trecut, când alt rătăcit, aruncat tot în câmp, a micşorat distanţa la 400 de metri. Ţinând în mână o poşetă inscripţionată Louis Vuitton, Tatiana, fiica proprietarului, explică de ce s-a mutat atât de departe de alte case: „Ştiam că ne aruncăm un pic mai departe, dar cum erau lucrurile în 2008, toată lumea spera că se dezvoltă piaţa imobiliară. Aici terenurile ajunseseră să se dea şi cu 60 euro/mp. Acum preţurile s-au prăbuşit, dar asta e". Viaţa la vilă n-ar fi grea în pustietate dacă ar fi măcar curent: „Avem generator şi ne-am folosit o perioadă de el. E cu benzină, dar consumă foarte mult, un litru pe oră, vă daţi seama, şi nu rentează. Acum ne luminăm cu lămpi pe gaz lampant. E antic, nu se mai găseşte, dar am mai avut noi o rezervă.

Cel mai nasol e iarna, că se-ntunecă şi ne obligă să ne culcăm la 20.00. Ştii, când te gândeşti, e aiurea, parcă vorbim de epoca de piatră". Pe becuri s-o fi depunând praful, nu însă şi pe ecranul televizorului. „Suntem inventivi. Acum alimentăm televizorul de la baterie. E unul din ăla mic, sport, alb-negru, de maşină. Îl deschidem în fiecare seară, să ştiţi, suntem la curent cu tot. Dar nu mă mai gândesc cum ar fi fost să stăm la televizor, cum făceam înainte, până la 12.00 noaptea." Fiind tânără, 33 de ani, nevoia de informare a Tatianei nu e satisfăcută doar cu un buletin de ştiri: „Am internet la telefon. Nu cu abonament, e pe cartelă, în Cosmote şi nu costă nimic, pentru că în fiecare lună, pe 1, îţi dă un euro credit şi-l folosesc pe ăla. Intru pe Google, pe diferite chestii, inclusiv pe mess. Dar nu intru mereu". Oamenii nu se tem că ar putea fi prădaţi, pe de-o parte, fiindcă „am stat în sat şi lumea ne mai cunoaşte pe-aici, nu suntem veniţi de niciunde şi oricum, tot timpul rămâne cineva acasă. Plus că, ocazional, o maşină de la Teamguard vine până aici ca să vadă dacă s-a întâmplat ceva. Cred că îi trimite de la primărie, că noi n-avem contract".

Marele zid de beton de la Mihăileşti

Criza i-a lovit şi pe marii dezvoltatori. La Mihăileşti, judeţul Giurgiu, de pildă, s-a început pe o tarla, la 700 de metri de şoseaua naţională, construcţia ansamblului rezidenţial „Paradise Valley", cu 800 de vile, biserică, parcuri. Numai că, în loc să înceapă cu casele, investitorii au ridicat mai întâi zidul împrejmuitor, „lung de 3 kilometri"- cam cât cel care înconjoară Casa Poporului - şi înalt de 2m, din zidărie masivă şi tencuit în relief cu motive geometrice. Acum lucrările aproape au stagnat şi s-a ajuns la situaţia hilară în care curtea gigantică adăposteşte doar 14 căsuţe din lemn, aflate în diverse grade de finisare-degradare. Cipriotul „Buric" (după cum e poreclit de muncitorii de pe şantier), cel care coordonează delimitarea viitoarelor străzi din „Paradise Valley" de Mihăileşti, ne-a explicat că şefii lui vor începe cât de curând prelungirea cu încă 600 de metri a gardului, care e deocamdată gata doar pe trei laturi. Despre viitorii locatari ai complexului rezidenţial cipriotul nu ne-a putut spune prea multe. Am aflat doar că un grup de cetăţeni britanici a plătit deja avansul pentru 40 de căsuţe din lemn.

Primăriile nu mai trag utilităţi la astfel de case

Ionuţ Butoi, preşedintele filialei Bucureşti a Uniunii Naţionale a Agenţiilor Imobiliare (UNAI), estimează că în jurul Capitalei sunt sute de cazuri de vile şi blocuri izolate în câmp: „Au construit în câmp mizând pe o dezvoltare masivă a Bucureştiului, care oricum se va întâmpla, dar că va fi în 5, în 7 sau în 10 ani, nimeni nu ştie. Până atunci, o casă din asta poate să valoreze 50.000 de euro, dar dacă e în fundul pământului şi nu există cerere pentru ea, poţi s-o vinzi şi cu 20.000, că n-o cumpără nimeni". Şeful UNAI face portretul-robot al celor care stau în case izolate: „Oamenii ăştia care şi-au vândut un alt imobil, din Bucureşti, s-au mutat acolo, făcând o construcţie mai mare, o bucată de pământ unde să se joace copiii. Este OK până aici, dar e vorba şi de infrastructură, care-i foarte păguboasă. Primăriile nu se mai implică, n-au fonduri".


Şantiere mai puţine

În 2009, în Bucureşti şi Ilfov numărul autorizaţiilor de construcţii acordate a scăzut cu 40% faţă de 2008. Anul 2010 începe la fel de prost, scăderea în primul trimestru, comparativ cu anul trecut, fiind de 25%, informează Institutul Naţional de Statistică.

2007 - 7.499 autorizaţii de construcţie

2008 - 7.919 autorizaţii

2009 - 4.904 autorizaţii

sursa: romania libera