Mizeria - trupească şi sufletească - a poporului român de astăzi este deprimantă. Umilinţele naţiunii sunt nesfârşite. Cine va pune capăt acestei căderi? Copiii dispăruţi, o dramă ascunsă | Miscarea celor ca noi!

marți, 25 mai 2010

Copiii dispăruţi, o dramă ascunsă

marți, 25 mai 2010
Copiii dispăruţi, o dramă ascunsă

Copiii dispăruţi, o dramă ascunsă
Nimeni nu poate şti ce e în sufletul lor atunci când pleacă sau când nu se mai pot întoarce acasă. În cifre, totalul dispariţiilor înregistrate în România nu înseamnă nici mult, nici puţin. Criza economică, o povară pentru familiile defavorizate, le-ar putea înmulţi.

25 mai - Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi. Autorităţile şi organizaţiile neguvernamentale se implică în acţiuni menite să atragă atenţia asupra riscurilor, încercând să prevină noi cazuri de dispariţii. În spatele acestor măsuri stau poveştile copiilor care nu mai vin acasă. Câteva mii, în fiecare an.

Alexandra e doar un caz. Povestea ei a intrat în atenţia Organizaţiei Salvaţi Copiii când tatăl adolescentei în vârstă de 15 ani a venit să ceară ajutor. „Tatăl a venit la noi pentru că dispariţia fetei a fost picătura care a umplut paharul. Voia s-o aducă pe drumul cel bun şi ştia că are nevoie de consiliere", povesteşte Andreea Biji, coordonator de program la Salvaţi Copiii. Ce se întâmplase, de fapt?

Nevoia de iubire

Alexandra era o adolescentă sensibilă, cu o situaţie materială bună şi mereu dornică să-i ajute pe cei dezavantajaţi. Multă vreme fusese chiar un elev-model. Părinţii ei adoptivi divorţaseră pe vremea când ea avea numai câteva luni, iar ea rămăsese în grija tatălui. Omul a făcut eforturi susţinute ca fetei să nu-i lipsească nimic. Avea două slujbe şi nu-i mai rămânea timp să stea de vorbă cu fiica lui. Iar Alexandra avea nevoie de asta, mai ales că ajunsese la vârsta adolescenţei. Uneori, bărbatul era dur cu ea, sperând să înlăture potenţialele pericole prin ameninţări verbale.

„Treptat, Alexandra s-a transformat într-un copil nemulţumit şi tăcut. Lipsea mult de la şcoală. În plus, începuse să poarte o vestimentaţie ostentativă", povesteşte Andreea Biji. „A plecat de acasă. A lăsat un bilet în care a scris că este sătulă de certurile cu tatăl ei şi nu mai vrea să vină înapoi, dar nu a spus unde se duce. Cum fata îşi făcuse un prieten într-un alt liceu, dar care provenea dintr-un mediu inferior ei, tatăl s-a gândit că ar putea fi la el acasă. Poliţia a găsit-o acolo.

După două săptămâni", continuă aceasta. În urma consilierii, lucrurile s-au mai calmat. Specialiştii de la Salvaţi Copiii au aflat de la Alexandra că acel băiat îi „oferise" posibilitatea de a deveni independentă, propunându-i să intre într-o reţea de prostituţie. În cele din urmă, fata a fost mutată la un alt liceu, mai bun, pentru a schimba mediul. Acum merge la şcoală, are rezultate bune şi se înţelege mai bine cu tatăl ei.

Plecări voluntare

„Dintre sesizările de dispariţii de minori, circa 90% sunt reprezentate de plecări voluntare, unele în mod repetat", afirmă comisarul Nicolaie Burnici de la Serviciul Urmăriri al Direcţiei de Investigaţii Criminale din cadrul IGPR.

La 15 mai 2010, Poliţia avea în lucru 336 de cazuri, unele datând din anii precedenţi. 76 dintre minorii căutaţi au plecat în mod repetat de acasă sau din centrele de ocrotire în care erau internaţi. Reprezentanţii Poliţiei afirmă însă că dispariţiile nevoluntare accidentale (rătăcire la joacă sau la plimbare, accidente, înec) şi dispariţiile în circumstanţe alarmante (cauzate de agresiuni sau exploatări sexuale, unele urmate de moartea victimei) au o pondere scăzută.

Dintre cele 1.491 de cazuri instrumentate de reprezentanţii Centrului Focus pentru Copii Dispăruţi şi Exploataţi Sexual începând din 2007, de la înfiinţare, numai în 13 există indicii de trafic de persoane, iar în 9, de exploatare sexuală. Cei de la Salvaţi Copiii afirmă că până în prezent nu s-au confruntat cu cazuri în care să existe suspiciuni de trafic de organe.

De ce pleacă minorii de acasă?

„Când vorbim de plecări voluntare de acasă, vorbim de probleme în familie: neînţelegeri cu părinţii, anturaj nepotrivit, violenţă verbală sau fizică", spune Andreea Biji, coordonator de programe la Salvaţi Copiii. Reprezentanţii Poliţiei spun că majoritatea problemelor se întâlnesc în mediile sărace, în zonele defavorizate din Moldova, dar şi în zona Călăraşi. „În general, copiii pleacă în weekend, când părinţii se apucă de chefuri şi uită de ei. Copiilor li se face foame şi pleacă", afirmă comisarul de poliţie Nicolaie Burnici.

Unii pleacă să cerşească. „Îi găsim în 24-48 de ore, îi aducem acasă, îi predăm părinţilor prin proces-verbal, îi sesizăm pe cei de la Protecţia Copilului, dar, uneori, nu se întoarce bine poliţistul la secţie până ce minorul pleacă iar", mai spune comisarul.

Totuşi, şi în familiile cu o situaţie economică bună pot apărea astfel de cazuri. „Mulţi dintre cei aflaţi la vârsta adolescenţei visează la aventuri. Alţii sunt crescuţi de părinţi ca într-un glob de cristal. Fug din acest mediu pentru că se simt prea îngrădiţi şi cad în cealaltă extremă", explică Andreea Biji.

Magia Capitalei şi atracţia mării

În fiecare an, cele mai multe cazuri de dispariţie de minori sunt înregistrate în Capitală, în judeţul Constanţa şi în judeţele sărace din Moldova, în special în Botoşani, spune comisarul de poliţie Nicolaie Burnici. În Constanţa, cele mai multe cazuri se înregistrează la grupa de vârstă 14-18 ani. Aici, adolescenţii fug de acasă în special în perioada estivală, atraşi de posibilitatea de a munci peste vară pe litoral.

„În ultima perioadă, au început să plece tot mai mulţi copii mai mici. Bucureştiul e un magnet pentru cei cu vârste între 12 şi 15 ani. Vin, se plimbă cu metroul, cu autobuzele, iar apoi îi găsesc poliţiştii şi îi duc acasă sau în centrele de plasament; depinde de unde au plecat", afirmă Adriana Bârloi, coordonator operaţional la Centrul Focus.

În cazurile de dispariţie de minori semnalate în centrele de ocrotire apar probleme. „Directorii acestor centre se cam schimbă peste noapte şi nici prea competenţi nu sunt", declară Nicolaie Burnici.

„Nu ne sesizează când un minor pleacă, eventual ne spun după două-trei zile. Pentru ei, fuga unui copil este o pată neagră. Ne anunţă târziu, pentru că speră să se întoarcă", mai spune el. În plus, apar probleme când directorilor acestor centre li se cere acordul de mediatizare a cazului.

Deşi există un protocol de colaborare semnat cu Poliţia, în baza căruia se angajează să coopereze, responsabilii centrelor refuză mediatizarea pe motiv că nu este specificată ca atare. Poliţia vrea să reînnoiască acest act cât de curând. „În noiembrie, aveam 15 copii plecaţi dintr-un centru din Constanţa. Nu primeam acordul de mediatizare, aşa că am sesizat Consiliul Judeţean care avea centrul în subordine pentru a putea rezolva situaţia", afirmă Burnici.

Cauzele dispariţiilor de minori

- Tendinţa spre vagabondaj
- Intenţia de căsătorie sau de a trăi în concubinaj, neagreată de părinţi
- Intenţia de a locui la un prieten, rudă sau părinte
- Teama de reacţia părinţilor faţă de situaţia şcolară sau faţă de o greşeală
- Intenţia de a câştiga bani printr-o muncă sezonieră
- Influenţa negativă a anturajului
- Conflicte familiale pe fondul consumului de alcool
- Situaţia economică precară a familiei
- Nesupravegherea copiilor de către părinţi, aparţinătorii legali sau unităţile de ocrotire
- Lăsarea copiilor în grija bunicilor, părinţii fiind plecaţi la muncă în străinătate.

Prea puţin timp

Aproape jumătate dintre copii petrec numai o oră pe zi în compania părinţilor, potrivit unui sondaj Gallup, realizat la începutul acestui an la comanda Romtelecom. În plus, doar 25% din cei mici stau mai mult de cinci ore cu părinţii într-o zi de weekend.

Cum se acţionează într-un caz de dispariţie?

În România, semnalarea unui caz de dispariţie de minori se poate face imediat ce aceasta a fost constatată. Părinţii, tutorii sau responsabilii centrelor de ocrotire trebuie să sune imediat la 112 sau să anunţe secţia de poliţie la care sunt arondaţi.

De asemenea, începând din 2007, Centrul Focus a înfiinţat, printr-un proiect european, linia gratuită 116.000, care funcţionează permanent. La acest număr pot fi semnalate cazuri de dispariţie şi pot fi furnizate informaţii referitoare la astfel de situaţii.
Poliţia demarează o anchetă, iar după ce minorul este găsit, se apelează la Protecţia Copilului, în special dacă este vorba despre o fugă de acasă în mod repetat. Pot fi implicate, de asemenea, organizaţiile neguvernamentale care se ocupă de astfel de cazuri.

Se apelează la consiliere

„Ce facem practic? Monitorizăm cazul timp de trei luni. Familia indentifică problema şi apelează la un psiholog", explică Adriana Bârloi de la Centrul Focus. „În cazul familiilor sărace, cei de la Protecţia Copilului oferă această consiliere gratuit, ocupându-se de monitorizare", continuă aceasta. Dacă, la final, raportul este pozitiv, cazul se încheie. „Dacă e negativ, adică minorul pleacă din nou, cazul se preia iar. O luăm de la început", explică Adriana Bârloi. În general, organizaţiile neguvernamentale care se ocupă de aceste cazuri oferă, în măsura posibilităţilor, consiliere psihologică gratuită familiilor aflate în dificultate.

Prevenirea acestor cazuri este cea mai importantă, afirmă la unison ONG-urile şi autorităţile. Dincolo de informarea părinţilor şi copiilor privind riscurile, situaţiile care pot să degenereze pot fi identificate în şcoli, prin discuţii cu profesorii şi consilierii şcolari.
Mai grav este că se aşteaptă o creştere a numărului de cazuri de dispariţie atât din cauza crizei economice,
care loveşte din plin familiile din mediile defavorizate, cât şi din cauza apropierii sezonului estival, spun autorităţile şi organizaţiile neguvernamentale.

140.000 de cazuri de dispariţie de copii sunt raportate anual în Marea Britanie, potrivit organizaţiei Missing Children Europe.

360.000 de apeluri telefonice privind cazuri de dispariţie au fost înregistrate în 2008 de organizaţia The Smile of the Child din Grecia.

2.177 de cazuri de dispariţie de minori şi exploatare sexuală au fost instrumentate în 2008 de Centrul Focus din Belgia.

Maddie, cazul care a şocat întreaga lume

Copiii dispăruţi, o dramă ascunsăMadeleine McCann (foto) a fost dată dispărută la data de 3 mai 2007. Avea numai trei ani. Fetiţa din Marea Britanie se afla în vacanţă alături de fraţii ei gemeni şi de părinţi în Portugalia, în staţiunea Praia da Luz. Părinţii au declarat că minora a dispărut din camera de hotel, în timp ce ei erau la restaurant. Iniţial, poliţiştii au crezut că este vorba de un caz de răpire....(Citeste mai departe)
Copiii dispăruţi, o dramă ascunsă
Copiii dispăruţi, o dramă ascunsă
sursa: adevarul

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu